Cinstire


Ţi se întâmplă să vezi un domnitor intrând într-o oarecare cetate. Bagă de seamă cu ce bucurie şi cinstire îl întâmpină şi îl primesc pe el cetăţenii; ei curăţă drumul şi uliţele pe care va trece alaiul, se împodobesc în felurite chipuri, îşi pleacă fruntea şi genunchii înaintea celui care trece şi aşa mai departe. De la această privelişte văzută, întoarce-ţi mintea prin credinţă către cele care nu se văd, iar de la cele trupeşti către cele duhovniceşti. Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Împăratul Ceresc, a venit pe pământ atunci când S-a născut pentru noi din Preasfânta Fecioară şi a intrat la noi, în această lume, ca într-o cetate. Noi suntem cetăţenii acestei necuprinse cetăţi, care nu-i făcută de mâna omenească; El a venit la noi, robii cei nemernici, şi „ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, ca să-i lumineze pe cei ce şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii”, după cum cântă Sfântul Proroc Zaharia (Luca 1, 78-79). Şi a venit întru smerenie şi blândeţe, în chip de rob – „chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor” (Filipeni 2, 7). Cum oare se cuvine să-L întâmpinăm şi să-L primim pe El? Cu ce bucurie şi cinstire? Ruşinos ne este să ieşim înaintea Împăratului nostru cu prisos de trufie şi de îngâmfare, când El a venit la noi cu smerenie! Nu-i este bineplăcută Lui o asemenea întâmpinare. Rebeca mergea călare spre mirele ei, Isaac, şi când l-a văzut pe el înaintea sa, s-a dat jos de pe cămilă, după cum ne mărturiseşte despre acestea Scriptura (Facerea 24, 64). Întocmai trebuie şi noi să coborâm din mândrie ca de pe o cămilă înaltă, să mergem pe jos, să-L întâmpinăm pe Mirele nostru cu smerenie mare şi să ne plecăm genunchii şi inimile noastre. Către acestea ne îndeamnă pe noi Prorocul, zicând: „veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui!” (Psalmul 94, 6).


Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi - Sfântul Tihon din Zadonsk

Laitmotivul lui Octombrie

 Anul acesta a fost plăcinta/rulada cu dovleac, preparată chiar și de câte două ori pe săptămână. Unul dintre băieți a dus și la Târgul de toamnă organizat la școala și toate cele 30 de porții s-au vândut în prima jumătate de oră, au cumpărat în special cadrele didactice. 


Luptă

 "Omul trebuie să se lupte cât trăiește. Și cea dintâi luptă este să se biruiască pe sine. Cel mai mare duşman al omului nu este diavolul. Nu! Este însuşi omul, sinele lui cel viclean. Şi asta pentru că nu ascultă de celălalt, ci ascultă de gândul lui. Cu toate ca avem atâţia părinți pe care să-i urmăm, citindu-le învăţătura, totuși de multe ori ne biruiește ego-ul nostru.
Atunci când omul se va birui pe sine, va fi cel mai mare mucenic, purtător de biruință și învingător în fața lui Dumnezeu."

Sf. Efrem Katunakiotul

Furnicuțe de august

 

Cele doua gemuri se aseamănă destul de mult, parca cel de caise este un picuț mai aromat. Le-am făcut cu gândul la clătitele de la lăsatul secului înainte de postul Nașterii Domnului, dar și înaintea postului mare. Doamne, ajută-ne să ajungem cu bine acolo!

Când încercăm să corectăm pe altul


"Niciodată să nu accentuăm celuilalt neputinţa sa, problema sa. Ci să avem numai cuvinte de
bine pentru el, însă nu laude naive. Pentru că
omul niciodată nu se îndreaptă prin umilire, prin
înjosiri, prin observații, prin a-i arată greşelile
permanent. Trebuie sa fie sfânt ca să se
îndrepte în acest fel. Dar dacă ar fi fost sfânt,
nu ar fi avut astfel de probleme, ca să aibă
nevoie de observațiile tale. Însă dacă este așa
cum este, singurul lucru de care are nevoie este
respectul tău total față de persoana lui, astfel
încât sa poată sa se îndrepte la un moment dat
văzând pacea ta, blândețea ta, dragostea ta,
îngăduință ta, răbdarea ta, bunătatea ta,
dulceața ta...
Numai cine are aceste virtuți poate îndrepta pe
aproapele. "

Pr. Emilianos Simonopetritul

Lia și Rahila

  În seara aceasta s-a săvârșit Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Cretanul. Dacă citim/ascultăm cu atenție, observăm ca sunt pomenite mul...