Omule, care nu visezi decât această viață trecătoare și nu te gândești la viața veșnică și cerească, cugetă! Ce este această viață trecătoare? Trebuie mereu să o alimentezi cu combustibil (cu hrană), pentru ca flacăra vieții să continue să ardă, să nu scadă, pentru ca locuința noastră (trupul) să rămână caldă, iar viața mereu incertă a trupului nostru sa-și refacă forțele, hrănindu-se cu substanța altor ființe vii, pe care le sacrificăm pentru a întreține viața noastră. Într-adevăr, omule, ce derizorie pânză de păianjen este viața ta! Îți trebuie, de două ori pe zi, să-ți hrănești trupul tău (adică ești obligat, de două ori pe zi, să mănânci și să bei), iar noaptea trebuie să-ți zăvorăști sufletul în trup, închizând simțurile trupului, cum închizi obloanele unei case, pentru ca sufletul să nu se răspândească în afara, ci să rămână înăuntru, dând căldura si viața. Ce pânză de păianjen este viața noastră si ce ușor este să o deșiri! Fii smerit si plin de venerație față de viața veșnică!
3 comentarii:
Cu adevărat asa este viata omului. O pânză atat de fragila!...
Și ce fățarnici suntem! Dacă cu adevărat ne-am da seama de fragilitatea timpului dat nouă pe pământ am fi cu adevărat cu mintea trează, luptând aprig cu apucăturile urate și nu complăcându-ne în a-i lăsa pe ceilalți cu impresia ca suntem făpturi minunate, nepământene.
Aveți dreptate!
Avem nevoie de validare din partea celorlalți, pentru ca nu suntem stăpâni pe sine și de-a lungul vieții ne formează într-o măsură destul de mare feed-backul primit de la cei cu care interacționăm. Nu ne naștem cu manual de trăit fiecare zi la fiecare vârstă și învățăm prin copierea comportamentelor. Copiii învață din exemplul adulților, iar creștinii se formează după exemplul sfinților… până la a fi făpturi minunate măcar să imitam comportamentul acestora, dar fiind conștienți ca suntem doar imitatori.
Trimiteți un comentariu