În urma cu 5 ani, cu o fetiță de 1 an și 7 luni la piept și cu un băiețel de 7 luni în pântece, ascultam această melodie, privind împăcată cerul bleu-rozaliu de aprilie în ciripit de vrăbiuțe, neputându-mi imagina vreo umbră de tristețe ce urma să vină într-o lună, la nașterea și moartea băiețelului. Nu știu de ce, dar asociez mereu luna aceasta cu melodia, simțind ușoară melancolie, dar și multă pace, din dorința de a fi înțeles rostul întâmplărilor.
O prețioasă rază de lumină apare acolo unde era nevoie
Strălucind în cea mai întunecată noapte,Închisă în vizuina nedreptății.Și în ochii timpului, nimeni nu pierde.Chipurile se amestecă și se schimbăDar fața ta rămâne aceeași.
Vrăbiile vor apărea până în zori;
Când ne vom trezi ele iarăși vor pleca.
Copacii vor înflori și gheața se va topi…
Ne vom aminti mereu acest sentiment.
9 comentarii:
Offf, tot un aprilie mi-a smuls și mie un prunc nenăscut....
Îmi pare atât de rău, dragă Andreea! Nu am cuvinte. Te îmbrățișez strâns!
Draga mea 🥹🙏
Maria, noi l-am pierdut pe 6 mai, când este pomenit Dreptul Iov.
“Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!”
Daniela, nu te întrista! Toate se întâmpla spre schimbarea noastră lăuntrică, atunci când suntem împietriți sau în regres sufletesc.. Nădăjduim sa îl întâlnim dincolo pe omulețul nostru fără de vicleșug ce trebuia să se numească Nathanael, crescut de îngeri și de Maica Domnului.
Andreea, te imbratisez și eu cu căldură!
Sunt cuvintele cu care m-a întărit părintele meu pe holul clinicii! Toate ni le îngăduie Domnul spre folosul nostru! Îmbrățișări strânse, dragă Andreea!
Maria, se pare ca mergem pe aceeași potecuță prin pădure spre luminiș 🤗
Da, Andreea, așa simte și sufletul meu! Să ajungem cu obștile noastre în Luminișul veșnic!
Trimiteți un comentariu