condei fără cerneală: copii

Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările

Veșnicia din coșulețul de nuiele

Într-un sat uitat de hartă dar vegheat de îngeri, trăia o copiliță pe nume Ileana. Avea ochii adânci ca fântâna din spatele casei și o liniște pe chip pe care doar copiii crescuți lângă oameni bătrâni o au. Străbunica sa, bătrâna Ecaterina, o învățase să nu calce iarba dimineața fără să-și facă semnul crucii, să pună un bob de sare în fiecare supă și un „Doamne miluiește” în fiecare zi.

Dar într-o primăvară, străbunica Ecaterina s-a dus „la Domnul”, așa cum spun oamenii când moartea nu doare, ci doar plânge în tăcere.

Primăvara a trecut cu nori, iar vara a venit cu fragi parfumați și cu cireșe cărnoase. Ileana culegea fragii dimineața devreme, în căușul palmelor, ca pe niște lacrimi dulci, iar seara se cățăra în cireș pentru răsfățul zemos, ca răsplată după o zi de cumințenie.

Într-o zi de vineri, bunica i-a spus:
- Mâine sunt moșii de vară. Mergem la biserică. Luăm colivă, lumânare… și dacă vrei, poți pune și tu în coșul bunicii ceva.
Ileana s-a dus în livadă. Cireșul bătrân, acela lângă care străbunica se ruga la asfințit, era plin. A cules cele mai roșii cireșe, cele lucioase ca niște stele întârziate.
- De ce le ducem, bunico? a întrebat.
- Ca să nu-i uităm pe cei ce își dorm somnul de veci... Ca să simtă că îi iubim. Și ca Domnul să le trimită lumină în locul unde sunt.
În biserică, mirosul de tămâie și rugăciune se amesteca cu parfumul colivei și al frunzelor verzi. Ileana și-a lipit fruntea de coșulețul cu cireșe și a rostit, încet, cum îl învățase strabunica:
- „Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi…”
Când a ieșit, o bătrână a întâmpinat-o cu un zâmbet:
- Ce frumoase cireșe!
Ileana i le-a întins, fără să spună nimic. Bătrâna le-a primit ca pe un dar din cer.
În acea noapte, fetița a visat-o pe strabunica. Nu era în grădină, ci într-o lumină albă, purtând în mână o creangă de cireș. Îi spunea fără vorbe:
„Darul tău a urcat. Rugăciunea s-a făcut punte. Și dragostea… dragostea nu moare.”
✨
În ziua Moșilor de vară, punem în coșurile noastre fructe, colivă și lumină, dar de fapt punem iubire.
Le dăm celor vii, în numele celor plecați, ca sufletele lor să se bucure.
Așa se țese comuniunea dintre cer și pământ: cu rugăciune, cu dar, cu amintire.
Iar fiecare cireașă roșie dăruită în tăcere devine, în mâinile îngerilor, un crampei de nădejde în mântuire.

1,2,3. Cine are prioritate?

Câteva idei din notițele pe care le-am luat ascultând și citind de-a lungul vremii învățături și sfaturi ale părinților sau terapeuților:

„Unu” este singurătate, închis în sine.
„Doi” este luptă, atracție și respingere.
„Trei” este începutul comuniunii.
Acolo începe iubirea care se dăruiește și unește.

Primul număr care depășește singurătatea (1) și tensiunea dualistă (2) este 3. Această comuniune treimică este reflectată în familie, unde soțul, soția și copilul formează o unitate în iubire. Astfel, familia devine o icoană vie a Sfintei Treimi, depășind singurătatea individuală și tensiunile dualiste (Pr Teologos).

Relațiile „în doi” pot fi instabile dacă nu apare ceva care le dă stabilitate și perspectivă. De aceea se spune adesea că „relația de cuplu se maturizează abia după apariția unui copil”, sau când amândoi își asumă un țel comun. Altfel, se consumă în conflict sau rutină.

În viața de familie, una dintre cele mai mari provocări pentru o mamă este păstrarea echilibrului între dăruirea față de copil și legătura profundă cu soțul ei. Un sfat înțelept, pe care îl regăsim și în gândirea unor terapeuți contemporani precum Barbara O’Neill, este acesta: locul copilului nu este între soți, ci lângă mama lui – temporar, nu definitiv. Și copiii, și soții, trebuie să știe ca relația dintre părinți are prioritate, căci aceea a fost de la început.

