Mângâietorul

 Astăzi Biserica întreagă serbează Pogorârea Duhului Sfânt, numită și Duminica Rusaliilor – ziua în care Dumnezeu a trimis peste apostoli focul ceresc al iubirii Sale, iar Biserica s-a născut întru puterea Duhului.
Este una dintre cele mai mari sărbători ortodoxe, ziua în care harul lui Dumnezeu a început să lucreze în oameni nu doar din afara, ci și dinlăuntrul lor, ca suflare vie și luminătoare.

Ucenicii lui Hristos, adunați în rugăciune, așteptau o promisiune: puterea de sus (care face din oameni slabi- stâlpi ai Bisericii, martori neînfricați și sfinți, aceeași putere care coboară la Botez, care lucrează în Taine, care dă viață Bisericii și care poate lucra și în inima noastră, dacă o dorim).
Deodată, un vuiet ca de vânt a umplut casa, și limbi de foc s-au așezat peste fiecare. Nu un foc pământesc, ci focul Duhului, care arde fără să mistuie, aprinde fără să distrugă.
Apostolii au început să vorbească în limbi necunoscute, iar oamenii din toate neamurile i-au înțeles, pentru că Duhul este Cel ce face unitatea și înțelegerea posibilă. 

Sf. Simeon al Tesalonicului spune că „prin Pogorârea Duhului Sfânt, apostolii au primit plinătatea harului”, devenind episcopi prin harul dumnezeiesc.

Ca mamă, le explic celor mici că acel foc nu era ca flacăra care frige, ci ca o lumină în inimă. Duhul Sfânt e suflarea lui Dumnezeu care ne face vii, buni și curați. Îl simțim când ne rugăm, când iertăm, când ne bucurăm de tot ce este frumos.

La finalul Liturghiei de Rusalii, în multe biserici ortodoxe românești se binecuvântează ramuri verzi de tei sau nuc. 

Acest gest simbolizează viața și reînnoirea adusă de Duhul Sfânt si ne amintește că, prin Duhul, Biserica este un nou Rai înverzit, iar noi- mlădițe vii; evocă vuietul vântului care a adus Duhul, precum foșnetul frunzelor mișcate de adiere.

 Activități pentru copii- Duhul Sfânt în chip de porumbel

Confecționăm un porumbel din hârtie albă, iar pe aripi scriem roadele Duhului:

-Dragostea – când iubești pe toți, fără să aștepți ceva în schimb.

-Bucuria – când te bucuri chiar și fără un motiv material, pentru că Îl ai pe Dumnezeu.

-Pacea – când nu te superi ușor și e liniște în sufletul tău.

-Răbdarea – când aștepți fără să plângi sau să te superi.

-Bunătatea – când vorbești frumos și ajuți.

-Facerea de bine – când faci fapte frumoase pentru alții.

-Credința – când crezi în Dumnezeu cu tot sufletul.

-Blândețea – când nu țipi, nu lovești, ci ești calm.

-Înfrânarea – când te oprești din lucruri rele, chiar dacă îți vine să le faci.

 💠Punem porumbelul la vedere ca să luăm mereu aminte la roadele dorite.

Rugăciunea mamei pentru astăzi 

Duhule Sfinte, dătătorule de viață, coboară și peste casa noastră. Învață-i pe copiii mei să Te iubească, să Te caute, să Te asculte.

Fă din inimile lor candele aprinse, și din glasul lor un cântec curat care Îl laudă pe Dumnezeu. Amin

Lăptuci

 

Deși Cuviosul Porfirie nu a scris tratate științifice despre alimentație, în scrierile cu învățăturile sale există o mențiune interesantă în legătură cu lăptucile (salata verde).
Sfântul Porfirie sfătuia să nu se consume lăptucile seara, idee care apare în mai multe mărturii despre viața și cuvintele sale:

„Lăptucile mâncate seara întunecă mintea, nu ajută rugăciunea.”

