În urma cu 5 ani, cu o fetiță de 1 an și 7 luni la piept și cu un băiețel de 7 luni în pântece, ascultam această melodie, privind împăcată cerul bleu-rozaliu de aprilie în ciripit de vrăbiuțe, neputându-mi imagina vreo umbră de tristețe ce urma să vină într-o lună, la nașterea și moartea băiețelului. Nu știu de ce, dar asociez mereu luna aceasta cu melodia, simțind ușoară melancolie, dar și multă pace, din dorința de a fi înțeles rostul întâmplărilor.
O prețioasă rază de lumină apare acolo unde era nevoie
Strălucind în cea mai întunecată noapte,
Închisă în vizuina nedreptății.
Și în ochii timpului, nimeni nu pierde.
Chipurile se amestecă și se schimbă
Dar fața ta rămâne aceeași.
Vrăbiile vor apărea până în zori;
Când ne vom trezi ele iarăși vor pleca.
Copacii vor înflori și gheața se va topi…
Ne vom aminti mereu acest sentiment.