Se afișează postările cu eticheta biserica ortodoxa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta biserica ortodoxa. Afișați toate postările

Țara arde și baba se piaptănă

 Este ziua Sfântului Ilie, cel ce a chemat focul din cer si oamenii la trezire.

An de an, când îl pomenim, mă trece un fior. Sfântul Ilie nu este blând ca ceilalți sfinți, el nu se face cunoscut prin șoapte dulci și mângâietoare, îl caracterizează asprimea: strigăt, tunet, mustrări și foc care curăță.

El nu s-a lăsat amăgit de aplauze, nu s-a mulțumit cu o viață „comodă”, în schimb a ieșit în pustiu, la rugăciune. 
Cred că ne e greu să-L privim pe Sfântul Ilie așa familiar, pentru că el ne arată și focul din lume, și focul care lipsește din noi și uneori ne doare.

Țara arde și baba se piaptănă…
O vorbă veche, aproape folosită în glumă. Dar dacă o spui încet și rar începe să devină o durere. Țara chiar arde…
Copiii ni se culcă flămânzi fie de paine, fie de afecțiune.
Tinerii zâmbesc larg în poze afișate în spațiul virtual, dar se luptă cu depresia în tăcere.
Familii întregi trăiesc iadul departe de Hristos.
Oamenii nu mai găsesc rostul vieții și se sting pe dinăuntru, încet.
Ne tulbură zvonuri de războaie, boală, se simte confuzie, vârtej de griji și lipsă de sens.
Și chiar în acest peisaj… noi ne pieptănăm. Încă ne preocupă buclele perfecte, vacanțele exotice, numărul de urmăritori și de like-uri, meniul bogat al fiecărei săptămâni, rochia de petrecere, tematica aniversării ce va urma.

Nu, toate acestea nu sunt rele în sine, însă pun stăpânire pe noi și devin tot ce ne mai interesează, ne pieptănăm cu ele… în timp ce casa și orașul și țara noastră ard.
Toate ard de foame de Dumnezeu, de sens, de iubire adevărată.

Și totuși cum se împacă această durere cu porunca:
Bucurați-vă pururea, rugați-vă neîncetat”?
Cum putem să ne bucurăm, când vedem atâta durere?
Găsim răspunsul chiar în viața Sfântului Ilie: după ce a înfruntat prorocii minciunii și a văzut poporul căzând în necredință a fugit în pustiu. Acolo, în pustiu, în durere și în singurătate, Dumnezeu i-a vorbit printr-o adiere lină.

Cu alte cuvinte bucuria nu vine din evadare, dar este adusă de căutarea și chemarea prezenței blânde a lui Dumnezeu, fără a fugi de durere, punând-o înaintea Lui, cu nădejde. Adevărata bucurie nu înseamnă să închizi ochii la ce se întâmplă, înseamnă să știi că, deși lumea arde, în tine poate arde candela credinței care luminează, încă nu s-a stins, și orice speranță este aducătoare de bucurie.

Nu pot eu salva lumea, dar îmi pot mângâia copiii, pot face o rugăciune pentru tinerii rătăciți, pot deveni o babă care nu-și piaptănă  părul, ci își aranjează inima și o face curată, vie, primitoare pentru Hristos.

În cinstea Sfântului Ilie, poate ar fi bine să ne întrebăm unde ne arde casa sau unde am lăsat focul lui Dumnezeu să se stingă…?

Doamne, pune și în mine un strop de lumină: dragostea care nu piere.”

Între coach și Hristos

 

Am cunoscut în urmă cu câteva luni o doamnă-coach pentru mame. La finalul lansării sale de carte, am stat la rând să îmi semneze volumul pe care tocmai îl cumpărasem. Am schimbat câteva vorbe și mi-a oferit o îmbrățișare prin care mi-a insuflat o stare de entuziasm, de dorință puternică de a depăși starea debusolantă în care mă aflam atunci.