Contextul nu este unul medical, ci duhovnicesc- Sfântul Porfirie, fiind un om al rugăciunii neîncetate, observa ce alimente îl ajutau sau îl încurcau în lucrarea lăuntrică.

Lăptuca are un efect calmant (conține lactucină, o substanță cu efect ușor sedativ). Mâncată seara, poate induce o stare de moleșeală sau somnolență. Pentru cineva care vrea să se roage cu mintea limpede, asta poate fi un obstacol. Nu este ceva interzis, ci un sfat pentru discernământ, în special pentru cei care practică rugăciunea cu atenție și vor să evite orice moleșeală mentală. În alte contexte (cum ar fi pentru cineva cu insomnii), lăptuca poate fi chiar recomandată seara, tocmai pentru efectul liniștitor.
Lăptuca (salata verde, cum mai este numită) este foarte versatilă și poate fi folosită într-o mulțime de rețete, nu doar în salate clasice, deși nouă ne place să o consumăm (copiii se joacă de-a iepurașii 🤭) doar spălată, simplă, ca snack, însemnez aici alte câteva idei:

1. Salată verde clasică cu zeamă de lămâie și ulei: lăptucă, ceapă verde, ridichi, ulei, lămâie, sare, piper.

1. Salată cu ou fiert și muștar: lăptucă, ouă fierte, dressing cu muștar, miere, oțet și ulei.

1. Salată cu ton și măsline: lăptucă, ton din conservă, măsline, roșii cherry, ceapă roșie.

1. Salată cu brânză de capră și nuci: lăptucă, brânză de capră, nuci prăjite, miere, oțet balsamic.

1. Salată cu piept de pui la grătar, cu lăptucă, crutoane, parmezan, dressing Caesar

1. Salată cu avocado și ou poșat: lăptucă, avocado, ou poșat, semințe de dovleac sau floarea-soarelui.

7. Supă cremă din: salată verde, cartofi, ceapă, usturoi, smântână sau lapte, la blender.

7. Ciorbă ardelenească de lăptucă, usturoi, afumătură, ou, smântână, oțet.

7. Supă asiatică cu salată verde- adăugată la final într-o supă cu tăiței de orez, ghimbir, usturoi și sos de soia.

7. Lăptucă sotată cu usturoi și ulei de măsline- gătită rapid în wok, se poate servi cu niște cartofi copți și telemea

10. Lăptucă umplută cu carne tocată- frunzele întregi sunt folosite ca „ambalaj” pentru amestec de carne, orez, sos de soia.

10. Omletă cu lăptucă- tocată, adăugată în ouă bătute, cu puțină brânză

10. Tocană cu lăptucă și orez la fel ca spanacul, lăptuca poate fi tocată și gătită cu orez și usturoi

10. Lăptucă cu ouă ochiuri- se călește puțin, se adaugă usturoi, se fac cuiburi și se sparg ouăle.

15. Wrap-uri cu lăptucă, humus și legume

15. Sandviș cu ou fiert, lăptucă și maioneză

15. Burgeri cu frunze de lăptucă în loc de chiflă (low carb)

15. Tacos de lăptucă (frunza ține loc de tortilla)

19. Smoothie verde cu lăptuci, banană, măr, suc de lămâie, apă sau lapte vegetal.

20. Pesto de lăptucă, din frunze mixate cu nuci/caju hidratate, parmezan, usturoi, ulei de măsline.

21. Suc detox cu salată verde- combinată cu țelină, lămâie, ghimbir, castravete.

Consumul lăptucilor se recomandă așadar persoanelor cu tensiune interioară, stres sau insomnie, celor care țin posturi alimentare și au nevoie de hrană ușor digerabilă, ca și celor care își doresc o hrană liniștită, care nu „aprin­de” simțurile.

1,2,3. Cine are prioritate?

