În ultimul timp, înainte să mă duc la culcare mă așez lângă paturile copiilor… ei deja dorm profund. Le privesc chipurile dragi sub razele firave de lumină care pătrund in cameră, le ascult respirația liniștită și, fără să vrea, mintea mea începe să meargă înainte, spre anii care vor veni...
Cum va fi lumea în care vor crește acești copii? Va fi pace sau tulburare? Vor avea credință sau se vor îndepărta de Dumnezeu? Și apare uneori și un gând mai dureros: dacă propria mea credință este prea plăpândă ce le transmit eu, de fapt, copiilor mei?
Astfel de frici sunt firești, cred că fiecare mamă le cunoaște. Dar… ce facem cu ele? Fără să ne dăm seama, frica ne poate face să credem că tot viitorul copiilor depinde de puterea sau de slăbiciunea noastră, dar în realitate Dumnezeu îi iubește pe copiii noștri mai mult decât îi putem iubi noi. Să fie singură mama izvorul harului din viața lor… ne luăm singure o povară care ne depășește, crezând ca de noi depinde totul.
În Evanghelia după Matei Hristos spune că oamenii vor auzi de războaie și de zvonuri de războaie și adaugă: „vedeți să nu vă înspăimântați”. Nu promite o lume fără tulburări, doar ne atenționează să nu lăsăm frica să ne stăpânească. Creștinii au trăit aproape în fiecare veac cu nesiguranțe și primejdii, și totuși Dumnezeu a făcut sfinți chiar în astfel de vremuri, oameni precum Sfântul Serafim de Sarov, Sfântul Siluan Athonitul sau Sfântul Paisie Aghioritul, pe care îi cinstim noi acum...
De fapt, copiii au nevoie de o mamă care se roagă chiar dacă simte uscăciune în suflet, care nu lipsește de la biserică, care își cere iertare de fiecare dată când greșește, care își taie voia și e atentă la gânduri... Din aceste lucruri copiii învață ceva foarte important: credința este calea celor care, chiar în slăbiciunile lor, se întorc mereu spre Dumnezeu, recunoscându-L.
Însăși frica pentru viitorul copiilor poate deveni începutul unei lucrări bune, se poate transforma instant în rugăciune: „Doamne, păzește-i pe copiii aceștia! ”. Sfântul Porfirie Kavsokalivitul îi îndemna pe părinți să se roage pentru copii cu nădejde, pentru că rugăciunea lor lucrează în inimile copiilor mai puternic decât multa cicăleală.
Să ne îngrijim mai degrabă ca în această lume, așa cum este ea, copiii noștri să-L cunoască pe Hristos, să le vorbim despre El, să îi hrănim cu El… și apoi felul în care mama pune totul înaintea lui Dumnezeu va influența viitorul copiilor săi. Fricile nu pot fi alungate cu forța, dar putem să le așezăm în mâinile Domnului și acolo își pot pierde puterea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu