“Sunt sfânt în devenire…”

 “Ce vrei de la mine? Încă nu sunt perfect, dar sunt un sfânt în devenire…” (replica unuia dintre copii la mustrare 🙂)

Asemănarea cu sfinții nu înseamnă doar cinstirea lor prin rugăciuni și icoane, ci și urmarea exemplului lor în viața de zi cu zi. Sfinții nu au fost oameni perfecți din fire, ci oameni care s-au nevoit, s-au smerit și au trăit în iubire față de Dumnezeu și de aproapele.

Cum?

Trăind în rugăciune și în harul lui Dumnezeu

🫴🏻 Să avem o viață de rugăciune zilnică, chiar dacă scurtă, dar sinceră.

🫴🏻 Să participăm la Sfintele Taine (spovedanie, împărtășanie) cu pregătire și smerenie.

🫴🏻 Să citim din Sfânta Scriptură și din viețile sfinților pentru întărirea sufletului.

Cultivând smerenia și răbdarea

🫴🏻  Să nu căutăm slavă sau dreptate lumească, ci să acceptăm cu liniște încercările.

🫴🏻 Să nu ne comparăm cu alții, ci să ne vedem propriile slăbiciuni și să ne îndreptăm.

🫴🏻 Să răspundem la rău cu bine, la ură cu dragoste, asemenea sfinților.

🫴🏻 Să păstrăm tăcerea, să nu ne manifestăm în exterior cu patos.

Prin fapte de milostenie și iubire de aproapele

🫴🏻 Să ajutăm pe cei aflați în nevoie, fără mândrie sau dorință de recunoaștere.

🫴🏻 Să iertăm din inimă și să căutăm pacea în relațiile noastre.

🫴🏻 Să fim blânzi și răbdători cu cei din jur, chiar și când ni se pare ca nu merită.

Purtând crucea cu nădejde

🫴🏻 Să acceptăm greutățile vieții cu credință, fără cârtire, cu convingerea ca nu va fi mereu așa, sunt doar examene.

🫴🏻 Să vedem încercările ca pe o cale de întărire duhovnicească.

🫴🏻 Să avem nădejde că Dumnezeu ne poartă de grijă și că nimic nu este întâmplător.

Viețuind în curăție și simplitate

🫴🏻 Să ne ferim de ispitele lumii și să trăim modest, fără atașament față de lucruri materiale.

🫴🏻 Să păstrăm curăția sufletului, gândurilor și faptelor.

🫴🏻 Să ne mulțumim cu ce avem și să nu ne lăsăm stăpâniți de dorințe deșarte.

Asemănarea cu sfinții este un drum al nevoinței zilnice, nu un ideal de neatins. Cu pași mici, dar statornici, orice creștin ortodox este un „sfânt în devenire”, trăind cu Dumnezeu în fiecare clipă a vieții.

Cum ar fi Maica Domnului astăzi, printre noi?

Sper să nu o supăr pe Maica Domnului redând aici aceste idei…

Făcând un exercițiu de imaginație, dar păstrând în același timp o notă de respect și modestie care au caracterizat reprezentările iconografice ale Maicii Domnului, mă gândesc că dacă ar trăi astăzi, stilul ei ar putea reflecta o înfățișare impecabilă și o atitudine elegantă, dar duhovnicească, fără a pierde din vedere smerenia sa.

În ceea ce privește vestimentația, cred ca ar purta așa: 

🌸 Nuanțele alese ar putea fi inspirate din tradiția iconografică: tonuri sobre de roșu sau albastru- reprezentând dragostea jertfelnică a Maicii Domnului pentru Fiul ei și pentru întreaga lume.

🌸 Rochii lungi, cu croieli fluide, în stil A-line ce subliniază o eleganță naturală, fără a fi prea strâmte pe corp.

🌸 Fustele ar putea fi ușor plisate sau drapate, care să exprime mișcarea și delicatețea, reamintind de rochia tradițională, dar mereu modernă.

