1,2,3. Cine are prioritate?

Câteva idei din notițele pe care le-am luat ascultând și citind de-a lungul vremii învățături și sfaturi ale părinților sau terapeuților:

 „Unu” este singurătate, închis în sine.
„Doi” este luptă, atracție și respingere.
„Trei” este începutul comuniunii.
Acolo începe iubirea care se dăruiește și unește.

Primul număr care depășește singurătatea (1) și tensiunea dualistă (2) este 3. Această comuniune treimică este reflectată în familie, unde soțul, soția și copilul formează o unitate în iubire. Astfel, familia devine o icoană vie a Sfintei Treimi, depășind singurătatea individuală și tensiunile dualiste (Pr Teologos).

Relațiile „în doi” pot fi instabile dacă nu apare ceva care le dă stabilitate și perspectivă. De aceea se spune adesea că „relația de cuplu se maturizează abia după apariția unui copil”, sau când amândoi își asumă un țel comun. Altfel, se consumă în conflict sau rutină.

În viața de familie, una dintre cele mai mari provocări pentru o mamă este păstrarea echilibrului între dăruirea față de copil și legătura profundă cu soțul ei. Un sfat înțelept, pe care îl regăsim și în gândirea unor terapeuți contemporani precum Barbara O’Neill, este acesta: locul copilului nu este între soți, ci lângă mama lui – temporar, nu definitiv. Și copiii, și soții, trebuie să știe ca relația dintre părinți are prioritate, căci aceea a fost de la început. 

Atenția totală acordată copilului poate, fără să ne dăm seama, să rupă legătura cu soțul. Relația conjugală este temelia familiei și nu trebuie neglijată, pentru că dragostea dintre soți este izvorul de siguranță și echilibru pentru copil.

Un sfat practic: copiii au nevoie să fie culcați devreme. Nu doar pentru sănătatea lor biologică, ci pentru ca mama să aibă timp seara să fie și cu copilul (să-l adoarmă, să-l alăpteze, să-l liniștească), dar apoi să se întoarcă lângă soțul ei. Barbara recomandă ca mama să doarmă o parte din noapte cu bebelușul, dar și o parte cu soțul – păstrând astfel unitatea dintre părinți.

📿 Familia este, în viziunea ortodoxă, o „biserică de acasă”. In această biserică, mama și tata trebuie să rămână uniți, în rugăciune, în dragoste și în înțelepciune – pentru ca și copilul să crească în har și lumină. 

Să ne întrebăm și să avem grijă:

💠Îmi las relația cu soțul să fie „invadată” de dragostea pentru copil?

💠Îmi fac timp pentru soțul meu, chiar și în mijlocul oboselii de zi cu zi?

💠Privesc familia mea ca pe o icoană vie a iubirii dumnezeiești?

Dacă răspunsurile la întrebările de mai sus ne descoperă zone de dezechilibru, nu e motiv de descurajare, ci un prilej de întoarcere. Hristos ne cheamă la o iubire care unește, care pune rânduială în inimi și în relații. Familia este un loc al sfințirii prin răbdare, iertare și dăruire.

🔔 Nu trebuie să fim „totul” pentru copilul nostru, ci să-i oferim un cămin în care vede iubirea părinților, respectul reciproc și rugăciunea.

🕯️ Nu trebuie să ne „pierdem” unul în altul, ci să-L așezăm pe Dumnezeu în mijlocul relației noastre, iar El ne va învăța cum să ne iubim și să ne creștem copiii.

„Dacă doi oameni se iubesc și Îl pun pe Dumnezeu între ei, atunci orice greutate poate deveni scară spre cer.”

— Părintele Teofil Părăian

💞 Așadar, să ne rugăm unii pentru alții, soț pentru soție, mamă pentru copil, și toți împreună pentru pacea și sfințirea familiei – această mică biserică de acasă.

