Însemnări de weekend (3)

 Astăzi, 18 ianuarie 2025

de la schitul unde mergem adesea

Am avut o săptămână geroasă și obositoare, cu alergătură, griji și nesomn. Din fericire încă suntem bine, nu e nimeni din familie răcit.

Afară…

Au fost temperaturi sub 0 grade Celsius, dar am observat în curte un mănunchi de ghiocei înfloriți. Nu am apucat să îi fotografiez. 

În casă…

Fetele s-ar juca 24/7 cu păpușile. Din zori până târziu în noapte, greu se îndură să le strângă. M-au amuzat astăzi, în scenariul lor păpușile au mers cu hainele să le spele la râu și le-au întins apoi pe o sfoară la uscat. Eu stăteam pe canapea și m-au rugat să mă dau la o parte, pentru ca stăteam cu picioarele chiar în râu 😅, reprezentat de linia de parchet neacoperită de covor… m-au întrebat dacă vreau să fiu eu salcia care atârnă pe malul râului.

Din bucătărie…

Făcusem planul pregătirilor pentru aniversările ce urmează luni și marți, dar nu am reușit să mergem la cumpărături și trebuie să improvizez.

La micul dejun am pus pe masă omletă și cremă de brânză cu mărar, la prânz - mazăre cu morcovi și virsli, la gustare - ciocolată de casă cu nuci, merișoare și semințe de dovleac, la cină - mămăligă cu brânză și smântână și baby hering prăjiți. 

Sper…

Să reușesc să mă odihnesc mâine după Liturghie. 

Citesc…

Foarte puțin din Viața ca o coridă de Octavian Paler, o carte găsită la o “expoziție” cu donații acum câteva luni.

Un film (două)…

Fetele s-au jucat de-a cursurile de limba franceză cu păpușile zilele astea. Ne face plăcere să urmărim împreună de pe youtube serialul animat Cendrillon din copilăria mea, le traduc eu și învață câte un cuvințel nou. Urmează pe listă Remi-Sans famille (după Hector Malot, cel mai emoționant și delicat desen animat pentru mine).

Ascult…

Soțului meu îi place foarte mult melodia Paulei Hriscu, în mașină o pune pe repeat iar și iar, cred ca nu e zi fără să ne cânte o dată. Și copiii au început să o fredoneze.

Unul dintre lucrurile preferate…

brelocul agățat la rucsac 👶🏻

Un citat…

Scurt:

“Totul ia timp și timpul ia tot.” (Mihai Eminescu)

Lung:

O duminică odihnitoare și o săptămână cu soare să avem!

Ilina- mama muceniță

O dată la 10 ani Dumnezeu face ca pe lângă urechile mele sau pe sub ochii mei să treacă o întâmplare din țărișoara asta care să mă trezească… ca un dar al sfinților prăznuiți acum.

Ilina și Constantin

Ilina este cea care va fi înmormântată mâine, lăsând în urmă 6 copilași- Teodora, Nicolae, Natalia, Paisie, Varvara și Ioana. 

În urmă cu 3 ani am aflat de ea și de familia ei la o emisiune TV. M-a impresionat blândețea și bucuria ei, ne-cârteala și felul în care și-a asumat crucea… 

Dumnezeu să o așeze în ceata sfintelor Mucenițe, de unde să își vegheze copiii, iar pe noi să ne învețe cum să împlinim poruncile Sale.

7 reguli in cazul vizitelor la nou-născuți

 Îmi aduc cu drag aminte când la prima naștere (din orașul natal) au fost câteva persoane care m-au bucurat cu prezența lor în prima lună de viață a copilului, deși chiar și atunci ar fi fost frumos să știe toate acestea. Mai târziu a trebuit să mă descurc singură, nu a mai venit nimeni în vizită… 😬

Dacă sunteți o persoană foarte apropiată (prieten bun, rudă) al unei femei care tocmai a născut, e bine să țineți cont de câteva reguli atunci când simțiți pornirea de a merge să vedeți nou-născutul.

1. Nu vă grăbiți cu vizitele! Lăsați să treacă 2 săptămâni de la nașterea copilului pentru adaptarea acestuia la viața extrauterină.

2. Pregătiți-vă conștiincios pentru prima întâlnire, comunicați prin convorbiri telefonice sau prin mesaje cu mama lehuză despre perioada de recuperare prin care trece, despre nevoile ei, pentru a afla cum o puteți ajuta.

3. Întotdeauna duceți de mâncare (gătită în casă, fructe, sucuri naturale, ciocolată de calitate). Perioada lehuziei este foarte solicitantă hormonal, iar mama are nevoie de hrană sănătoasă și de odihnă. In majoritatea cazurilor nopțile îi sunt albe și dispoziția de gătit îi lipsește cu desăvârșire.