🌸 Un palton lung, din lână sau din alt material natural, care să fie atât practic, cât și elegant.

🌸 Un cardigan sau o vestă din materiale naturale, care să completeze ținuta în zilele mai răcoroase.

🌸 Materiale:

Materiale naturale precum lâna, inul, bumbacul organic și mătasea subliniază o legătură cu natura și simplitatea, dar și calitate și durabilitate. Să nu omitem detaliile lucrate manual (țesături manuale și broderii delicate, am văzut cât de complex este realizat Brâul Maicii Domnului).

🌸 Accesorii

Bijuterii fine, cu simboluri discrete – de exemplu, un pandantiv sub formă de cruce – care să nu încarce ținuta, ci să o completeze cu o mărturie a credinței.

🌸 Accesorii pentru cap:

Un voal opac sau o eșarfă subțire, înfășurată simplu în jurul capului, poate sugera modestia tradițională, fără a se transforma într-o piesă ostentativă.

🌸Încălțăminte:

 Simplă și elegantă – de exemplu, sandale cu talpă joasă, o pereche de balerini sau chiar botine cu toc mic, care să fie confortabile și discrete, realizate din materiale naturale și în culori neutre (negru, maron sau albastru închis) pentru a păstra armonia generală a ținutei.

🌸 Coafură

Pentru a păstra un aspect natural și elegant, părul ar putea fi pur și simplu lăsat să cadă în valuri moi, bine îngrijit și strălucitor, sau ar avea o coafură lejeră, cu păr prins parțial într-un mod discret (de exemplu, o împletitură sau o coadă joasă).

Dacă Maica Domnului ar trăi în zilele noastre, stilul ei s-ar baza pe eleganță, simplitate și o evidentă legătură cu valorile morale. Ținutele sale ar fi rafinate, dar modeste, folosind materiale naturale și croieli fluide, culori sobre, iar accesoriile ar fi discrete, reușind să redea totuși o imagine atemporală, dar cu respect față de tradiție. Acestea ar sublinia atât frumusețea interioară, cât și o eleganță subtilă și autentică.

Să ținem cont de exemplul pe care ni-l oferă ea, Sfințenia întruchipată, și să o cinstim asemănându-i-ne!

“Eu vreau să Îl văd pe Hristos!”

 Băieții (adolescenți) s-au uitat recent la secvențe dintr-un film, “Apocalypto”. 

secvență din filmul lui Mel Gibson, pomenit mai sus

Fetelor le-a trecut pe la urechi titlul filmului, care nu are neapărat legătură cu ultimul capitol din biblie, și au început să pună întrebări despre apocalipsă. Le-am explicat cât mai simplu, insistând pe ideea că nu trebuie să ne preocupe sfârșitul lumii, ci să încercăm să avem grijă la nevinovăție în fiecare zi, pentru că fiecărui om sfârșitul vieții pământești poate fi oricând, poate chiar înainte de apocalipsă.

F (7 ani) a cugetat îndelung și la un momentdat a apucat-o plânsul. Am mângâiat-o și am dezmierdat-o ca să îmi explice de ce e așa tristă…

“-Eu nu vreau să mor înainte de apocalipsă, eu vreau să Îl văd pe Hristos atunci când va veni! Apoi pot să mor liniștită.”

Mamă și Prunc

 

La plinirea vremii Fiul Cel din veac nascutu’,
S-a ‘ntrupat din Maica Preacurata,
Cum proorocii au graitu’.

Ca ploaia pe lana, Domnul bland S-a pogoratu’, 
Trup luand, din pantecele Maicii,
Cel Ce este Ne’ncaputu’.

Sta Fecioara spaimantata de asta minune:
Cum sub ani, pe Cel din veac voi naste,
Ma infricosez a spune.

Cum Il voi purta in brate pe Cel Ce Se poarta,
Pe umeri de heruvimi in ceruri,
Si-L slaveste lumea toata.

Cum voi imbraca cu scutec pe Cel Ce Se-mbraca
Cu lumina ca si cu o haina
Si faptura I se pleaca.