Câteva idei din notițele pe care le-am luat ascultând și citind de-a lungul vremii învățături și sfaturi ale părinților sau terapeuților:

 „Unu” este singurătate, închis în sine.
„Doi” este luptă, atracție și respingere.
„Trei” este începutul comuniunii.
Acolo începe iubirea care se dăruiește și unește.

Primul număr care depășește singurătatea (1) și tensiunea dualistă (2) este 3. Această comuniune treimică este reflectată în familie, unde soțul, soția și copilul formează o unitate în iubire. Astfel, familia devine o icoană vie a Sfintei Treimi, depășind singurătatea individuală și tensiunile dualiste (Pr Teologos).

Relațiile „în doi” pot fi instabile dacă nu apare ceva care le dă stabilitate și perspectivă. De aceea se spune adesea că „relația de cuplu se maturizează abia după apariția unui copil”, sau când amândoi își asumă un țel comun. Altfel, se consumă în conflict sau rutină.

În viața de familie, una dintre cele mai mari provocări pentru o mamă este păstrarea echilibrului între dăruirea față de copil și legătura profundă cu soțul ei. Un sfat înțelept, pe care îl regăsim și în gândirea unor terapeuți contemporani precum Barbara O’Neill, este acesta: locul copilului nu este între soți, ci lângă mama lui – temporar, nu definitiv. Și copiii, și soții, trebuie să știe ca relația dintre părinți are prioritate, căci aceea a fost de la început. 

Atenția totală acordată copilului poate, fără să ne dăm seama, să rupă legătura cu soțul. Relația conjugală este temelia familiei și nu trebuie neglijată, pentru că dragostea dintre soți este izvorul de siguranță și echilibru pentru copil.

Un sfat practic: copiii au nevoie să fie culcați devreme. Nu doar pentru sănătatea lor biologică, ci pentru ca mama să aibă timp seara să fie și cu copilul (să-l adoarmă, să-l alăpteze, să-l liniștească), dar apoi să se întoarcă lângă soțul ei. Barbara recomandă ca mama să doarmă o parte din noapte cu bebelușul, dar și o parte cu soțul – păstrând astfel unitatea dintre părinți.

📿 Familia este, în viziunea ortodoxă, o „biserică de acasă”. In această biserică, mama și tata trebuie să rămână uniți, în rugăciune, în dragoste și în înțelepciune – pentru ca și copilul să crească în har și lumină. 

Să ne întrebăm și să avem grijă:

💠Îmi las relația cu soțul să fie „invadată” de dragostea pentru copil?

💠Îmi fac timp pentru soțul meu, chiar și în mijlocul oboselii de zi cu zi?

💠Privesc familia mea ca pe o icoană vie a iubirii dumnezeiești?

Dacă răspunsurile la întrebările de mai sus ne descoperă zone de dezechilibru, nu e motiv de descurajare, ci un prilej de întoarcere. Hristos ne cheamă la o iubire care unește, care pune rânduială în inimi și în relații. Familia este un loc al sfințirii prin răbdare, iertare și dăruire.

🔔 Nu trebuie să fim „totul” pentru copilul nostru, ci să-i oferim un cămin în care vede iubirea părinților, respectul reciproc și rugăciunea.

🕯️ Nu trebuie să ne „pierdem” unul în altul, ci să-L așezăm pe Dumnezeu în mijlocul relației noastre, iar El ne va învăța cum să ne iubim și să ne creștem copiii.

„Dacă doi oameni se iubesc și Îl pun pe Dumnezeu între ei, atunci orice greutate poate deveni scară spre cer.”

— Părintele Teofil Părăian

💞 Așadar, să ne rugăm unii pentru alții, soț pentru soție, mamă pentru copil, și toți împreună pentru pacea și sfințirea familiei – această mică biserică de acasă.

Când nu mai pot de sete fug la Izvor

 

Sunt zile în care inima noastră tace. Nu din răzvrătire, ci dintr-o oboseală tăcută. Uneori din durere, alteori pur și simplu dintr-o împietrire fără nume. Avem zile în care ne simțim strivite nu de suferințe mari, ci de deșertăciunile lumii, de griji, de rutina care ne apasă.