Atenția totală acordată copilului poate, fără să ne dăm seama, să rupă legătura cu soțul. Relația conjugală este temelia familiei și nu trebuie neglijată, pentru că dragostea dintre soți este izvorul de siguranță și echilibru pentru copil.

Un sfat practic: copiii au nevoie să fie culcați devreme. Nu doar pentru sănătatea lor biologică, ci pentru ca mama să aibă timp seara să fie și cu copilul (să-l adoarmă, să-l alăpteze, să-l liniștească), dar apoi să se întoarcă lângă soțul ei. Barbara recomandă ca mama să doarmă o parte din noapte cu bebelușul, dar și o parte cu soțul – păstrând astfel unitatea dintre părinți.

📿 Familia este, în viziunea ortodoxă, o „biserică de acasă”. In această biserică, mama și tata trebuie să rămână uniți, în rugăciune, în dragoste și în înțelepciune – pentru ca și copilul să crească în har și lumină.

Să ne întrebăm și să avem grijă:

💠Îmi las relația cu soțul să fie „invadată” de dragostea pentru copil?

💠Îmi fac timp pentru soțul meu, chiar și în mijlocul oboselii de zi cu zi?

💠Privesc familia mea ca pe o icoană vie a iubirii dumnezeiești?

Dacă răspunsurile la întrebările de mai sus ne descoperă zone de dezechilibru, nu e motiv de descurajare, ci un prilej de întoarcere. Hristos ne cheamă la o iubire care unește, care pune rânduială în inimi și în relații. Familia este un loc al sfințirii prin răbdare, iertare și dăruire.

🔔 Nu trebuie să fim „totul” pentru copilul nostru, ci să-i oferim un cămin în care vede iubirea părinților, respectul reciproc și rugăciunea.

🕯️ Nu trebuie să ne „pierdem” unul în altul, ci să-L așezăm pe Dumnezeu în mijlocul relației noastre, iar El ne va învăța cum să ne iubim și să ne creștem copiii.

„Dacă doi oameni se iubesc și Îl pun pe Dumnezeu între ei, atunci orice greutate poate deveni scară spre cer.”

— Părintele Teofil Părăian

💞 Așadar, să ne rugăm unii pentru alții, soț pentru soție, mamă pentru copil, și toți împreună pentru pacea și sfințirea familiei – această mică biserică de acasă.

Între două porunci

Învăț, zi de zi, să pășesc cu discernământ între două porunci care par, uneori, în tensiune: porunca de a-i cinsti pe părinții mei și pe cei ai soțului meu, și porunca de a fi credincioasă lui Dumnezeu în toate ale vieții mele, inclusiv în privința deschiderii către nașterea de prunci.
Nu este ușor să te afli în mijlocul acestui „foc blând” al iubirii. Mai ales când părinții sau socrii nu sunt membri activi ai Bisericii, iar cugetul lor, oricât de bine intenționat ar fi, este modelat de gândirea lumii moderne, în care copiii sunt percepuți adesea ca o povară sau o piedică în calea „realizării de sine”.
Am auzit încă de la începutul căsniciei sfaturi de genul: „E destul unul-doi, nu vă umpleți casa de copii că nu o să vă descurcați”, „Voi n-aveți loc să trăiți, dar vreți să mai faceți unul?”, „Mai bine faceți bani, că dragostea nu ține de foame”. Și toate acestea ne-au fost spuse nu din ură, ci tocmai dintr-o dragoste care nu-L mai pune pe Dumnezeu în centrul vieții.
Ca femeie ortodoxă, știu că darul vieții vine de la Dumnezeu. Copilul nu este „un proiect”, ci o binecuvântare. Nu este un calcul, ci o taină. Deschiderea către viață este o formă de ascultare, o rugăciune vie: „Doamne, facă-se voia Ta și în pântecele meu, nu voia lumii sau a fricii.”
Și totuși, cum să ne purtăm față de cei care gândesc altfel? Ce facem când părinții sau socrii noștri, poate din lipsă de credință sau dintr-o teamă adânc înrădăcinată, ne îndeamnă împotriva voii lui Dumnezeu?
În Biblie ni se spune clar: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.” Dar se spune și: „Cel ce iubește pe tatăl sau pe mama mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37).
Așadar, cinstirea nu înseamnă supunere oarbă. Cinstirea nu înseamnă renunțarea la adevăr. Cinstirea nu înseamnă a trăda credința pentru a păstra o liniște superficială. Ci înseamnă a arăta răbdare, blândețe, rugăciune, dar și fermitate când este vorba de alegerile familiei noastre întemeiate în Hristos.
Le-am ascultat cuvintele, le-am mulțumit pentru grijă, dar am mărturisit cu dragoste: „Voi ne-ați crescut cum ați știut, dar noi vrem să trăim cum ne cere Dumnezeu. Dacă El ne va dărui mai mulți copii, îi vom primi cu inimă deschisă, nu cu teamă. El știe mai bine ce ne este de folos.”
Nu e nevoie de ceartă. Nu e nevoie de răzvrătire. Este nevoie de rugăciune și de o inimă care să se întărească în adevăr. Când ei nu mai pot vedea lumina, noi suntem chemați să o purtăm. Să fim farul lor, chiar dacă, pentru o vreme, se vor supăra sau vor căuta să ne întoarcă din drum.
În cele din urmă, cine știe? Poate că viața pe care o primim cu bucurie, în ciuda împotrivirilor lor, va fi tocmai ceea ce le va înmuia inima și le va aprinde din nou credința. Poate că prin copiii noștri, ei vor vedea chipul viu al lui Dumnezeu. Și atunci vor înțelege de ce L-am ales pe El mai presus de orice sfat omenesc.