4. Nu cumpărați jucării, dar puteți duce scutece și șervețele umede pentru bebe. Întrebați-o pe mămică ce marcă anume folosește. Dacă vreți să îi duceți hăinuțe, cel mai mult timp va purta măsura 68 (intre 3-9 luni, în funcție de ritmul de creștere al fiecărui copilaș).

5. Nu puneți “bani de somn” în pătuțul, pe pieptul sau în mânuța bebelușului. Banii sunt cele mai murdare lucruri, îl puteți îmbolnăvi prin acest gest. Banii pot fi puși într-un plic pe care scrieți o dedicație și vă semnați, iar înainte de a pleca îl puteți lăsa undeva în casă pe mobilă, într-un loc vizibil. Îl vor găsi părinții si vă vor fi recunoscători, dar dacă alegeți să îi înmânați personal se vor fâstâci și se vor simți prost. 

6. Nu purtați parfum sau accesorii (lanțuri, haine cu ținte, brățări, inele cu pietre) care pot răni copilașul în cazul în care îl veți ține în brațe.

7. Cât timp petreceți în vizită, sugerați-i mămicii ca poate folosi timpul acela pentru grija de sine (veți legăna dumneavoastră micuțul dacă vrea mama să facă un duș sau un Canon de rugăciune în liniște).

 Prin toate acestea împlinim porunca de a ne iubi aproapele și este în sine o faptă de milostenie mai prețioasă decât a da bani unor cerșetori. Nu uitați că aproapele este în primul rând cel care este prezent de multă vreme în viața noastră. 

Cu alți ochi

 

F, clasa pregătitoare

Sunt o fire aspră, cu mine și cu ceilalți, dar mă adaptez din mers oricărui context ca să nu aibă nimeni de suferit. Din fericire copiii nu se lasă afectați de asprimea mea și prețuiesc mai mult momentele de blândețe.

Nu sunt vreo frumusețe, dar mă bucura desenele spontane pe care mi le fac copiii și reușesc să mă văd și să mă analizez prin ochii lor. 🧐

R, 3 ani
(“Eu și Mama”)

Cântă, Maică

 

“Minune și Taină”, Traian Dorz

La mulți ani tuturor celor pe care Dumnezeu i-a ales să poarte numele Preasfintei Sale Maici și care au primit din darurile acestui nume preamărit!

 Numele Maicii Domnului e Myriam transliterat în alfabet latin. La noi a ajuns pe filieră romană cu "a" în loc de ipsilon (majusculă Υ, literă mică υ, în greacă ύψιλον, ýpsilon). Myriam (Maria) înseamnă IUBIRE în aramaică. Fiecare nume are chemarea și darurile lui. Am observat de-a lungul timpului asemănările de caracter ale celor care poartă numele Maicii Domnului dar și alte nume.

 Pe fiecare dintre noi Dumnezeu ne-a chemat la a împlini voia Sa într-un fel anume…

Însemnări de weekend 🌤️

 Pentru astăzi, 10 august 

Afară…

Este o vreme foarte frumoasă. Ieri a plouat, dar astăzi este o zi însorită și caldă, sunt 27 °C.

În casă…

Este răcoare, dar dezordine. Încerc să reorganizez dulapurile cu haine, sunt munți de haine pe covor acum. Multe au rămas mici si selectez ce avem de donat.

Din bucătărie…

Am făcut o supă cu legume și verdeață din grădină si am dres-o cu fulgi de drojdie inactivă și tăiței. După supă am sotat fasole verde cu roșii și usturoi. Ieri am copt 1 kg de alune de pădure, încă nu le-am consumat pe toate. Am primit azi la biserică de la cineva care a făcut parastas salam de biscuiți și napolitane fără zahăr… Avem și mure, de mâncat și de făcut un pic de dulceață, nu m-am mai apucat să fac și vreun desert.

Sunt îmbrăcată…

Cu o rochiță din denim subțire bleu cu bulinuțe negre, cu dantelă neagră aplicată la poale, fiindcă îmi venea deasupra genunchilor și am vrut să o lungesc cu 10 cm.

Mă gândesc…

Cat de repede trece săptămâna! Pe nesimțite… se vede ca am căzut în nesimțire. 🤦🏻‍♀️

Sper…

Am multe sarcini de îndeplinit și îmi doresc să le pot duce pe toate la bun sfârșit. 