În ziua prăznuirii Izvorului Tămăduirii Maica Domnului șoptește blând către fiecare dintre noi:

„Vino la Mine. Eu pot să-ți dau iarăși inimă vie.”

Maica Domnului nu e doar Ocrotitoarea celor ce trec prin boală, ci și a celor ce nu mai simt. A celor care merg prin sărbători cu pasul grăbit, dar cu sufletul absent. Ea nu ne cere lacrimi dacă nu le avem, dar ne primește și tăcerea. 

În fiecare dintre noi este o fântână adâncă. Maica Domnului nu vine cu zgomot să o scoată la lumină. Ea lucrează blând, aducând la suprafață o picătură de apă vie, numai să îi cerem și să ne-o dorim, fiindcă din dragostea și durerea ei de acum o săptămână- când a trecut sabia prin inima sa- avem astăzi șansa mângâierii și alinării tuturor durerilor noastre.

Bucurie

Activități prepascale copilărești — 3-12 ani

Lunea Mare

💠 Citim Pilda smochinului neroditor (Matei 21, 18-22) și desenăm un copac cu roade: fiecare fruct sa se identifice cu o faptă bună pe care îmi stă în putință să o fac. Smochinul avea frunze, dar nu avea roade. Așa sunt și oamenii care par buni la exterior, dar nu fac fapte bune. Hristos ne învață că nu e suficient să părem buni — trebuie să fim cu adevărat. Să iubim, să ajutăm, să fim cinstiți — astea sunt roadele noastre.

💠Aducem în discuție și tematica nedreptății, lecturând despre Iosif și frații săi. Iosif a suferit mult, dar a rămas bun și nu s-a răzbunat. El este un model de iertare, curăție și încredere în Dumnezeu. Chiar și când alții ne greșesc, putem alege să facem ce e bine.

Dialog: - Te-ai simțit vreodată nedreptățit? Ce emoții te-au încercat? Cum ai reacționat? 

Marțea Mare

💠 Citim împreună Pilda celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) și Pilda talanților (Matei 25, 14-30). 

Explicăm că trebuie să fim mereu pregătiți să-L întâlnim pe Dumnezeu, adică să trăim frumos în fiecare zi, nu doar când ne aducem aminte. Untdelemnul din candele înseamnă faptele bune, rugăciunea, iubirea. Cine le împlinește pe toate e pregătit. 

Și în a doua pildă, un stăpân pleacă și lasă slujitorilor săi talanți (bani). Cei care i-au înmulțit sunt lăudați. Cel care a îngropat darul și nu a făcut nimic cu el este mustrat. Talanții sunt darurile pe care Dumnezeu le pune în fiecare dintre noi: bunătate, talent, răbdare, curaj. El vrea să le folosim, să le facem să crească. Dacă le ținem ascunse sau le ignorăm, nu facem nimic cu ce am primit.

💠 Copiii colorează o fișă sau desenează o candelă pe care o “umplu” cu ce își doresc ei: o parte rugăciune, o parte iertare, o parte altruism, o parte răbdare… etc. 

candela virtuților lucrate

Decupăm “bănuți din aur” pe care scriem “un dar” (ascultarea, răbdarea, iubirea, creativitatea, hărnicia…) pe care îl putem înmulți: în ce îl investim (situații concrete în care lucrăm virtuțile) și ce câștigăm cu el (roadele Duhului Sfânt)? 

Doamne, fă-mă și pe mine o fecioară înțeleaptă!

Miercurea Mare

💠 Citim de la Matei capitolul 26, versetele 6-16, despre femeia păcătoasă care spală picioarele Mântuitorului cu mir de mare preț și apoi le șterge cu părul capului său, în semn de umilință și de dorința de a fi una dintre mironosițe. În contrast, observăm atitudinea lui Iuda - iubitorul de bani, care este orbit de patima sa.