Pre Cel Care in pustie mana a ploatu’,
Cum cu lapte voi hrani acuma,
Si pe brate, leganatu’.

Taina cea din veac ascunsa, astazi se plineste,
Fiu Fecioarei, Domnul azi Se face,

Si pe noi ne mantuieste. 

Zboară, zboară… cine zboară? Timpul!

 Luna noiembrie s-a dus… ca prima zăpadă de care se bucură toți, mici și mari, dar care se topește foarte repede și nu apucăm să scoatem săniuța.

Nu mi-am dat seama cum se duc săptămânile, ce-i drept am și lipsit de la slujbele din parohie și acesta era reperul meu temporal: liturghia duminicala în parohia noastră. La alte biserici suntem doar musafiri și nu e același lucru… Si m-am trezit brusc în luna decembrie.

copiii au scos brăduțul imediat ce a început postul  

 Ne-au ținut în priză aniversările copiilor, activitățile solicitante de la școală- diverse evenimente festive sau caritabile, vânătoarea de cadouri pentru sărbătorile ce se apropie, apoi valmeșul discuțiilor politice în toate grupurile din care facem parte, oameni vechi nou descoperiți (personal am fost un pic dezamăgită că opțiunea noastră nu a ajuns în turul 2, dar mi-am dat seama ca domnul probabil viitor președinte a fost, din umbră, mult mai aproape de noi… ani la rând am ținut cont de sfaturile Cristelei- am aflat cine e soțul ei imediat după alegeri, iar în urmă cu câteva luni el a interacționat direct cu apropiați de-ai noștri în tabăra de post și rugăciune sub îndrumarea lui Cezar Elisei și a duhovnicilor. Nu cred ca ceea ce se mediatizează este adevărat în privința sa.)… am fost tot într-o alergătură. Rugăciunea a fost scurtă și superficială, bine ca mai apar și încercările ca să îmi amintesc Cui să cer ajutorul…

Să aveți o lună plină de clipe trăite cu rost!

Amurg

 

în luminile amurgului înnorat 

Moartea e, si pentru crestin, un amurg încarcat de melancolie. Despartirea de lumea aceasta e grea. Si soarele când apune se uita parca înapoi, spre plaiurile pe care le-a luminat o zi întreaga si care se acopera de umbra. Dar asa cum soarele rasare în alta lume, la fel si crestinul, prin Învierea din morti a lui Iisus Hristos, a primit încredintarea ca dupa urmeaza un stralucitor rasarit de soare, urmeaza o noua zi, o noua viata. „A murit”, o sa se spuna si despre mine si despre tine într-o zi; în ziua pe care eu nu o cunosc, care nu stiu când va sosi. 

ÎPS Justinian Chira, “Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice”

Însemnări de weekend (1/2)

 Pentru astăzi, 3 august 🦔

Îmi place foarte mult luna august. Aromele, culorile, sărbătorile o fac specială. Este ultima lună a anului bisericesc.

Mama a organizat astăzi parastasul de 2 ani pentru tata, iar mâine este ziua lui de naștere. Mi-a părut rău ca nu am putut participa acolo din mai multe motive, dar l-am rugat pe părintele să săvârșească la noi Liturghia pentru cei adormiți astăzi și slujba parastasului întreagă, nu scurtată cum se obișnuiește la mama acasă. Am pregătit colivă și fursecuri de ovăz cu cocos și stafide. Mama a făcut salată orientală, salată de vinete, sarmale de post, ciorbă de fasole boabe, albinița de post, cozonac de post și cornulețe cu gem. 

Noaptea trecută l-am visat pe tata: era bucuros și a venit la mine să mă îmbrățișeze. Astăzi mi-a stat gândul numai la el în timpul Liturghiei, am simțit și nodul în gât continuu. Sper să fi primit mângâiere. Mi-e dor de tati. 

Gândește în roz #4

 Împrăștierea îmi este specifică și aș vrea să o corectez, prin mult mai multă atenție=trezvie. 

