Am purtat un dialog foarte folositor cu o dragă doamnă, cadru medical cu multă experiență, un om complet- teolog, artist, mamă, soție, fiică, soră, prietenă. Discuția a pornit de la cura cu argilă, indicată sau nu în problemele renale. Cu permisiunea dumneaei reiau aici o parte dintre informațiile primite.
 |
| Străjerul - acrilic pe pânză (Mariana Kamner) |
M.K.:
-Este foarte, foarte eficientă argila și în toate bolile de colon, în boala de reflux gastro-esofagian, în bolile vezicii biliare, chiar și în steatoza hepatică sunt rezultate.
-În enterocolite și boala diareică, administrată în ceai de mentă, oprește scaunele dese și aseptizează tractul intestinal.
-Încarcă cu ioni activi, așa că și la dezechilibrele electrolitice e benefică.
-Dumnezeu a lăsat în lumea în care a așezat omul toate remediile tămăduitoare… așa cred eu. I-a pus la îndemână omului mijloace de vindecare trupească, dar începutul bun se pune cu vindecarea sufletească.
-Toate bolile au la bază o matrice emoțională, somatizăm la greu fără să ne dăm seama. Toate sentimentele de ranchiună, ură, pizmă, de asemenea, minciuna, trădarea, uneltirea, vorbirile de rău, gelozia, neiertarea, resentimentele de diferite intensități, toate, dar absolut toate sunt somatizate și transformate în factori care determină schimbări în corpul fizic, antrenând simptome, sindroame și boli.
-La asta se adaugă otrăvirea constantă a mediului prin diverse metode controlate sau nu, exploatarea intensivă a resurselor prin metode poluante și otrăvitoare, stimularea productivității animale și vegetale prin metode genetice sau chimie… iată bolile grave, degenerative, cancerul, demențele.
-Ingineria genetică nu se oprește doar la mediu, ci și la om, unde se adaugă și politica sau problema transplantului în cazul morților cerebrale, care în opinia mea ridică mari probleme de etică... Nu ne putem erija în Dumnezei oricât de mult am iubi omul, pentru că a preleva organe de la un organism aflat în "moarte" presupune ca acel organism să dispună la momentul prelevării de toate funcțiile vitale susținute, autonom sau asistat, adică omul să fie viu. Că este în moarte cerebrală sau oricare altă inactivitate de acest gen, este un alt aspect. Dar omul este viu. Iar despre fertilizarea in vitro, unde embrionii,ă oamenii în stadiu de celulă, sunt congelați, apoi implantați in utero sau, dacă nu mai folosesc, sunt distruși, despre asta ce să mai spunem?
-Tristețea, neîncrederea, deznădejdea, frica....de acestea am uitat. Sunt păcate, n-aș greși să spun că sunt chiar păcate împotriva Duhului Sfânt, Cel dătător de viață. În același timp sunt simptome comune celui mai mare flagel din sfera bolilor psihice, depresia. Oameni mari și-au luat viața din pricina depresiei… Doamne, cât de cumplit trebuie sa fie să ajungi atât de lipsit de sens încât să vrei să nu mai exiști!
-Antidepresivele nu vor rezolva niciodată problemele psihiatrice. Doar pentru o vreme scurtă, cât să permită omului sa reia contactele cu oameni care îl vor pune, după îndelunga stăruință, pe direcție.
-Domnul pune pentru fiecare, în fiecare loc, un semn sau un om ca să nu cădem în deznădejde , că suntem singuri.
-Incursiunea asta și excursul asta au fost un gând mare, de fapt, cum că lucrurile ar fi mai simplu de înțeles și trecut dacă ne-am întoarce către Domnul. Că de la ideea asta am plecat :)
Căci în El toate au un rost și un sens și un înțeles tainic. Care nu mai rămâne tainic când omul caută răspunsul sau sensul în Cel Care l-a creat tocmai pentru sensul acela… prin raportarea serioasă la Tainele Bisericii și folosirea constantă și conștientă a lor.