💠 Daca astăzi nu participăm la Taina Sf Maslu, luăm acasă o sticluță de mir, ne miruim frunțile (concentrându-ne la mireasma sfințeniei pe care o emană), ne lipim obrazul de icoana Mântuitorului, spunându-I în șoaptă cat de mult ne pare rău pentru greșelile noastre. Îl rugăm să ne ierte și pe noi ca pe femeia aceea, să ne dăruiască dragostea ei și să nu ne dea voie să ne asemănăm niciodată lui Iuda cel trădător. Desenăm după putință femeia umilă vs o punga cu cei 30 de arginti. 

Doamne, primește și lacrimile mele ca pe un mir de mare preț!

Joia Mare

💠 În Joia Mare, Domnul Iisus a mâncat pentru ultima dată cu prietenii Lui, ucenicii. Le-a dat pâine și vin și le-a spus că acestea sunt Trupul și Sângele Lui. Le-a spălat picioarele ca să le arate ce înseamnă să iubești și să slujești cu smerenie.

💠 Colorăm o fișă sugestivă, sau îi lăsăm pe copii să deseneze o pâine și un potir. Ar fi bine să participăm cu toții la Liturghia cinei celei de taină, citind cu atenție canonul dinaintea Sfintei Împărtășanii, sunt câteva rugăciuni deosebite care se rostesc doar astăzi.  

Pentru a aminti și rugăciunea din Grădina Ghetsimani, înainte de culcare aprindem o lumânare și rostim împreună cu cei mici o rugăciune scurtă, “Doamne, ajută-mi să rămân alături de Tine până la sfârșitul vieții mele!” Și păstrăm un minut de tăcere deplină. 

Doamne, daruieste-mi și mie smerenia și fă-mă vrednic de Trupul și de Sângele Tău!

Vinerea Mare

💠 Astăzi Domnul a fost răstignit și pus în mormânt. Este o zi de doliu, o zi de tăcere, încercăm să nu ne agităm, să nu ne amuzăm, să ne gândim cât mai mult la măreția dragostei Sale, pentru că ne iartă pe toți și Se jertfește pentru noi.

💠 Participăm la slujba Ceasurilor Împărătești cu scoaterea Sfântului Epitaf, copiii pot trece pe sub masa (simbolul mormântului) pe care se așază Epitaful (simbolul Trupului lui Hristos): ne unim cu Hristos în moartea Sa, coborâm duhovnicește în adâncul smereniei. După coborâre ieșim pe cealaltă parte- o prefigurare a Învierii. La denie cântăm Prohodul Domnului împreună cu toți copiii și membrii parohiei. 

NU se vopsesc ouă astăzi, NU se fac pregătiri festive! Este o zi de tăcere, de rugăciune, de întristare. 

Copiii pot desena sau confecționa o cruce pe care o pot împodobi cu floricele. La picioarele crucii pot așeza propriile gânduri, ca: “Îți mulțumesc, Doamne, că mă iubești! Iartă-mă! Miluiește-mă!”

Sambata Mare

💠 Așteptăm ca Sfânta Lumină să se coboare pe Sfânta Masă, în Sfântul Altar, în Biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. În acele momente ar trebui să se săvârșească în toată lumea Sfânta Liturghie, să participăm toți, să fim toți într-o unire, în rugăciune, în Hristos. Deși avem după-amiaza să ne ocupăm de cele ale trupului pentru sărbătoare (noi abia acum fierbem ouăle în foi de ceapă, coacem o păscuță și aranjăm platouri cu aperitive), îi pregătim și pe copii povestindu-le cum doar în Biserica Ortodoxă trimite Dumnezeu Lumina, an de an, și mulți oameni de toate religiile se adună acolo să se convingă.