“Precum fluturele zboară din floare in floare, așa și omul împrăștiat trece de la o desfătare pământească la alta, de la o grijă deșartă la alta. 

Împrăștierea, care este atât de vătămătoare îndeobște, este deosebit de vătămătoare in lucrarea lui Dum­nezeu, in lucrarea mântuirii, care cere priveghere si luare aminte statornice, încordate.”

Sfântul Ignatie Briancianinov

Caut coordonarea priorităților cu timpul avut la dispoziție pentru fiecare sarcină. Tuturor ne place să tăiem de pe “to do list” rând pe rând câte un obiectiv atins, dar atunci când rezultatele nu sunt după așteptări, adică împlinim dintr-o mulțime de lucruri doar unul singur ne pare prea puțin. Avem opțiunea de “reconfigurare traseu” și restabilim prioritățile într-un mod mai realist, astfel încât să le facem repede și bine, nu superficial și nici prost, înlăturând toți hoții de atenție din jur: TV, telefon, închidem urechile, ochii și gura.

Dar în cazul rugăciunii? La fel ca în orice altă activitate, trebuie să îi dedicăm timpul potrivit, timp în care doar la ea să ne concentrăm. În cazul mamelor însoțite permanent de copii, dimineața, înainte de a se trezi toți cei din casă, este momentul propice, sau chiar în timpul nopții, înainte de revărsarea zorilor, pentru persoanele mai râvnitoare. Mama Cuviosului Paisie, prăznuit astăzi, se așeza la rugăciune dimineața imediat ce plecau copiii la școală și era liniște deplină în casă. Să profităm de orice moment de liniște sau să căutăm să îl creăm.

Gândește în roz #3

 Astăzi mă gândesc la cârtire și cum pot scoate rădăcina ei din mine, sădind în schimb mulțumirea.

“Toate să le faceți fără de cârtire și fără de îndoială, ca să fiți fără de prihană și curați, fii ai lui Dumnezeu neîntinați în mijlocul unui neam rău și stricat și intru care străluciți ca niște luminători în lume…” (Filipeni 2, 14-16)

Teoretic, este simplu: înlocuim cârtirea cu răbdarea. Să recunoaștem cele două fapte și măcar să încercăm să aplicăm virtutea în locul primei tendințe, cugetând că primim astfel de gânduri tot din mândrie, fiindcă ne vedem într-o lumină falsă pe noi înșine, și deși pare un păcat mic, între nemulțumire și hula împotriva lui Dumnezeu este un singur pas. Să ne temem, să fim conștienți de acestea.

“Rabdă, draga mea; când te vei liniști, atunci vei putea să te vezi în lumina corectă pe tine însăți și pe cei din jur. Iar deocamdată vezi totul într-o lumină mincinoasă, cum îți arată vrăjmașul.”(Cuviosul Nikon Vorobiov)

Gândește în roz #2

Despre indiscretie:

Viața duhovnicească este în sine foarte discretă și orice persoană cu bun simț nu intră cu bocancii în viața și în sufletul alteia, nici măcar în cea a soțului/soției. 

Codul bunelor maniere menționează ca o femeie nu trebuie niciodată întrebată despre vârstă și despre kilograme, aceasta ar fi o indiscreție crasă. 

Aș adăuga pe lista indiscrețiilor întrebările despre viața intimă și despre obiceiurile din casa celuilalt. Niciodată să nu întrebăm nimic din ce nu ne-ar plăcea să fim întrebați. Întotdeauna să ne punem în locul celui pe care vrem să îl descoperim prin întrebări și dacă l-am deranja, să ne oprim de la primul semn, chiar înainte de a ne satisface curiozitățile. 