Activități prepascale copilărești — 3-12 ani

Lunea Mare

💠 Citim Pilda smochinului neroditor (Matei 21, 18-22) și desenăm un copac cu roade: fiecare fruct sa se identifice cu o faptă bună pe care îmi stă în putință să o fac. Smochinul avea frunze, dar nu avea roade. Așa sunt și oamenii care par buni la exterior, dar nu fac fapte bune. Hristos ne învață că nu e suficient să părem buni — trebuie să fim cu adevărat. Să iubim, să ajutăm, să fim cinstiți — astea sunt roadele noastre.

💠Aducem în discuție și tematica nedreptății, lecturând despre Iosif și frații săi. Iosif a suferit mult, dar a rămas bun și nu s-a răzbunat. El este un model de iertare, curăție și încredere în Dumnezeu. Chiar și când alții ne greșesc, putem alege să facem ce e bine.

Dialog: - Te-ai simțit vreodată nedreptățit? Ce emoții te-au încercat? Cum ai reacționat?

Marțea Mare

💠 Citim împreună Pilda celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) și Pilda talanților (Matei 25, 14-30).

Explicăm că trebuie să fim mereu pregătiți să-L întâlnim pe Dumnezeu, adică să trăim frumos în fiecare zi, nu doar când ne aducem aminte. Untdelemnul din candele înseamnă faptele bune, rugăciunea, iubirea. Cine le împlinește pe toate e pregătit.

Și în a doua pildă, un stăpân pleacă și lasă slujitorilor săi talanți (bani). Cei care i-au înmulțit sunt lăudați. Cel care a îngropat darul și nu a făcut nimic cu el este mustrat. Talanții sunt darurile pe care Dumnezeu le pune în fiecare dintre noi: bunătate, talent, răbdare, curaj. El vrea să le folosim, să le facem să crească. Dacă le ținem ascunse sau le ignorăm, nu facem nimic cu ce am primit.

💠 Copiii colorează o fișă sau desenează o candelă pe care o “umplu” cu ce își doresc ei: o parte rugăciune, o parte iertare, o parte altruism, o parte răbdare… etc.

candela virtuților lucrate

Decupăm “bănuți din aur” pe care scriem “un dar” (ascultarea, răbdarea, iubirea, creativitatea, hărnicia…) pe care îl putem înmulți: în ce îl investim (situații concrete în care lucrăm virtuțile) și ce câștigăm cu el (roadele Duhului Sfânt)?

Doamne, fă-mă și pe mine o fecioară înțeleaptă!

Miercurea Mare

💠 Citim de la Matei capitolul 26, versetele 6-16, despre femeia păcătoasă care spală picioarele Mântuitorului cu mir de mare preț și apoi le șterge cu părul capului său, în semn de umilință și de dorința de a fi una dintre mironosițe. În contrast, observăm atitudinea lui Iuda - iubitorul de bani, care este orbit de patima sa.

💠 Daca astăzi nu participăm la Taina Sf Maslu, luăm acasă o sticluță de mir, ne miruim frunțile (concentrându-ne la mireasma sfințeniei pe care o emană), ne lipim obrazul de icoana Mântuitorului, spunându-I în șoaptă cat de mult ne pare rău pentru greșelile noastre. Îl rugăm să ne ierte și pe noi ca pe femeia aceea, să ne dăruiască dragostea ei și să nu ne dea voie să ne asemănăm niciodată lui Iuda cel trădător. Desenăm după putință femeia umilă vs o punga cu cei 30 de arginti.