💠 Povestim copiilor de ce apare “oul”(mandorla,  ca simbol al începutului vieții veșnice, matricea cosmică din care renaște omul în Hristos) în icoana Învierii, în spatele Mântuitorului. 

 Suntem atenți la freamătul naturii, toate sunt într-o așteptare.

 Hristos este acum în iad, de unde îi scoate pe strămoșii noștri…

Planuri pentru săptămâna Pătimirilor

 Niciodată nu m-am împăcat cu gândul ca trebuie petrecut mult timp în bucătărie făcând mâncare pentru zilele de sărbători. Din fericire soțul meu mă încurajează să participăm la slujbe mai mult decât să stăm la mese, iar timpul petrecut pentru pregătirea celor trupești trebuie să fie mai scurt decât cel dedicat pregătirii sufletești pentru praznice… de ani întregi  am pregatit doar prescuri, paine și am mâncat brânză, legume crude, ouă roșii, o friptură la cuptor, o prăjitură simplă. Dar Dumnezeu a compensat cu bucuria. Voi încerca să parcurg și cu pruncii fiecare eveniment al săptămânii, voi încerca să redactez o prezentare a unor activități cu ei.

 “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga vouă”

LUNI - CURĂȚIREA TEMPLELOR (a sufletului și a casei)

La Rugăciunea de dimineață adaug citirea Evangheliei zilei (Matei 21, 18-43)

Mă ocup de o curățenie generală (mobilizarea familiei), aerisirea casei, spălarea geamurilor, scuturarea covoarelor.

Participare la Denie (seara, de regulă între 18-20)

MARȚI - LUMINA PRUDENȚEI

Citirea pildei celor 10 fecioare (Matei 25, 1-13)

Planificare meniu + cumpărături mari (cu listă clară)

Participare la Denie 

MIERCURI - UNGEREA IUBIRII

Meditație la gestul femeii care L-a uns cu mir (Matei 26, 6-16)

Pregătesc prescurile

Curățenie la locul de rugăciune (împreună cu cei mai mici)

Participare la Sf. Maslu și la Denie 

JOIA MARE - MAREA CINĂ ȘI ÎNCEPUTUL PATIMILOR

Spovedanie (daca nu s-a făcut deja)

Participare la Liturghia Sf. Vasile + Denia celor 12 Evanghelii

Spăl Acoperămintele și Dverele albe de la biserică, le calc și le împachetez frumos.

Pregătesc friptura (carnea poate fi porționată și pusă la marinat, în frigider).

VINEREA MARE - ZI DE POST ȘI LINIȘTE

Post total până la asfințit (daca se poate)

Participare la slujba Ceasurilor, a scoaterii Sf Epitaf și seara la Denia Prohodului Domnului (una dintre cele mai intense slujbe).

Activitate minimă acasă, concentrare la marea zi de Vineri și evenimentele ce se petrec acum.

SÂMBĂTA MARE - AȘTEPTAREA LUMINII

Participare la citirea Canonului Sâmbetei Mari, la Liturghia Pogorârii Sfintei Lumini la Mormântul Domnului de la Ierusalim. Participăm la îmbrăcarea bisericii în veșmintele luminoase.

Pregătirea ouălor roșii, coc pască, organizez masa (aștern fața de masă potrivită, pregătesc aperitivele și le fac loc în frigider, așez tacâmurile, farfuriile, paharele), facem baie, pregătim hainele, somn (dacă mai avem timp).

DUMINICA PAȘTELUI - HRISTOS A ÎNVIAT!

La miezul nopții- Slujba de Paști, primirea Sfintei Lumini, Liturghia Învierii

Apoi odihnă cu bucurie, masă festivă în familie (pe la 10:00 pun friptura în cuptor), comuniune, plimbare printre flori, cântăm cântările Învierii împreună cu păsărelele și cu natura toată.

Obiective principale:

🕯️Tot ce facem pentru casă să fie făcut cu bucurie, nu cu neliniște sau cârteală.