Adesea primesc întrebarea: “În ce fel de vase gătești pentru atâția copii?” și o iau strict ca pe o curiozitate, deși este o “înțepare” din partea altor femei ce vor sa mă convingă de ideea ca există copilul perfect, copilul unic, “unul- dar bun”, iar familiile care nu știu nimic despre planningul familial nasc doar niște ratați… știu să citesc printre cuvinte, dar nu mă las afectată. Doar păstrez distanța și e mai bine să nu fim sociabili, ci foarte discreți, pentru liniște, pentru motivare, pentru râvnă la rugăciune.

Să ne ținem în frâu curiozitatea netrebuincioasă care este menționată în îndreptarul de spovedanie la păcatul mândriei.

Gândește în roz #1

 

mi-am setat imagine nouă de fundal pe telefon :)

Aș vrea să scriu câte o idee scurtă în fiecare zi cu scopul ca indiferent de starea în care ne aflăm să căutăm să observăm binele, să nu ne întristăm peste măsură și să înțelegem motivul pentru care trăim ceea ce se întâmplă.

Astăzi, despre invidie: nu am cunoscut până acum nicio fată sau femeie care să nu fie cuprinsă, într-o măsură mai mică sau mai mare, de această trăire amară. Din păcate am învățat să fim invidioase de la mamele noastre și le învățăm același lucru și pe fiicele noastre. La școală ni s-a impregnat în fire invidia, prin educația concurențială. Îmi amintesc cum plângeam de ciudă că primeam câteodată note de 9, în timp ce colega mea de bancă era notată cu 10. Nu o uram, dar îmi era pur și simplu necaz pe imperfecțiunea mea din momentul respectiv.

 Gasim multe informații și citate despre invidie, de la psihologi și de la Sfinții Părinți. Cine caută, găsește, nu mă mai lungesc aici cu explicațiile. Atașez doar un proverb “roz”, care ne deschide altă perspectivă în caz că ne cuprinde invidia:

Tu la ce visezi?

 Omule, care nu visezi decât această viață trecătoare și nu te gândești la viața veșnică și cerească, cugetă! Ce este această viață trecătoare? Trebuie mereu să o alimentezi cu combustibil (cu hrană), pentru ca flacăra vieții să continue să ardă, să nu scadă, pentru ca locuința noastră (trupul) să rămână caldă, iar viața mereu incertă a trupului nostru sa-și refacă forțele, hrănindu-se cu substanța altor ființe vii, pe care le sacrificăm pentru a întreține viața noastră. Într-adevăr, omule, ce derizorie pânză de păianjen este viața ta! Îți trebuie, de două ori pe zi, să-ți hrănești trupul tău (adică ești obligat, de două ori pe zi, să mănânci și să bei), iar noaptea trebuie să-ți zăvorăști sufletul în trup, închizând simțurile trupului, cum închizi obloanele unei case, pentru ca sufletul să nu se răspândească în afara, ci să rămână înăuntru, dând căldura si viața. Ce pânză de păianjen este viața noastră si ce ușor este să o deșiri! Fii smerit si plin de venerație față de viața veșnică! 

Viata mea intru Hristos - Sfântul Ioan de Kronstadt 

Curățenie generală

 

Eşti ca un dulap... Ca un dulap mare, plin până la refuz.

Haine, lenjerie, pături, cearceafuri, plǎpumi, fețe de pernă, genți, şepci şi pantofi... Unele vechi, altele noi, altele rupte. Unele curate, altele murdare, altele pătate. O amestecătură... 

Şi de atâtea lucruri care s-au adunat în tine, te-ai săturat... Ai ajuns la capătul puterilor.

Trebuie să faci curățenie.

Să deschizi uşile dulapului şi să le scoți pe toate afară...

Tot ce este de aruncat să fie aruncat.

Tot ce este de cârpit să fie cârpit.

Tot ce este de spălat să fie spălat.

Tot ce este de călcat să fie călcat.

Încet-încet. Fără grabă.

Şi, după ce vei hotărî ce este de păstrat şi ce este de aruncat, după ce le vei spăla şi le vei călca pe cele ce rămân, să le pui iarăşi în tine, frumoase şi aranjate...

Eşti ca un dulap...

Un dulap mare, plin până la refuz.