Doamne, primește și lacrimile mele ca pe un mir de mare preț!

Joia Mare

💠 În Joia Mare, Domnul Iisus a mâncat pentru ultima dată cu prietenii Lui, ucenicii. Le-a dat pâine și vin și le-a spus că acestea sunt Trupul și Sângele Lui. Le-a spălat picioarele ca să le arate ce înseamnă să iubești și să slujești cu smerenie.

💠 Colorăm o fișă sugestivă, sau îi lăsăm pe copii să deseneze o pâine și un potir. Ar fi bine să participăm cu toții la Liturghia cinei celei de taină, citind cu atenție canonul dinaintea Sfintei Împărtășanii, sunt câteva rugăciuni deosebite care se rostesc doar astăzi.

Pentru a aminti și rugăciunea din Grădina Ghetsimani, înainte de culcare aprindem o lumânare și rostim împreună cu cei mici o rugăciune scurtă, “Doamne, ajută-mi să rămân alături de Tine până la sfârșitul vieții mele!” Și păstrăm un minut de tăcere deplină.

Doamne, daruieste-mi și mie smerenia și fă-mă vrednic de Trupul și de Sângele Tău!

Vinerea Mare

💠 Astăzi Domnul a fost răstignit și pus în mormânt. Este o zi de doliu, o zi de tăcere, încercăm să nu ne agităm, să nu ne amuzăm, să ne gândim cât mai mult la măreția dragostei Sale, pentru că ne iartă pe toți și Se jertfește pentru noi.

💠 Participăm la slujba Ceasurilor Împărătești cu scoaterea Sfântului Epitaf, copiii pot trece pe sub masa (simbolul mormântului) pe care se așază Epitaful (simbolul Trupului lui Hristos): ne unim cu Hristos în moartea Sa, coborâm duhovnicește în adâncul smereniei. După coborâre ieșim pe cealaltă parte- o prefigurare a Învierii. La denie cântăm Prohodul Domnului împreună cu toți copiii și membrii parohiei.

NU se vopsesc ouă astăzi, NU se fac pregătiri festive! Este o zi de tăcere, de rugăciune, de întristare.

Copiii pot desena sau confecționa o cruce pe care o pot împodobi cu floricele. La picioarele crucii pot așeza propriile gânduri, ca: “Îți mulțumesc, Doamne, că mă iubești! Iartă-mă! Miluiește-mă!”

Sambata Mare

💠 Așteptăm ca Sfânta Lumină să se coboare pe Sfânta Masă, în Sfântul Altar, în Biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. În acele momente ar trebui să se săvârșească în toată lumea Sfânta Liturghie, să participăm toți, să fim toți într-o unire, în rugăciune, în Hristos. Deși avem după-amiaza să ne ocupăm de cele ale trupului pentru sărbătoare (noi abia acum fierbem ouăle în foi de ceapă, coacem o păscuță și aranjăm platouri cu aperitive), îi pregătim și pe copii povestindu-le cum doar în Biserica Ortodoxă trimite Dumnezeu Lumina, an de an, și mulți oameni de toate religiile se adună acolo să se convingă.

💠 Povestim copiilor de ce apare “oul”(mandorla, ca simbol al începutului vieții veșnice, matricea cosmică din care renaște omul în Hristos) în icoana Învierii, în spatele Mântuitorului.

Suntem atenți la freamătul naturii, toate sunt într-o așteptare.

Hristos este acum în iad, de unde îi scoate pe strămoșii noștri…

“Sunt sfânt în devenire…”

“Ce vrei de la mine? Încă nu sunt perfect, dar sunt un sfânt în devenire…” (replica unuia dintre copii la mustrare 🙂)

Asemănarea cu sfinții nu înseamnă doar cinstirea lor prin rugăciuni și icoane, ci și urmarea exemplului lor în viața de zi cu zi. Sfinții nu au fost oameni perfecți din fire, ci oameni care s-au nevoit, s-au smerit și au trăit în iubire față de Dumnezeu și de aproapele.

Cum?

Trăind în rugăciune și în harul lui Dumnezeu

🫴🏻 Să avem o viață de rugăciune zilnică, chiar dacă scurtă, dar sinceră.

🫴🏻 Să participăm la Sfintele Taine (spovedanie, împărtășanie) cu pregătire și smerenie.