🕯️Slujbele să devină centrul și ritmul zilei.

🕯️Inima liniștită e mai importantă decât o masă perfectă.

🕯️Orice efort, dacă e făcut cu dragoste și cu gândul la Dumnezeu, devine rugăciune.

Lia și Rahila

 În seara aceasta s-a săvârșit Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Cretanul. Dacă citim/ascultăm cu atenție, observăm ca sunt pomenite multe nume biblice. Mie mi-au atras atenția Lia și Rahila. 

Iacob o întâlnește pe Rahila, pictură de Francois Lemoyne (1720)

Am cerut părintelui meu să mă lămurească ce vrea să spună fraza… 

 Paralela dintre Lia și Rahila, cele două surori care au fost soțiile lui Iacov în același timp, poate fi privită dintr-o perspectivă ortodoxă ca o imagine a lucrării și a cunoștinței, două aspecte esențiale în viața duhovnicească.

 Lia semnifică lucrarea, nevoința și răbdarea. Lia, prima soție a lui Iacov, este simbolul nevăzutului, al efortului tăcut și al răbdării. Ea nu era dorită inițial, dar a fost cea care a născut majoritatea fiilor lui Iacov, adică semințiile lui Israel. Acest lucru poate fi văzut ca o reflectare a lucrării interioare, a ascetismului și a nevoinței: ceea ce nu pare atrăgător la început aduce roade bogate pe termen lung.

 În viața duhovnicească, lucrarea fără cunoștință este ca o trudă fără direcție, dar este necesară, pentru că fără efort și răbdare nu putem dobândi nimic.

 Rahila, soția iubită de Iacov, reprezintă cunoașterea, frumusețea sufletului luminat și înțelepciunea. Deși a fost cea dorită, a avut mai puțini fii și a murit tânără, ceea ce arată că orice cunoaștere fără lucrare poate fi fragilă și lipsită de roade.

 În spiritualitate, cunoașterea fără nevoință poate duce la mândrie și superficialitate. De aceea, Sfinții Părinți insistă că întâi trebuie să lucrăm poruncile (Lia), și abia apoi să ajungem la lumina cunoștinței (Rahila).

 Este nevoie să îmbinăm lucrarea și cunoștința.

 Iacov a primit-o pe Lia mai întâi, deși o dorea pe Rahila. Aceasta arată rânduiala duhovnicească: mai întâi vine lucrarea faptelor bune, nevoința, rugăciunea și smerenia (Lia). Apoi, ca o binecuvântare, vine cunoașterea duhovnicească, înțelepciunea, lumina (Rahila).

 Sfântul Isaac Sirul spune că lucrarea și nevoința preced întotdeauna harul, iar Sfântul Maxim Mărturisitorul explică faptul că cine fuge de nevoință, dar caută înțelepciunea, nu o va găsi.

 Ideea e că nu putem ajunge la adevărata cunoaștere fără osteneală, iar lucrarea fără înțelegere poate deveni mecanică și lipsită de sens. De aceea, calea duhovnicească autentică trebuie să înceapă prin ascultare, smerenie și fapte bune (Lia) și să fie desăvârșită prin cunoașterea lui Dumnezeu (Rahila).

P.S.: Biserica nu promovează poligamia, ci folosește imagini simbolice pentru a exprima adevăruri spirituale despre relația omului cu Dumnezeu. Când întâlnim astfel de referințe în textele ortodoxe, trebuie să le înțelegem în lumina învățăturilor duhovnicești, nu ca o aprobare a poligamiei istorice.Biserica Ortodoxă se raportează atât la Vechiul, cât și la Noul Testament, dar accentul principal cade pe Noul Testament, în special pe Evanghelii, deoarece Hristos este împlinirea profețiilor din Vechiul Testament. Totuși, Vechiul Testament este fundamental pentru înțelegerea planului divin de mântuire, fiind citit în slujbele bisericești și interpretat prin prisma Noului Testament.