Între două porunci

 Învăț, zi de zi, să pășesc cu discernământ între două porunci care par, uneori, în tensiune: porunca de a-i cinsti pe părinții mei și pe cei ai soțului meu, și porunca de a fi credincioasă lui Dumnezeu în toate ale vieții mele, inclusiv în privința deschiderii către nașterea de prunci.
Nu este ușor să te afli în mijlocul acestui „foc blând” al iubirii. Mai ales când părinții sau socrii nu sunt membri activi ai Bisericii, iar cugetul lor, oricât de bine intenționat ar fi, este modelat de gândirea lumii moderne, în care copiii sunt percepuți adesea ca o povară sau o piedică în calea „realizării de sine”.
Am auzit încă de la începutul căsniciei sfaturi de genul: „E destul unul-doi, nu vă umpleți casa de copii că nu o să vă descurcați”, „Voi n-aveți loc să trăiți, dar vreți să mai faceți unul?”, „Mai bine faceți bani, că dragostea nu ține de foame”. Și toate acestea ne-au fost spuse nu din ură, ci tocmai dintr-o dragoste care nu-L mai pune pe Dumnezeu în centrul vieții.
Ca femeie ortodoxă, știu că darul vieții vine de la Dumnezeu. Copilul nu este „un proiect”, ci o binecuvântare. Nu este un calcul, ci o taină. Deschiderea către viață este o formă de ascultare, o rugăciune vie: „Doamne, facă-se voia Ta și în pântecele meu, nu voia lumii sau a fricii.”
Și totuși, cum să ne purtăm față de cei care gândesc altfel? Ce facem când părinții sau socrii noștri, poate din lipsă de credință sau dintr-o teamă adânc înrădăcinată, ne îndeamnă împotriva voii lui Dumnezeu?
În Biblie ni se spune clar: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.” Dar se spune și: „Cel ce iubește pe tatăl sau pe mama mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37).
Așadar, cinstirea nu înseamnă supunere oarbă. Cinstirea nu înseamnă renunțarea la adevăr. Cinstirea nu înseamnă a trăda credința pentru a păstra o liniște superficială. Ci înseamnă a arăta răbdare, blândețe, rugăciune, dar și fermitate când este vorba de alegerile familiei noastre întemeiate în Hristos.
Le-am ascultat cuvintele, le-am mulțumit pentru grijă, dar am mărturisit cu dragoste: „Voi ne-ați crescut cum ați știut, dar noi vrem să trăim cum ne cere Dumnezeu. Dacă El ne va dărui mai mulți copii, îi vom primi cu inimă deschisă, nu cu teamă. El știe mai bine ce ne este de folos.”
Nu e nevoie de ceartă. Nu e nevoie de răzvrătire. Este nevoie de rugăciune și de o inimă care să se întărească în adevăr. Când ei nu mai pot vedea lumina, noi suntem chemați să o purtăm. Să fim farul lor, chiar dacă, pentru o vreme, se vor supăra sau vor căuta să ne întoarcă din drum.
În cele din urmă, cine știe? Poate că viața pe care o primim cu bucurie, în ciuda împotrivirilor lor, va fi tocmai ceea ce le va înmuia inima și le va aprinde din nou credința. Poate că prin copiii noștri, ei vor vedea chipul viu al lui Dumnezeu. Și atunci vor înțelege de ce L-am ales pe El mai presus de orice sfat omenesc.

Planuri pentru săptămâna Pătimirilor

 Niciodată nu m-am împăcat cu gândul ca trebuie petrecut mult timp în bucătărie făcând mâncare pentru zilele de sărbători. Din fericire soțul meu mă încurajează să participăm la slujbe mai mult decât să stăm la mese, iar timpul petrecut pentru pregătirea celor trupești trebuie să fie mai scurt decât cel dedicat pregătirii sufletești pentru praznice… de ani întregi  am pregatit doar prescuri, paine și am mâncat brânză, legume crude, ouă roșii, o friptură la cuptor, o prăjitură simplă. Dar Dumnezeu a compensat cu bucuria. Voi încerca să parcurg și cu pruncii fiecare eveniment al săptămânii, voi încerca să redactez o prezentare a unor activități cu ei.

 “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga vouă”

LUNI - CURĂȚIREA TEMPLELOR (a sufletului și a casei)

La Rugăciunea de dimineață adaug citirea Evangheliei zilei (Matei 21, 18-43)

Mă ocup de o curățenie generală (mobilizarea familiei), aerisirea casei, spălarea geamurilor, scuturarea covoarelor.

Participare la Denie (seara, de regulă între 18-20)

MARȚI - LUMINA PRUDENȚEI

Citirea pildei celor 10 fecioare (Matei 25, 1-13)

Planificare meniu + cumpărături mari (cu listă clară)

Participare la Denie 

MIERCURI - UNGEREA IUBIRII

Meditație la gestul femeii care L-a uns cu mir (Matei 26, 6-16)

Pregătesc prescurile

Curățenie la locul de rugăciune (împreună cu cei mai mici)

Participare la Sf. Maslu și la Denie 

JOIA MARE - MAREA CINĂ ȘI ÎNCEPUTUL PATIMILOR

Spovedanie (daca nu s-a făcut deja)

Participare la Liturghia Sf. Vasile + Denia celor 12 Evanghelii

Spăl Acoperămintele și Dverele albe de la biserică, le calc și le împachetez frumos.

Pregătesc friptura (carnea poate fi porționată și pusă la marinat, în frigider).