🫴🏻 Să citim din Sfânta Scriptură și din viețile sfinților pentru întărirea sufletului.

Cultivând smerenia și răbdarea

🫴🏻 Să nu căutăm slavă sau dreptate lumească, ci să acceptăm cu liniște încercările.

🫴🏻 Să nu ne comparăm cu alții, ci să ne vedem propriile slăbiciuni și să ne îndreptăm.

🫴🏻 Să răspundem la rău cu bine, la ură cu dragoste, asemenea sfinților.

🫴🏻 Să păstrăm tăcerea, să nu ne manifestăm în exterior cu patos.

Prin fapte de milostenie și iubire de aproapele

🫴🏻 Să ajutăm pe cei aflați în nevoie, fără mândrie sau dorință de recunoaștere.

🫴🏻 Să iertăm din inimă și să căutăm pacea în relațiile noastre.

🫴🏻 Să fim blânzi și răbdători cu cei din jur, chiar și când ni se pare ca nu merită.

Purtând crucea cu nădejde

🫴🏻 Să acceptăm greutățile vieții cu credință, fără cârtire, cu convingerea ca nu va fi mereu așa, sunt doar examene.

🫴🏻 Să vedem încercările ca pe o cale de întărire duhovnicească.

🫴🏻 Să avem nădejde că Dumnezeu ne poartă de grijă și că nimic nu este întâmplător.

Viețuind în curăție și simplitate

🫴🏻 Să ne ferim de ispitele lumii și să trăim modest, fără atașament față de lucruri materiale.

🫴🏻 Să păstrăm curăția sufletului, gândurilor și faptelor.

🫴🏻 Să ne mulțumim cu ce avem și să nu ne lăsăm stăpâniți de dorințe deșarte.

Asemănarea cu sfinții este un drum al nevoinței zilnice, nu un ideal de neatins. Cu pași mici, dar statornici, orice creștin ortodox este un „sfânt în devenire”, trăind cu Dumnezeu în fiecare clipă a vieții.

Despre mame cu mulți copii

Am vorbit recent cu o prietenă care are mai mulți copii decât mine și ne-am sfătuit reciproc referitor la problemele pe care le întâmpinăm amândouă, din cauză că avem un program foarte încărcat, ne tulburăm ușor și suntem epuizate… amândouă știm ca organizarea și eficiența sunt cheia și am pus în scris câteva strategii pe care încercăm să le punem în aplicare și care ne pot ajuta pe toate:

🌷Rutine clare și flexibile

Stabilește rutine pentru copii, astfel încât să știi la ce să te aștepți și să reduci deciziile zilnice. Copiii adoră să își facă un plan zilnic/săptămânal sau pentru alte intervale (de exemplu, un plan de vacanță) sau liste cu obiective generale - pe care să le personalizeze cu ilustrații, abțibilduri, ștampile și apoi să le expună într-un loc vizibil, îi face să se simtă importanți și responsabili. Să îi încurajăm!

Lasă loc pentru flexibilitate – un plan strict te poate frustra mai mult dacă lucrurile nu ies exact cum ai prevăzut.

🌷Delegare inteligentă

Implică și copiii în treburi casnice adaptate vârstei lor – de exemplu, cei mici pot pune jucăriile și hainele la loc, iar cei mai mari pot face singuri curățenie- dacă le dai indicații clare și concise și au la îndemână ustensilele necesare, sau pot ajuta la cumpărături sau la pregătirea mesei.

Când chiar ai nevoie, cere ajutorul unei rude, unui vecin sau unui prieten de nădejde.

🌷Mese rapide și eficiente

Gândește meniul în avans (săptămânal) ținând cont de preferințele tuturor membrilor familiei sau pregătește ingrediente pentru mai multe zile. De exemplu, poți face o bază de legume cu sau fără carne pe care o folosești în mai multe rețete.

Alege rețete rapide și sănătoase, iar dacă ai copii mai mari, implică-i în căutarea și realizarea rețetelor de salate, supe sau preparate simple la cuptor.

🌷Organizare digitală și liste

Folosește o aplicație de organizare pentru liste de cumpărături, programul zilnic și activitățile copiilor (eu folosesc aplicația Todoist).

Planifică hainele pentru copii (împreună cu copiii) și pentru tine cu o zi înainte, ca să nu pierzi timp dimineața. Fă o listă cu ce are nevoie fiecare peste săptămână și in zilele de sâmbătă verificați dacă au rămas mici lucrurile și trebuie înlocuite, spălate sau reparate, pentru a evita surprizele neplăcute.