Citesc…

Am răsfoit din nou “Mama și copilul” a soților Căpraru, manualul meu preferat de maternitate. Eram curioasă de achizițiile copilului la un an și jumătate, mi se pare că ieri l-am născut și azi deja vorbește și se comportă ca un copil mare. Dar al meu are pe cine să copieze și să imite, nu e el însuși, doar vrea să pară că e ca frații lui, mare și descurcăreț 🤭

Ascult…

Cum oftează în somn mezinul, în timp ce eu împăturesc haine.

Un film…

Începusem să scriu o postare cu filme care mi-au plăcut de copil până acum, dar nu am reușit să avansez cu editarea ei. Recomand acum unul dintre ele: “The blind side”, cu Sandra Bullock, este un film biografic.

Un citat…

“Cel mai de preț lucru pentru un copil este binecuvântarea părinților săi.” (L-am auzit la o măicuță de la mănăstirea Țigănești, povestind cu delicatețe cum a ajuns ea în monahism.)

Unul dintre lucrurile preferate…

Îmi place dantela aplicată la poalele rochiilor, fustelor, perdelelor, cearșafurilor.

O  fotografie cu bucurie…

2 prieteni împărțind o bucată de prăjitură cu morcovi

Sfinții Apostoli Petru și Pavel

I-am simțit lângă mine în urmă cu 13 ani, la nașterea celui de-al doilea copil, în seara zilei prăznuirii lor, la malul mării, în parfum de tei.

din colecția personală, iconar: Adela Puiac

Povestea acestei nașteri- aici (bineînțeles, cu cenzurarea  expresiilor despre Dumnezeu 😖, înlocuit cu “natura”)

Trecea un om

Este impresionantă viața acestei femei virtuoase, cu origini grecești.

Pe scurt, s-a născut într-o familie cu 7 copii, a rămas orfană în copilărie. Copilăria sa, cu bucuriile vârstei mici, i-au dat forța să treacă mai apoi prin multe încercări grele… sufletul ei nobil încă are ecou în alte suflete nevinovate, provocând oricărui mic cititor o vibrație înaltă, printr-o simplă lectură.

Tânăra Elena a trecut printr-o mulțime de împrejurări nefaste înainte de a ajunge să fie guvernanta copiilor lui I. L. Caragiale, Luki și Tușki, pe care i-a educat ireproșabil. Curând și-a cunoscut soțul, Francisc Farago, care la scurt timp a fost numit director al Băncii Populare din Craiova, unde s-au stabilit. 

În perioada răscoalelor țărănești de la 1907, Elena a vizitat satele Olteniei și i-a ajutat pe oropsiți după putință, cu alimente sau chiar și cu banii câștigați de ea din publicarea poeziilor. Pentru aceste fapte bune a ajuns în închisoare pentru o scurtă perioadă și a fost eliberată prin intervenția lui Nicolae Iorga.

La nașterea micuței sale Coca (cocuță înseamnă bebeluș), Elena începe să scrie pentru copii, cu glasul armonios al instinctului său matern.

cocuță

Bijuterii de cuvinte, aceasta avea Elena mereu la îndemână, și le dăruia cu atâta pasiune!

Și dacă se pricepea la cuvinte, a iubit și cărțile. S-a implicat cu dăruire în organizarea bibliotecii județene “Aman” din Craiova, în care eu am intrat mereu cu evlavie, în tăcere, că într-un spațiu sacru. 

Geo Bogza spunea ca “oricine intra în casa ei de la Craiova pleca mai bogat sufletește, mai hotărât să respingă urâtul și nedreptatea.”

Vă las să descoperiți singuri mai multe detalii din viața sa… 

Și un cântec pe versurile Elenei Farago, îndemnând la cugetare:

Când mă duc seara la culcare

 … și-mi pun o mana sub obraz…

Cred ca știți poezia, nu o mai redau aici. 🙂

Scriam zilele trecute că luăm cina devreme. Procedăm așa pentru că de regulă la ora 8 suntem în pijamale, unii adorm imediat fiindcă se trezesc la 6 dimineața și le trebuie 10 ore de somn, iar alții mai lecturează până vine moș Ene. 

Când aveam doar 3 copii, din rutina de seară făcea parte “Cântecelul de noapte bună”. Am mai scris despre el pe blogul vechi, pe care îl aveam pe vremea aceea. Este drăgălaș și toți îl fredonează dacă le amintesc de el. Poate nu va mai iese din cap după ce îl ascultați, la fel cum mi se întâmplă mie… 🤭

Examene

 Nu știu cum se întâmplă în alte case cu copii, dar la noi duminicile și zilele de sărbătoare, în general, sunt foarte complicate.