VINEREA MARE - ZI DE POST ȘI LINIȘTE

Post total până la asfințit (daca se poate)

Participare la slujba Ceasurilor, a scoaterii Sf Epitaf și seara la Denia Prohodului Domnului (una dintre cele mai intense slujbe).

Activitate minimă acasă, concentrare la marea zi de Vineri și evenimentele ce se petrec acum.

SÂMBĂTA MARE - AȘTEPTAREA LUMINII

Participare la citirea Canonului Sâmbetei Mari, la Liturghia Pogorârii Sfintei Lumini la Mormântul Domnului de la Ierusalim. Participăm la îmbrăcarea bisericii în veșmintele luminoase.

Pregătirea ouălor roșii, coc pască, organizez masa (aștern fața de masă potrivită, pregătesc aperitivele și le fac loc în frigider, așez tacâmurile, farfuriile, paharele), facem baie, pregătim hainele, somn (dacă mai avem timp).

DUMINICA PAȘTELUI - HRISTOS A ÎNVIAT!

La miezul nopții- Slujba de Paști, primirea Sfintei Lumini, Liturghia Învierii

Apoi odihnă cu bucurie, masă festivă în familie (pe la 10:00 pun friptura în cuptor), comuniune, plimbare printre flori, cântăm cântările Învierii împreună cu păsărelele și cu natura toată.

Obiective principale:

🕯️Tot ce facem pentru casă să fie făcut cu bucurie, nu cu neliniște sau cârteală.

🕯️Slujbele să devină centrul și ritmul zilei.

🕯️Inima liniștită e mai importantă decât o masă perfectă.

🕯️Orice efort, dacă e făcut cu dragoste și cu gândul la Dumnezeu, devine rugăciune.

Cum se schimbă în Postul Mare întreaga atmosfera de acasă (2)

Comportamental

Suntem datori să exersăm altruismul și tăcerea. Fiecare știe care îi este măsura și care îi sunt neputințele în raport cu ceilalți oameni, simțim cum putem da dovadă de empatie și evita posibile conflicte din cauza limbuției. Îi încurajăm și pe copii să fie atenți la nevoile celorlalți și să își controleze cuvintele. 

Lecturi

Cine își dorește poate citi zilnic câte o catismă din Psaltire, eventual putem face parte dintr-un grup care o face zilnic, astfel încât în timpul celor 7 săptămâni să o parcurgem integral de două ori și jumătate, iar în cazul unui grup de 20 de persoane se împlinește lecturarea zilnică a întregii Psaltiri.

Din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Cretanul putem citi zilnic câte o cântare. Este scurt, dar foarte mișcător și folositor, să nu ne limităm la a participa la biserică la deniile în cadrul cărora se parcurge în prima și în a cincea săptămână.

La acestea se adaugă lecturile duhovnicești. Eu nu am reușit să citesc mai nimic, dar am încercat mai mult decât în alte zile să ascult cuvinte de învățătură și să iau aminte. 

Evident, este un timp al renunțării, al jertfei. Mai puțin timp petrecut în mediul virtual (în ciuda simulărilor virtuale ale colțului de rugăciune, aici este locul în care îmi permit să idealizez un pic) și mai multă ancorare în viața reală sunt obiective importante acum, atât pentru noi, cat și pentru copii. 

Postul sa ne aducă binecuvântare tuturor!

Meniu săptămânal din martie

 Din colecția Poezie în farfurie:

Luni

Mic dejun: Budincă de chia cu lapte de migdale și fructe de pădure

Prânz: Supă cremă de linte roșie + Pilaf cu ciuperci și salată de varză

Gustare: Nuci și stafide

Cină: Tartine cu hummus și ardei copt

Marți

Mic dejun: Terci de ovăz cu banane și scorțișoară

Prânz: Ciorbă de legume + Tocăniță de cartofi cu măsline

Gustare: Mere coapte cu nuci și scorțișoară

Cină: Salată de năut cu avocado și roșii

Miercuri

Mic dejun: Smoothie de banane, spanac și lapte de cocos

Prânz: Supă de roșii + Mâncare de mazăre cu mămăliguță

Gustare: Biscuiți de casă cu fulgi de ovăz

Cină: Lipie umplută cu fasole bătută și legume proaspete

Joi

Mic dejun: Tartine cu pastă de avocado și semințe de susan

Prânz: Supă de dovlecel + Dovlecei umpluți cu orez și legume

Gustare: Fructe proaspete (portocale, kiwi)

Cină: Guacamole cu chipsuri din lipie coaptă

Vineri

Mic dejun: Budincă de griș cu lapte vegetal și dulceață

Prânz: Ciorbă de burtă falsă (din ciuperci pleurotus) + Tocăniță de vinete

Gustare: Migdale și smochine

Cină: Chifteluțe de năut cu sos de roșii și salată verde

Sâmbătă

Mic dejun: Sandvișuri cu gem și unt de arahide

Prânz: Supă de chimen + Orez cu curry și legume

Gustare: Popcorn făcut în casă

Cină: Bruschete cu roșii și busuioc

Duminică

Prânz: Supă de legume + Lasagna de post cu ciuperci și spanac

Gustare: Prăjitură de post cu mere

Cină: Salată de quinoa cu legume și semințe

P.S.: Colajele le-am realizat din imaginile generate de IA.