Nu-i mare lucru.

Ai nevoie de o curățenie generală în viața ta.

Eleftherios Eleftheriadis - Iarăși de la început

Din micul meu Rai

“Cine dă culorile cele mai delicate şi care se potrivesc cel mai bine, cine dă formă perfectă şi chip ales celor fără de chip, materiei amorfe a pământului, cine dă florilor forme fără seamăn? Atoatefăcătorule, dă-ne nouă să putem săruta în florile pământului înţelepciunea, bunătatea şi atotputernicia Ta!”

Sfântul Ioan de Kronstadt - Viața mea în Hristos

Înțelegem?

“Tălmăciţi tot ce vă înconjoară ori întâlniţi în cale în modul care vi se pare cel mai potrivit. Începeţi cu casa în care locuiţi şi tălmăciţi totul în ea: clădirea, pereţii, acoperişul, temelia, ferestrele, soba, mesele, oglinzile, scaunele şi celelalte. Treceţi apoi la locuitorii casei şi tălmăciţi ce sunt părinţii, fraţii, surorile, rudele, slujitorii, oaspeţii şi ceilalţi. Tălmăciţi şi obişnuita derulare a unei zile: trezitul, ziua-bună dată celor ai casei, prânzul, treburile casei, plecările, întoarcerile, băutul ceaiului, trataţiile cu prăjituri, cântatul, ziua şi noaptea, somnul şi celelalte.

Luaţi-vă din nou ca îndrumător pe Sfinţitul Tihon din Zadonsk. El a scris patru cărţi cu astfel de tălmăciri, numite Comoară duhovnicească din lume adunată. Luaţi-le şi citiţi-le. Văzând apoi cum face el, obişnuiţi-vă să faceţi asemenea. Sau preluaţi chiar tălmăcirile lui. Dacă citirea acestor cărţi o să vi se pară o treabă prea îndelungată, Sfântul are şi o variantă prescurtată a tălmăcirilor, numită Felurite întâmplări şi tâlcuirile lor duhovniceşti (vezi ediţia românească), în care a tâlcuit 146 de întâmplări. Nu vă va fi greu să le citiţi pe toate cu atenţie, mai ales că ele cuprind ceea ce vă interesează. Alegeţi cum anume, dar faceţi neapărat ceea ce v-am propus.

După ce veţi face aşa, veţi vedea în fiecare lucru o carte sfântă deschisă sau un capitol dintr-o carte. Atunci orice obiect, preocupare ori treabă vi-L va aminti pe Dumnezeu. Veţi păşi prin lumea materială ca prin lumea duhului. Totul vă va vorbi despre Domnul şi vă va îndrepta şi mai mult atenţia înspre El. Dacă veţi adăuga de fiecare dată la această aducere-aminte frica de Dumnezeu şi evlavia în faţa măreţiei Sale, atunci de ce fel de învăţători şi de îndreptători veţi mai avea nevoie?

Dar trebuie desigur şi multă strădanie, atât a minţii, cât şi a inimii. Să nu aveţi milă de dumneavoastră. Dacă veţi avea milă, vă veţi pierde. Dacă nu veţi avea milă, vă veţi mântui. Renunţaţi la acel obicei dăunător care ne stăpâneşte deseori aproape pe toţi: nu ne precupeţim efortul pentru nici un fel de treabă, în afară de mântuire, pentru care devenim zgârciţi. Ni se pare că este suficient să ne gândim şi să vrem, şi treaba este gata. Dar de fapt nu este aşa. Problema mântuirii este prima problemă. După importanţa lucrării este şi efortul depus. Străduiţi-vă, pentru Dumnezeu! Încă puţin şi veţi vedea roadele. Iar dacă nu vă veţi trudi, veţi rămâne cu mâinile goale şi nu veţi fi bună de nimic. Să vă izbăvească Dumnezeu de aceasta!”

Sfântul Teofan Zăvorâtul - Ce este viaţa duhovnicească şi cum să te apropii de ea?