Dar… recent cineva mi-a atras atenția asupra faptului ca la Facultatea de Teologie, în anul 4, la Misiologie se discută și despre coaching- care “se infiltrează în credința ortodoxă ca un vierme care mănâncă din seva plantei”.

În ultima vreme, tot mai multe mame ortodoxe ajung poate din epuizare, poate din dorință sinceră de a se vindeca și de a-și înțelege rădăcinile la coach pentru mame. 

Tonul blând, temele sensibile, vorbirea despre „copilul interior”, despre „vindecare” și „rădăcini” pot părea foarte potrivite nevoilor noastre.

Ca femei care vrem nu doar echilibru emoțional, ci și viață în Hristos, e firesc să ne întrebăm:
Ce pot primi cu folos? Ce trebuie să trec prin filtrul credinței? Și ce e bine să evit cu totul?



Ce poate fi de folos, cu discernământ și rugăciune

1. Îndemnul de a ieși din automatismul cotidian, oprirea din haosul zilnic. E bine. Dar pentru noi, oprirea capătă sens dacă devine și prilej de liniștire și rugăciune, nu doar de reflecție la sine.

 2. Observarea emoțiilor și a tiparelor interioare, înțelegerea a ce declanșează reacțiile tale. Dar Ortodoxia ne cheamă la mai mult: nu numai să înțelegem, ci și să ne vindecăm prin pocăință și lucrarea harului.

 3. Grija față de propria persoană, o mamă are și ea nevoie de grijă. Dar îngrijirea adevărată vine din încredințarea oboselii noastre lui Hristos, nu numai din „ritualuri de reconectare cu sine”.

 4. Dorința de a comunica mai blând în familie este un scop bun. Dar blândețea nu se obține prin exerciții psihologice, ci prin rugăciune și luptă cu mânia, frica și răbdarea, este o virtute, este un rod al dobândirii Duhului Sfânt.

Ce este bine să evităm sau să privim cu precauție

 1. Credința că „vindecarea e în tine”
Ni se spune că „ai tot ce-ți trebuie în interiorul tău”. Dar, pentru o mamă ortodoxă, adevărul e că vindecarea e în Hristos, nu în propriile forțe.

2. Întoarcerea obsesivă în trecut și în sine
Riscăm să ne pierdem în „copilul interior”, în „răni” și „povești din copilărie”, fără să privim la Hristos, Cel care ne cheamă la înnoire, nu la analiză fără sfârșit.

 3. Ocolirea păcatului și a pocăinței
Coachingul vorbește despre durere, dar nu despre păcat și iertare prin har. Viața duhovnicească nu este numai terapie, ci luptă, Cruce și Înviere.

4. Limbaj spiritual amestecat cu termeni new age
Expresii ca „aliniere”, „energie feminină”, „manifestare”,”voci interioare”, “vibrații înalte” par inofensive, dar vin din alte spiritualități. Pentru sufletul ortodox, pot fi hrănitoare pe moment și înșelătoare pe termen lung.

Cum putem merge cu grijă, fără frică?

Întreabă-ți duhovnicul: „e potrivit ce urmez aici?”

Roagă-te: „Doamne, nu mă lăsa să iau drept lumină ceea ce nu e de la Tine.”

Citește și mărturii ortodoxe despre suferință și vindecare: Sfinții contemporani vorbesc adesea, luminați de Dumnezeu, despre rănile noastre, dar din perspectiva hriatocentrica, , nu egocentrică.



🌺 Așadar…

Da, poți învăța ceva bun din coaching, numai să nu iei totul ca pe hrană sigură pentru suflet.
Ca mame, avem nevoie de sprijin, avem nevoie mai ales de rădăcini puternice în Hristos. Vindecarea vine, dar nu vine numai prin exerciții sau introspecție, ci și prin pocăință, iertare, rugăciune și har.
Fii cu inima plină de trezvie!