Cum se schimbă în Postul Mare întreaga atmosfera de acasă (1)

 Nu vreau să răpesc timpul nimănui, fără introducere consemnez pe scurt câteva lucruri.

Vizual

 În biserici se schimbă culoarea veșmintelor preoților, a dverelor (perdelele) și a acoperămintelor de pe sfânta masă, culoarea specifică acestor 7 săptămâni este purpuriu sau mov (pe alocuri negru- amândouă reprezintă doliul în ortodoxie; numai veșmintele preoților purtate duminică și în sărbătorile din acest interval pot avea alte culori, specifice și ele: alb/auriu duminică, roșu/vișiniu la mucenici, albastru la Bunavestire; la înmormântări preotul se îmbracă întotdeauna în culoarea Învierii- alb, auriu.).

Biserica Sârbească din Vancouver

Acasă putem crea atmosfera prin mici accente purpurii (pernuțe, o cuvertură, o față de masă, flori în vază etc.), pentru a ne aminti de încărcătura duhovnicească a acestui timp ori de câte ori ne sare în ochi lucrul respectiv.

în localitatea mea natală toporașilor li se spune tămâioare - aluzie la parfumul lor ce inspiră rugăciunea.

Olfactiv

De asemenea, ardem tămâie mai des decât în restul timpului, ca să ne motivăm să fim în dialog cu Dumnezeu și cu sfinții Săi prin toate simțurile.

Auditiv

Observăm ca în această perioadă cântările bisericești sunt mai triste, îndemnând la introspecție și automat la pocăință. Să le ascultăm și acasă, să nu ne limităm la a le asculta doar la biserică atunci când participăm la slujbe, îi ajutăm și pe copii să se obișnuiască cu ele și ușor-ușor ni se întipăresc tuturor în memorie și în suflet.

Byzantion- Cantari din Postul Mare

Alimentar

Desigur, toți cunoaștem regulile postului ortodox, nu este nevoie să le reamintesc eu. Menționez însă recomandările preotului din parohia mea:

Să învățăm copiii să postească de mici în modul următor:

- miercuri și vineri în toate săptămânile Postului Mare

- Săptămâna Pătimirilor integral

- în fiecare vineri în afara perioadelor de post

Să facem mâncare de post gustoasă pentru copii și pentru noi. Nu facem mâncare fără ulei. Consumăm alimente care pot substitui proteinele de origine animală: 

1. nuci de orice fel (nuci românești, migdale, alune de pădure, caju, fistic, chiar și arahide); dacă vom coace nucile, migdalele, alunele, la cuptor devin mai gustoase.

2. semințe: in, cânepă, dovleac, floarea-soarelui, chia

3. cereale și pseudo-cereale: ovăz (fulgii sunt ieftini la Lidl), orez brun sau integral (de preferat nu alb și nu din China, Myanmar...), quinoa

4. leguminoase: linte, năut, soia și produse din soia (tofu), chiar și fasole deși e cea mai slabă dintre leguminoase (dacă se poate, mai bine evitată)

5. ciuperci

Postul nu se ține cu cartofi și ciorbe slabe decât dacă nivelul de activitate e foarte scăzut. Dar, cum alergăm toată ziua și copiii sunt la școală, cred că va fi nevoie de energie.

Din nefericire, nu suntem un popor iubitor de post, de aceea nu ne îngrijim să producem și să avem alimente de post. Le aducem din import.

Fulgii de drojdie uscată inactivă sunt un adaos extraordinar de gustos și sănătos la orice mâncare de post. Sunt bogați în complexul de vitamine B.

Alte super-alimente sunt avocado, fructele de pădure (chiar congelate), pseudo-cerealele (quinoa), ghimbirul, turmericul, uleiul de măsline extravirgin, varza murată, cartoful dulce, spirulina, mierea. Nr. 1 sunt semințele și nucile de care am amintit mai sus.

De evitat: margarina și pateul de post. Sunt bombe chimice pt. organism. Dacă se poate evitam și uleiul de floarea soarelui, e toxic pt. prăjire și inflamator al organismului. 

Postul e ușor dacă îl dorim și ne pregătim.