 De pildă, sâmbătă am dat stingerea după miezul nopții, că așa se întâmplă mereu în ajunul sărbătorilor, când încercăm să le așezăm cât de cât pe toate la locul lor și să recuperăm ce n-am reușit să facem în zilele obișnuite, apoi de-obicei cel mai mic năzdrăvan ne face noaptea albă… spre dimineață adoarme profund si apoi se trezește cu primele raze de lumină ce străbat printre draperii. La țară copiii cei mici dorm foarte puțin, parcă nu ar vrea să piardă nicio oră de joacă din timpul petrecut acolo, și cum stăm 9 suflete în două camere (în nopțile reci), somnul este un chin. Apoi pregătește-te de slujbă după cuviință, dacă poți! 

Pe de-o parte sunt adolescenții, care întârzie cat de mult pot momentul plecării spre biserică, fiecare din propriile motive- unul ar dormi mai mult, altul s-ar sustrage de la îndatorirea ce i-a fost încredințată la strană sau la cădelniță.

Pe de altă parte, este aproape imposibil să treacă o săptămână și când pornim spre biserică să nu fie nevoie să mă întorc din drum cu cei mici să schimbăm hăinuțele ce tocmai au pățit un accident într-o cădere, sau să spălăm un funduleț abia murdărit… dar ieri năzdrăvanul mic a considerat ca e momentul optim - când mama pregătea căruciorul- să deschidă ușița de la sobă și să scoată cu mânuțele lui albe și moi cenușa pe covor, era plin până la cot… surorile mai mari erau prinse în visarea lor duminicală, nu puteau avea grijă continuu de bebeluș.

Duminica Mironosițelor, în drum spre Sfânta Liturghie 

Știu ca voi uita cândva de toate acestea și îmi vor părea amuzante, sunt examenele pe care trebuie să le trec cu răbdare.

Nu am niciun răgaz de odihnă nici după slujbă, tot după cei mici trebuie să mă țin. Slavă Domnului, în zilele cele mai bune reușesc să citesc canonul de rugăciune, iar în rest, plec fruntea rostind cu durere “Doamne, Iisuse…”, mai mult nu mai pot. Dar adorm împăcată la sfârșitul zilei, că ne-am străduit să nu lipsim nici astăzi de la Euharistie, cu toate neputințele noastre pe care le acoperă Hristos!

Femeia cu copil mic nu e bună de nimic

 Așa îmi spunea mamaie Mărioara, o bunică adoptivă, când primul meu bebe împlinea un an, abia începuse aventura mersului și explora toate cotloanele casei… eram tot timpul după el, nu puteam fi de niciun ajutor în casă. 

La fel mă simt și acum, de fiecare dată când încep să fac ceva prin bucătărie, mezinul mi se agață de fustă și plânge “Maaaamaaa”, nimeni și nimic nu-l poate potoli, decât brațele mele și laptele matern… din 30 în 30 de minute dacă vrea el… uneori îmi vine să îl bat, dar e prea drăgălaș și nevinovat și îmi taie rapid orice gând de acest fel.

cum se cos pantalonii cu tot cu copil în ei

Trag singură această concluzie la sfârșitul fiecărei zile în care nu reușesc să realizez mai nimic din ce îmi propun în seara precedentă. Totul se face cu copilul în brațe, sau șușotind cu cei mari când doarme el… improvizez mult.

Observ o dată la câteva zile o șuviță albă în plus de care nu știam, am uitat ca nu mai am douăzeci de ani, nici entuziasmul de atunci, dragostea se răcește mai repede, obosesc mult mai ușor. Indispoziția este cea care mă definește și cârtesc mult.

Dar sunt conștientă ca altceva mai bun nu mă poate împlini și ca sunt datoare să îmi împlinesc sarcinile casnice chiar și așa, printre plânsete și vaiete de copilași. În curând voi împlini 16 ani de maternitate. La 22 de ani am născut prima dată. Eram la rândul meu un copil, dar ardeam de nerăbdare atunci să am copilul meu. Ne spuneam atunci unul altuia cat de minunat este ca prin noi să se nască o nouă fapturița pe pământ. 

-Nici tu, nici eu, dar și tu și eu, în același timp!

Totul a venit cu anii firesc, fără a simți ca eu fac vreun efort deosebit și astăzi primii copii sunt ca brazii, mai înalți ca mine. Mă mir de ei, mi se pare ca nu sunt ai mei, deși regăsesc in comportamentul lor apucături mai bune sau mai urate preluate de la noi… rămân - pentru ca îmi place cel mai mult, căci mai târziu e mult mai stresant - în ipostaza mamei de copilaș de un an, care nu e bună de nimic, căreia nu îi poți cere altceva decât să își vegheze zi și noapte copilașul.