Mângâietorul

 Astăzi Biserica întreagă serbează Pogorârea Duhului Sfânt, numită și Duminica Rusaliilor – ziua în care Dumnezeu a trimis peste apostoli focul ceresc al iubirii Sale, iar Biserica s-a născut întru puterea Duhului.
Este una dintre cele mai mari sărbători ortodoxe, ziua în care harul lui Dumnezeu a început să lucreze în oameni nu doar din afara, ci și dinlăuntrul lor, ca suflare vie și luminătoare.


Ucenicii lui Hristos, adunați în rugăciune, așteptau o promisiune: puterea de sus (care face din oameni slabi- stâlpi ai Bisericii, martori neînfricați și sfinți, aceeași putere care coboară la Botez, care lucrează în Taine, care dă viață Bisericii și care poate lucra și în inima noastră, dacă o dorim).
Deodată, un vuiet ca de vânt a umplut casa, și limbi de foc s-au așezat peste fiecare. Nu un foc pământesc, ci focul Duhului, care arde fără să mistuie, aprinde fără să distrugă.
Apostolii au început să vorbească în limbi necunoscute, iar oamenii din toate neamurile i-au înțeles, pentru că Duhul este Cel ce face unitatea și înțelegerea posibilă. 
Sf. Simeon al Tesalonicului spune căprin Pogorârea Duhului Sfânt, apostolii au primit plinătatea harului”, devenind episcopi prin harul dumnezeiesc.

Ca mamă, le explic celor mici că acel foc nu era ca flacăra care frige, ci ca o lumină în inimă. Duhul Sfânt e suflarea lui Dumnezeu care ne face vii, buni și curați. Îl simțim când ne rugăm, când iertăm, când ne bucurăm de tot ce este frumos.

La finalul Liturghiei de Rusalii, în multe biserici ortodoxe românești se binecuvântează ramuri verzi de tei sau nuc. 

Acest gest simbolizează viața și reînnoirea adusă de Duhul Sfânt si ne amintește că, prin Duhul, Biserica este un nou Rai înverzit, iar noi- mlădițe vii; evocă vuietul vântului care a adus Duhul, precum foșnetul frunzelor mișcate de adiere.

 Activități pentru copii- Duhul Sfânt în chip de porumbel

Confecționăm un porumbel din hârtie albă, iar pe aripi scriem roadele
Duhului:
-Dragostea – când iubești pe toți, fără să aștepți ceva în schimb.
-Bucuria – când te bucuri chiar și fără un motiv material, pentru că Îl ai pe Dumnezeu.
-Pacea – când nu te superi ușor și e liniște în sufletul tău.
-Răbdarea – când aștepți fără să plângi sau să te superi.
-Bunătatea – când vorbești frumos și ajuți.
-Facerea de bine – când faci fapte frumoase pentru alții.
-Credința – când crezi în Dumnezeu cu tot sufletul.
-Blândețea – când nu țipi, nu lovești, ci ești calm.
-Înfrânarea – când te oprești din lucruri rele, chiar dacă îți vine să le faci.

 💠Punem porumbelul la vedere ca să luăm mereu aminte la roadele dorite.

Rugăciunea mamei pentru astăzi 

Duhule Sfinte, dătătorule de viață, coboară și peste casa noastră. Învață-i pe copiii mei să Te iubească, să Te caute, să Te asculte.
Fă din inimile lor candele aprinse, și din glasul lor un cântec curat care Îl laudă pe Dumnezeu. Amin


Lăptuci

 
Deși Cuviosul Porfirie nu a scris tratate științifice despre alimentație, în scrierile cu învățăturile sale există o mențiune interesantă în legătură cu lăptucile (salata verde).
Sfântul Porfirie sfătuia să nu se consume lăptucile seara, idee care apare în mai multe mărturii despre viața și cuvintele sale:

Lăptucile mâncate seara întunecă mintea, nu ajută rugăciunea.