🌷Timp de calitate, nu cantitate

Nu te stresa că nu ai destul timp pentru fiecare copil separat. Chiar și 10-15 minute de atenție dedicată (fără telefon sau alte distrageri) pot face o mare diferență. Un copil are nevoie de 20 de secunde de îmbrățișare, la pieptul mamei, unde este inima, sufletul- centrul universului pentru copilul mic. Nici cei mari nu sunt imuni la energia inimii tale ♥️

Găsește activități pe care le pot face toți copiii împreună, adaptate fiecăruia (de exemplu, povești, desenat, gătit, chiar și curățenia în casă poate fi o activitate plăcută, dar să nu uităm participarea la rugăciunile zilnice în comun și la Sfânta Liturghie- cea mai împlinitoare activitate).

🌷 Odihna ta contează!

Dacă poți, odihnește-te când copiii dorm sau găsește momente scurte pentru relaxare.

Rezervă-ți timpul necesar rugăciunii personale, pentru care ai nevoie în prealabil de câteva minute de liniștire.

Nu te simți vinovată să îți iei o pauză, chiar și 10 minute de liniște pot face minuni.

Doamne, ajută!

“Eu vreau să Îl văd pe Hristos!”

Băieții (adolescenți) s-au uitat recent la secvențe dintr-un film, “Apocalypto”.

secvență din filmul lui Mel Gibson, pomenit mai sus

Fetelor le-a trecut pe la urechi titlul filmului, care nu are neapărat legătură cu ultimul capitol din biblie, și au început să pună întrebări despre apocalipsă. Le-am explicat cât mai simplu, insistând pe ideea că nu trebuie să ne preocupe sfârșitul lumii, ci să încercăm să avem grijă la nevinovăție în fiecare zi, pentru că fiecărui om sfârșitul vieții pământești poate fi oricând, poate chiar înainte de apocalipsă.

F (7 ani) a cugetat îndelung și la un momentdat a apucat-o plânsul. Am mângâiat-o și am dezmierdat-o ca să îmi explice de ce e așa tristă…

“-Eu nu vreau să mor înainte de apocalipsă, eu vreau să Îl văd pe Hristos atunci când va veni! Apoi pot să mor liniștită.”

Însemnări de weekend (3)

Astăzi, 18 ianuarie 2025

de la schitul unde mergem adesea

Am avut o săptămână geroasă și obositoare, cu alergătură, griji și nesomn. Din fericire încă suntem bine, nu e nimeni din familie răcit.

Afară…

Au fost temperaturi sub 0 grade Celsius, dar am observat în curte un mănunchi de ghiocei înfloriți. Nu am apucat să îi fotografiez.

În casă…

Fetele s-ar juca 24/7 cu păpușile. Din zori până târziu în noapte, greu se îndură să le strângă. M-au amuzat astăzi, în scenariul lor păpușile au mers cu hainele să le spele la râu și le-au întins apoi pe o sfoară la uscat. Eu stăteam pe canapea și m-au rugat să mă dau la o parte, pentru ca stăteam cu picioarele chiar în râu 😅, reprezentat de linia de parchet neacoperită de covor… m-au întrebat dacă vreau să fiu eu salcia care atârnă pe malul râului.

Din bucătărie…

Făcusem planul pregătirilor pentru aniversările ce urmează luni și marți, dar nu am reușit să mergem la cumpărături și trebuie să improvizez.

La micul dejun am pus pe masă omletă și cremă de brânză cu mărar, la prânz - mazăre cu morcovi și virsli, la gustare - ciocolată de casă cu nuci, merișoare și semințe de dovleac, la cină - mămăligă cu brânză și smântână și baby hering prăjiți.

Sper…

Să reușesc să mă odihnesc mâine după Liturghie.

Citesc…

Foarte puțin din Viața ca o coridă de Octavian Paler, o carte găsită la o “expoziție” cu donații acum câteva luni.

Un film (două)…

Fetele s-au jucat de-a cursurile de limba franceză cu păpușile zilele astea. Ne face plăcere să urmărim împreună de pe youtube serialul animat Cendrillon din copilăria mea, le traduc eu și învață câte un cuvințel nou. Urmează pe listă Remi-Sans famille (după Hector Malot, cel mai emoționant și delicat desen animat pentru mine).

Ascult…

Soțului meu îi place foarte mult melodia Paulei Hriscu, în mașină o pune pe repeat iar și iar, cred ca nu e zi fără să ne cânte o dată. Și copiii au început să o fredoneze.