Duminica, 27 iulie, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon
Plouă. Slavă Domnului!
Săptămâna aceasta căldura a fost istovitoare, parcă ne-a încercat răbdarea. Copiii, fiecare cu ritmul, cu trăirea și năzdrăvăniile lui, m-au ținut în gardă de dimineață până târziu în noapte. Și totuși, azi, duminică, e liniște. Plouă liniștit, ca un dar ceresc.
Am reușit să ajungem cu toții la Sfânta Liturghie. Nu știu cum a fost pentru ceilalți din biserică, dar pentru mine, și azi ca de obicei, a fost o mică Golgotă, ba Porfirie se agită, ba Rafaela preferă să se joace și să râdă afară cu prietena ei de când se știe, Sofia, ba adolescenții care nu știu cum să plece mai târziu spre biserică, sau vreunul dintre ei se simte lezat de vreo privire a unui vârstnic prezent la slujbă… simt că fară Trupul și Sângele Domnului nu aș putea continua. Această Taină este stâlpul meu în mijlocul furtunii domestice. In casa noastră fiecare copil trăiește altă luptă. Cel mic e în plină criză a dorinței de autonomie. “Nu vreau!”, “Eu singur!”, “Lasă-mă!”. Uneori mă doare cât de repede vrea să fie mare, și alteori mă doare cât de puțin înțeleg eu ce-i trebuie cu adevărat. Încerc să-i ofer fermitate și blândețe, dar nu-mi iese întotdeauna. Mă rog Maicii Domnului să pună gingășie în vocea mea. Fetița mijlocie, la cei opt ani ai ei, are întrebări despre prietenie, despre răutate, despre diferența dintre comportamentele altor copii. Îi văd sufletul cum se zbate între candoare și realitatea lumii. Odată mi-a zis: “Mami, de ce îmi vine să plâng chiar dacă nu am motiv?” Nu am știut ce să îi spun, poate am greșit afirmând că îngerul păzitor îi șoptește că a greșit undeva și fără să își dea seama regretă fapta aceea.
Iar cel mare… e deja în tranziție către lumea adulților. A început să se răzvrătească. Îl simt cum se frământă, cum caută sensul vieții, dar mai ales cum mă provoacă fără să vrea, să ies din confortul meu și să-i răspund cu dragoste… în loc de iritare. Îi spun în gândul meu adesea, când nu reușim să ne înțelegem: “Numai Dumnezeu știe ce plan are cu tine.” Și mă retrag, ca să nu stric mai mult. Nu știu dacă fac bine sau rău, dar mă rog să îl ocrotească Maica Domnului, ea este mama cea mai bună pentru toți.
Această săptămână mi-a arătat, mai mult ca alte dăți, că nu pot face nimic bun fără Hristos. Mă trezeam dimineața cu promisiuni: azi nu țip, azi am răbdare, azi nu-i mai ameninț, azi găsesc timp pentru fiecare. Și totuși… la finalul fiecărei zile, simțeam că am eșuat, semn ca atunci e momentul smeririi.
Azi plouă. Copiii sunt prin casă, fiecare cu altă preocupare. Unul colorează, altul citește, cel mic doarme. Nimic spectaculos, dar în inima mea e un amestec de recunoștință și teamă ca starea aceasta de liniște este temporară.
Sunt convinsă că Hristos nu vine doar în liniștea mănăstirilor sau în tihna rugăciunii de noapte, că vine și în haosul unei mame cu șapte (sau 10 sau 15) copii de vârste diferite, care încearcă din răsputeri să nu se risipească de tot. Vine în ploaia asta care bate pe acoperiș și ne răcorește trupurile… și sufletele.
Sunt multe clipe grele în viața unei mame, dar nu ne lasă Hristos singure, El ne vede și Maica Domnului ne ocrotește. Chiar dacă nu avem timp de pravile lungi, fiecare “Doamne, miluiește-mă!” spus cu atenție și cu trăire ne apropie de cer.
Săptămâna care începe poate nu va fi mai ușoară, dar să rămânem în strădanie, în răbdare, să așteptăm cu nădejde și cu dragoste să se liniștească furtuna din sufletele copiilor.
Rugăciunea mamei
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Tu, Care ai binecuvântat nunta din Cana și ai crescut la sânul Maicii Tale Sfinte, primește această trudă a mea, care sunt mamă și slujitoare în casa mea.
Dă-mi, Doamne, răbdare când glasurile copiilor mei se ridică mai tare decât inima mea. Dă-mi înțelepciune când nu mai știu ce să răspund, și dă-mi blândețe atunci când ispita mâniei mă cuprinde.
Învrednicește-mă să fiu chip de lumină pentru pruncii mei, prin dragoste și jertfă tainică, fără prea multe cuvinte.
Spală cu harul Tău neputințele mele,
împlinește cu puterea Ta ceea ce nu reușesc eu, binecuvintează fiecare lacrimă pe care o vărs pentru binele lor.
Ocrotește-mi copiii, Doamne, de tot răul și de toată rătăcirea. Pune Tu în inimile lor sămânța credinței și trimite-le oameni buni în cale, care să-i învețe să Te iubească, iar când vor crește, să nu se depărteze de Tine, să Te urmeze cu nădejde.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Maică a tuturor mamelor, învață-mă să nu mă plâng, sa nu cârtesc, să mă rog, să nădăjduiesc, să țin aprinsă candela rugăciunii pentru copiii mei oriunde s-ar afla, oricum ar fi.
Doamne, nu Îți cer o viață ușoară, ci putere să o trăiesc pe placul Tău. Fă-i pe copiii aceștia să Te cunoască pe Tine, aici și în Veșnicie.
Amin.