Contextul nu este unul medical, ci duhovnicesc- Sfântul Porfirie, fiind un om al rugăciunii neîncetate, observa ce alimente îl ajutau sau îl încurcau în lucrarea lăuntrică.
Lăptuca are un efect calmant (conține lactucină, o substanță cu efect ușor sedativ). Mâncată seara, poate induce o stare de moleșeală sau somnolență. Pentru cineva care vrea să se roage cu mintea limpede, asta poate fi un obstacol. Nu este ceva interzis, ci un sfat pentru discernământ, în special pentru cei care practică rugăciunea cu atenție și vor să evite orice moleșeală mentală. În alte contexte (cum ar fi pentru cineva cu insomnii), lăptuca poate fi chiar recomandată seara, tocmai pentru efectul liniștitor.
Lăptuca (salata verde, cum mai este numită) este foarte versatilă și poate fi folosită într-o mulțime de rețete, nu doar în salate clasice, deși nouă ne place să o consumăm (copiii se joacă de-a iepurașii 🤭) doar spălată, simplă, ca snack, însemnez aici alte câteva idei:
  1. Salată verde clasică cu zeamă de lămâie și ulei: lăptucă, ceapă verde, ridichi, ulei, lămâie, sare, piper.
  1. Salată cu ou fiert și muștar: lăptucă, ouă fierte, dressing cu muștar, miere, oțet și ulei.
  1. Salată cu ton și măsline: lăptucă, ton din conservă, măsline, roșii cherry, ceapă roșie.
  1. Salată cu brânză de capră și nuci: lăptucă, brânză de capră, nuci prăjite, miere, oțet balsamic.
  1. Salată cu piept de pui la grătar, cu lăptucă, crutoane, parmezan, dressing Caesar
  1. Salată cu avocado și ou poșat: lăptucă, avocado, ou poșat, semințe de dovleac sau floarea-soarelui.
  1. Supă cremă din: salată verde, cartofi, ceapă, usturoi, smântână sau lapte, la blender.
  1. Ciorbă ardelenească de lăptucă, usturoi, afumătură, ou, smântână, oțet.
  1. Supă asiatică cu salată verde- adăugată la final într-o supă cu tăiței de orez, ghimbir, usturoi și sos de soia.
  1. Lăptucă sotată cu usturoi și ulei de măsline- gătită rapid în wok, se poate servi cu niște cartofi copți și telemea
  1. Lăptucă umplută cu carne tocată- frunzele întregi sunt folosite ca „ambalaj” pentru amestec de carne, orez, sos de soia.
  1. Omletă cu lăptucă- tocată, adăugată în ouă bătute, cu puțină brânză
  1. Tocană cu lăptucă și orez la fel ca spanacul, lăptuca poate fi tocată și gătită cu orez și usturoi
  1. Lăptucă cu ouă ochiuri- se călește puțin, se adaugă usturoi, se fac cuiburi și se sparg ouăle.
  1. Wrap-uri cu lăptucă, humus și legume
  1. Sandviș cu ou fiert, lăptucă și maioneză
  1. Burgeri cu frunze de lăptucă în loc de chiflă (low carb)
  1. Tacos de lăptucă (frunza ține loc de tortilla)
  1. Smoothie verde cu lăptuci, banană, măr, suc de lămâie, apă sau lapte vegetal.
  1. Pesto de lăptucă, din frunze mixate cu nuci/caju hidratate, parmezan, usturoi, ulei de măsline.
  1. Suc detox cu salată verde- combinată cu țelină, lămâie, ghimbir, castravete.
Consumul lăptucilor se recomandă așadar persoanelor cu tensiune interioară, stres sau insomnie, celor care țin posturi alimentare și au nevoie de hrană ușor digerabilă, ca și celor care își doresc o hrană liniștită, care nu „aprin­de” simțurile.





1,2,3. Cine are prioritate?


Câteva idei din notițele pe care le-am luat ascultând și citind de-a lungul vremii învățături și sfaturi ale părinților sau terapeuților:

 „Unu” este singurătate, închis în sine.
„Doi” este luptă, atracție și respingere.
„Trei” este începutul comuniunii.
Acolo începe iubirea care se dăruiește și unește.

