… și-mi pun o mana sub obraz…
Cred ca știți poezia, nu o mai redau aici. 🙂
Scriam zilele trecute că luăm cina devreme. Procedăm așa pentru că de regulă la ora 8 suntem în pijamale, unii adorm imediat fiindcă se trezesc la 6 dimineața și le trebuie 10 ore de somn, iar alții mai lecturează până vine moș Ene.
Când aveam doar 3 copii, din rutina de seară făcea parte “Cântecelul de noapte bună”. Am mai scris despre el pe blogul vechi, pe care îl aveam pe vremea aceea. Este drăgălaș și toți îl fredonează dacă le amintesc de el. Poate nu va mai iese din cap după ce îl ascultați, la fel cum mi se întâmplă mie… 🤭
Un comentariu:
Mă crezi ca eu încă mă întreb același lucru cu îngrijorare, de 40 de ani de când am învățat la școală poezia?
E drăguț cântecelul lui Winnie Pooh, mai ales pentru cine se simte încă ursuleț în bârlogul lui 😬
Elena
Trimiteți un comentariu