Sfinții Apostoli Petru și Pavel

I-am simțit lângă mine în urmă cu 13 ani, la nașterea celui de-al doilea copil, în seara zilei prăznuirii lor, la malul mării, în parfum de tei.

din colecția personală, iconar: Adela Puiac

Povestea acestei nașteri- aici (bineînțeles, cu cenzurarea  expresiilor despre Dumnezeu 😖, înlocuit cu “natura”)

Sâmbăta fragilor

 

Azi, de pomenirea celor adormiți- moșii de vară, în sâmbăta fragilor, după cum obisnuia să spună zilei străbunica mea, Ecaterina, am mers cu vin, colivă și… acadele + bomboane cu aromă de frăguțe pe care le-am împărțit copiilor și bătrânilor. Ati observat cum se bucura de dulciuri și cei în vârstă, la fel cum se bucura copiii?

În urmă cu 25-30 de ani colindam dealurile din satul bunicilor în căutarea fragilor. Erau împânzite colinele cu punctulețele roșii, parfumate. Făceam buchețele pe care bunica și străbunica le dădeau de pomană cu câte un boț de colivă deasupra pâinicii în formă de cruce. Alte femei împărțeau mănunchiuri de cireșe legate cu ață neagră, iar altele câte 2-3 căpșuni uriașe. Nici nu știai pe cine să întâmpini mai întâi când coborau femeile dealul unde era biserica și cimitirul: pe tanti Mița, pe coana Lenuța, pe tanti Maria, pe fina Domnica, pe țața Lina… Dumnezeu să le odihnească pe toate, că multă bucurie aduceau în zile ca cea de azi copiilor!

Străbunica mea, Ecaterina, cea cu ochii albaștri ca cerul senin, la 16 ani, într-o fotografie de acum 100 de ani

Cer de-april

 

În urma cu 5 ani, cu o fetiță de 1 an și 7 luni la piept și cu un băiețel de 7 luni în pântece, ascultam această melodie, privind împăcată cerul bleu-rozaliu de aprilie în ciripit de vrăbiuțe, neputându-mi imagina vreo umbră de tristețe ce urma să vină într-o lună, la nașterea și moartea băiețelului. Nu știu de ce, dar asociez mereu luna aceasta cu melodia, simțind ușoară melancolie, dar și multă pace, din dorința de a fi înțeles rostul întâmplărilor.

O prețioasă rază de lumină apare acolo unde era nevoie
Strălucind în cea mai întunecată noapte,

Închisă în vizuina nedreptății.

Și în ochii timpului, nimeni nu pierde.

Chipurile se amestecă și se schimbă

Dar fața ta rămâne aceeași.

Vrăbiile vor apărea până în zori;
Când ne vom trezi ele iarăși vor pleca.
Copacii vor înflori și gheața se va topi…

Ne vom aminti mereu acest sentiment.