Primul număr care depășește singurătatea (1) și tensiunea dualistă (2) este 3. Această comuniune treimică este reflectată în familie, unde soțul, soția și copilul formează o unitate în iubire. Astfel, familia devine o icoană vie a Sfintei Treimi, depășind singurătatea individuală și tensiunile dualiste (Pr Teologos).

Relațiile „în doi” pot fi instabile dacă nu apare ceva care le dă stabilitate și perspectivă. De aceea se spune adesea că „relația de cuplu se maturizează abia după apariția unui copil”, sau când amândoi își asumă un țel comun. Altfel, se consumă în conflict sau rutină.

În viața de familie, una dintre cele mai mari provocări pentru o mamă este păstrarea echilibrului între dăruirea față de copil și legătura profundă cu soțul ei. Un sfat înțelept, pe care îl regăsim și în gândirea unor terapeuți contemporani precum Barbara O’Neill, este acesta: locul copilului nu este între soți, ci lângă mama lui – temporar, nu definitiv. Și copiii, și soții, trebuie să știe ca relația dintre părinți are prioritate, căci aceea a fost de la început. 

Atenția totală acordată copilului poate, fără să ne dăm seama, să rupă legătura cu soțul. Relația conjugală este temelia familiei și nu trebuie neglijată, pentru că dragostea dintre soți este izvorul de siguranță și echilibru pentru copil.

Un sfat practic: copiii au nevoie să fie culcați devreme. Nu doar pentru sănătatea lor biologică, ci pentru ca mama să aibă timp seara să fie și cu copilul (să-l adoarmă, să-l alăpteze, să-l liniștească), dar apoi să se întoarcă lângă soțul ei. Barbara recomandă ca mama să doarmă o parte din noapte cu bebelușul, dar și o parte cu soțul – păstrând astfel unitatea dintre părinți.

📿 Familia este, în viziunea ortodoxă, o „biserică de acasă”. In această biserică, mama și tata trebuie să rămână uniți, în rugăciune, în dragoste și în înțelepciune – pentru ca și copilul să crească în har și lumină. 

Să ne întrebăm și să avem grijă:
💠Îmi las relația cu soțul să fie „invadată” de dragostea pentru copil?
💠Îmi fac timp pentru soțul meu, chiar și în mijlocul oboselii de zi cu zi?
💠Privesc familia mea ca pe o icoană vie a iubirii dumnezeiești?

Dacă răspunsurile la întrebările de mai sus ne descoperă zone de dezechilibru, nu e motiv de descurajare, ci un prilej de întoarcere. Hristos ne cheamă la o iubire care unește, care pune rânduială în inimi și în relații. Familia este un loc al sfințirii prin răbdare, iertare și dăruire.

🔔 Nu trebuie să fim „totul” pentru copilul nostru, ci să-i oferim un cămin în care vede iubirea părinților, respectul reciproc și rugăciunea.

🕯️ Nu trebuie să ne „pierdem” unul în altul, ci să-L așezăm pe Dumnezeu în mijlocul relației noastre, iar El ne va învăța cum să ne iubim și să ne creștem copiii.

„Dacă doi oameni se iubesc și Îl pun pe Dumnezeu între ei, atunci orice greutate poate deveni scară spre cer.”

— Părintele Teofil Părăian


💞 Așadar, să ne rugăm unii pentru alții, soț pentru soție, mamă pentru copil, și toți împreună pentru pacea și sfințirea familiei – această mică biserică de acasă.









Când nu mai pot de sete fug la Izvor

 

Sunt zile în care inima noastră tace. Nu din răzvrătire, ci dintr-o oboseală tăcută. Uneori din durere, alteori pur și simplu dintr-o împietrire fără nume. Avem zile în care ne simțim strivite nu de suferințe mari, ci de deșertăciunile lumii, de griji, de rutina care ne apasă.

În ziua prăznuirii Izvorului Tămăduirii Maica Domnului șoptește blând către fiecare dintre noi:

Vino la Mine. Eu pot să-ți dau iarăși inimă vie.”

Maica Domnului nu e doar Ocrotitoarea celor ce trec prin boală, ci și a celor ce nu mai simt. A celor care merg prin sărbători cu pasul grăbit, dar cu sufletul absent. Ea nu ne cere lacrimi dacă nu le avem, dar ne primește și tăcerea. 

În fiecare dintre noi este o fântână adâncă. Maica Domnului nu vine cu zgomot să o scoată la lumină. Ea lucrează blând, aducând la suprafață o picătură de apă vie, numai să îi cerem și să ne-o dorim, fiindcă din dragostea și durerea ei de acum o săptămână- când a trecut sabia prin inima sa- avem astăzi șansa mângâierii și alinării tuturor durerilor noastre.


Activități prepascale copilărești — 3-12 ani





Lunea Mare

💠 Citim Pilda smochinului neroditor (Matei 21, 18-22) și desenăm un copac cu roade: fiecare fruct sa se identifice cu o faptă bună pe care îmi stă în putință să o fac. Smochinul avea frunze, dar nu avea roade. Așa sunt și oamenii care par buni la exterior, dar nu fac fapte bune. Hristos ne învață că nu e suficient să părem buni — trebuie să fim cu adevărat. Să iubim, să ajutăm, să fim cinstiți — astea sunt roadele noastre.

💠Aducem în discuție și tematica nedreptății, lecturând despre Iosif și frații săi. Iosif a suferit mult, dar a rămas bun și nu s-a răzbunat. El este un model de iertare, curăție și încredere în Dumnezeu. Chiar și când alții ne greșesc, putem alege să facem ce e bine.

Dialog: - Te-ai simțit vreodată nedreptățit? Ce emoții te-au încercat? Cum ai reacționat? 

Marțea Mare

💠 Citim împreună Pilda celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) și Pilda talanților (Matei 25, 14-30). 
Explicăm că trebuie să fim mereu pregătiți să-L întâlnim pe Dumnezeu, adică să trăim frumos în fiecare zi, nu doar când ne aducem aminte. Untdelemnul din candele înseamnă faptele bune, rugăciunea, iubirea. Cine le împlinește pe toate e pregătit. 
Și în a doua pildă, un stăpân pleacă și lasă slujitorilor săi talanți (bani). Cei care i-au înmulțit sunt lăudați. Cel care a îngropat darul și nu a făcut nimic cu el este mustrat. Talanții sunt darurile pe care Dumnezeu le pune în fiecare dintre noi: bunătate, talent, răbdare, curaj. El vrea să le folosim, să le facem să crească. Dacă le ținem ascunse sau le ignorăm, nu facem nimic cu ce am primit.
💠 Copiii colorează o fișă sau desenează o candelă pe care o “umplu” cu ce își doresc ei: o parte rugăciune, o parte iertare, o parte altruism, o parte răbdare… etc. 
candela virtuților lucrate

Decupăm “bănuți din aur” pe care scriem “un dar” (ascultarea, răbdarea, iubirea, creativitatea, hărnicia…) pe care îl putem înmulți: în ce îl investim (situații concrete în care lucrăm virtuțile) și ce câștigăm cu el (roadele Duhului Sfânt)? 
Doamne, fă-mă și pe mine o fecioară înțeleaptă!

Miercurea Mare

💠 Citim de la Matei capitolul 26, versetele 6-16, despre femeia păcătoasă care spală picioarele Mântuitorului cu mir de mare preț și apoi le șterge cu părul capului său, în semn de umilință și de dorința de a fi una dintre mironosițe. În contrast, observăm atitudinea lui Iuda - iubitorul de bani, care este orbit de patima sa.

💠 Daca astăzi nu participăm la Taina Sf Maslu, luăm acasă o sticluță de mir, ne miruim frunțile (concentrându-ne la mireasma sfințeniei pe care o emană), ne lipim obrazul de icoana Mântuitorului, spunându-I în șoaptă cat de mult ne pare rău pentru greșelile noastre. Îl rugăm să ne ierte și pe noi ca pe femeia aceea, să ne dăruiască dragostea ei și să nu ne dea voie să ne asemănăm niciodată lui Iuda cel trădător. Desenăm după putință femeia umilă vs o punga cu cei 30 de arginti. 

Doamne, primește și lacrimile mele ca pe un mir de mare preț!

Joia Mare

💠 În Joia Mare, Domnul Iisus a mâncat pentru ultima dată cu prietenii Lui, ucenicii. Le-a dat pâine și vin și le-a spus că acestea sunt Trupul și Sângele Lui. Le-a spălat picioarele ca să le arate ce înseamnă să iubești și să slujești cu smerenie.

💠 Colorăm o fișă sugestivă, sau îi lăsăm pe copii să deseneze o pâine și un potir. Ar fi bine să participăm cu toții la Liturghia cinei celei de taină, citind cu atenție canonul dinaintea Sfintei Împărtășanii, sunt câteva rugăciuni deosebite care se rostesc doar astăzi.  
Pentru a aminti și rugăciunea din Grădina Ghetsimani, înainte de culcare aprindem o lumânare și rostim împreună cu cei mici o rugăciune scurtă, “Doamne, ajută-mi să rămân alături de Tine până la sfârșitul vieții mele!” Și păstrăm un minut de tăcere deplină. 

Doamne, daruieste-mi și mie smerenia și fă-mă vrednic de Trupul și de Sângele Tău!


Vinerea Mare
💠 Astăzi Domnul a fost răstignit și pus în mormânt. Este o zi de doliu, o zi de tăcere, încercăm să nu ne agităm, să nu ne amuzăm, să ne gândim cât mai mult la măreția dragostei Sale, pentru că ne iartă pe toți și Se jertfește pentru noi.
💠 Participăm la slujba Ceasurilor Împărătești cu scoaterea Sfântului Epitaf, copiii pot trece pe sub masa (simbolul mormântului) pe care se așază Epitaful (simbolul Trupului lui Hristos): ne unim cu Hristos în moartea Sa, coborâm duhovnicește în adâncul smereniei. După coborâre ieșim pe cealaltă parte- o prefigurare a Învierii. La denie cântăm Prohodul Domnului împreună cu toți copiii și membrii parohiei. 
NU se vopsesc ouă astăzi, NU se fac pregătiri festive! Este o zi de tăcere, de rugăciune, de întristare. 
Copiii pot desena sau confecționa o cruce pe care o pot împodobi cu floricele. La picioarele crucii pot așeza propriile gânduri, ca: “Îți mulțumesc, Doamne, că mă iubești! Iartă-mă! Miluiește-mă!

Sambata Mare
💠 Așteptăm ca Sfânta Lumină să se coboare pe Sfânta Masă, în Sfântul Altar, în Biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. În acele momente ar trebui să se săvârșească în toată lumea Sfânta Liturghie, să participăm toți, să fim toți într-o unire, în rugăciune, în Hristos. Deși avem după-amiaza să ne ocupăm de cele ale trupului pentru sărbătoare (noi abia acum fierbem ouăle în foi de ceapă, coacem o păscuță și aranjăm platouri cu aperitive), îi pregătim și pe copii povestindu-le cum doar în Biserica Ortodoxă trimite Dumnezeu Lumina, an de an, și mulți oameni de toate religiile se adună acolo să se convingă.
💠 Povestim copiilor de ce apare “oul”(mandorla,  ca simbol al începutului vieții veșnice, matricea cosmică din care renaște omul în Hristos) în icoana Învierii, în spatele Mântuitorului. 
 Suntem atenți la freamătul naturii, toate sunt într-o așteptare.
 Hristos este acum în iad, de unde îi scoate pe strămoșii noștri…

Negresa de post cea mai simplă

  Cred că deja o știe toata lumea, dar o pun aici pentru a fi la îndemână și când nu am carnețelul de rețete la mine. Am pregătit-o pentru m...