Copilul nou-născut

 ,,O voce tremurătoare s-a auzit pe pământ cum nu se mai auzise nicicând. Venea dintr-un gâtlej care nu mai vorbise niciodată. 

Mi-au spus de un om care trăise în bezna cea mai profundă: ochii lui n-au văzut niciodată nici licărul cel mai plăpând, ca şi când ar fi fost pe fund de abis.

Mi-au spus de un om care trăise mereu în tăcere, nici sunetul cel mai slăbit nu-i atinsese urechea...

Am auzit de un om care trăise numai sub apă, o apă cu o ciudată căldură şi dintr-odată se cufundase într-un şuvoi îngheţat.

Şi-a desfăcut plămânii ce nu ştiau să respire. Aerul i-a umflat plămânii, împăturiți de la început şi omul a scos un strigăt...

Şi o voce tremurătoare s-a auzit pe pământ. Nu se mai auzise nicicând. Venea dintr-un gâtlej care nu mai tremurase nicicând.

Era omul care se odihnise.

Cine îşi poate imagina o odihnă atât de absolută?

Odihna celui care nu şi-a dat nici măcar osteneala să-nghită, căci altul mânca pentru el. Toate fibrele lui erau relaxate, căci alte țesuturi creau căldura necesară vieţii lui. Nici chiar țesuturile lui cele mai intime nu trebuiau să muncească să se apere de otrăvuri şi microbi, căci alte țesuturi lucrau pentru el. Şi oxige-

nul i se dădea fără să respire, privilegiu unic printre ființele vii.

Singura lui trudă era munca inimii, care bătea încă înainte ca el să existe. Da, chiar şi atunci când el nu exista, inima lui bătea de două ori mai repede decât inima cealaltă. Era inima unui om.

Şi acum... Iese în față. Ia toată truda asupra sa. Este rănit de lumină şi de sunet, muncit până în cele mai intime fibre ale ființei sale și când înaintează, strigă cu glas mare:

De ce M-ai părăsit?

Şi astfel, pentru prima dată, omul îl reflectă în sine însuşi pe Hristos Care moare şi pe Hristos Care urcă la ceruri."

 

Maria Montessori- Taina copilăriei

Bulgărași

Bulgărași de cocos - 10 bucăți (aproximativ 3 porții)

Biluțe de cocos moi, cu gust de lămâie, ușor de pregătit chiar de către copii. În plus, nu conțin gluten, lactate și zahăr.

❄️140 g fulgi de nucă de cocos deshidratată

❄️3 albusuri de ou

❄️3 linguri xilitol (înlocuiește aproximativ 4-5 linguri zahăr)

❄️1 1/2 lingură suc de lămâie

❄️1 lingură amidon

1. Preîncălziți cuptorul la 180°C/indicatorul cuptorului la poziția 4. Tapetați o tavă mare cu hârtie pentru copt.

2. Amestecați toate ingredientele într-un castron pentru a rezulta o pastă.

3. Faceți cu mâna zece biluțe (apăsați destul de tare ca să vă asiguraţi că nu se dezintegrează după coacere). 

Coaceți timp de 20 de minute, apoi lăsați să se răcească înainte de a le pune la păstrare într-un recipient etanș.

Cinstire

Ţi se întâmplă să vezi un domnitor intrând într-o oarecare cetate. Bagă de seamă cu ce bucurie şi cinstire îl întâmpină şi îl primesc pe el cetăţenii; ei curăţă drumul şi uliţele pe care va trece alaiul, se împodobesc în felurite chipuri, îşi pleacă fruntea şi genunchii înaintea celui care trece şi aşa mai departe. De la această privelişte văzută, întoarce-ţi mintea prin credinţă către cele care nu se văd, iar de la cele trupeşti către cele duhovniceşti. Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Împăratul Ceresc, a venit pe pământ atunci când S-a născut pentru noi din Preasfânta Fecioară şi a intrat la noi, în această lume, ca într-o cetate. Noi suntem cetăţenii acestei necuprinse cetăţi, care nu-i făcută de mâna omenească; El a venit la noi, robii cei nemernici, şi „ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, ca să-i lumineze pe cei ce şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii”, după cum cântă Sfântul Proroc Zaharia (Luca 1, 78-79). Şi a venit întru smerenie şi blândeţe, în chip de rob – „chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor” (Filipeni 2, 7). Cum oare se cuvine să-L întâmpinăm şi să-L primim pe El? Cu ce bucurie şi cinstire? Ruşinos ne este să ieşim înaintea Împăratului nostru cu prisos de trufie şi de îngâmfare, când El a venit la noi cu smerenie! Nu-i este bineplăcută Lui o asemenea întâmpinare. Rebeca mergea călare spre mirele ei, Isaac, şi când l-a văzut pe el înaintea sa, s-a dat jos de pe cămilă, după cum ne mărturiseşte despre acestea Scriptura (Facerea 24, 64). Întocmai trebuie şi noi să coborâm din mândrie ca de pe o cămilă înaltă, să mergem pe jos, să-L întâmpinăm pe Mirele nostru cu smerenie mare şi să ne plecăm genunchii şi inimile noastre. Către acestea ne îndeamnă pe noi Prorocul, zicând: „veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui!” (Psalmul 94, 6).

Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi - Sfântul Tihon din Zadonsk

O idee

 

Laitmotivul lui Octombrie

 Anul acesta a fost plăcinta/rulada cu dovleac, preparată chiar și de câte două ori pe săptămână. Unul dintre băieți a dus și la Târgul de toamnă organizat la școala și toate cele 30 de porții s-au vândut în prima jumătate de oră, au cumpărat în special cadrele didactice. 

Luptă

 "Omul trebuie să se lupte cât trăiește. Și cea dintâi luptă este să se biruiască pe sine. Cel mai mare duşman al omului nu este diavolul. Nu! Este însuşi omul, sinele lui cel viclean. Şi asta pentru că nu ascultă de celălalt, ci ascultă de gândul lui. Cu toate ca avem atâţia părinți pe care să-i urmăm, citindu-le învăţătura, totuși de multe ori ne biruiește ego-ul nostru.

Atunci când omul se va birui pe sine, va fi cel mai mare mucenic, purtător de biruință și învingător în fața lui Dumnezeu."

Sf. Efrem Katunakiotul

Furnicuțe de august

 

Cele doua gemuri se aseamănă destul de mult, parca cel de caise este un picuț mai aromat. Le-am făcut cu gândul la clătitele de la lăsatul secului înainte de postul Nașterii Domnului, dar și înaintea postului mare. Doamne, ajută-ne să ajungem cu bine acolo!

Când încercăm să corectăm pe altul

"Niciodată să nu accentuăm celuilalt neputinţa sa, problema sa. Ci să avem numai cuvinte de
bine pentru el, însă nu laude naive. Pentru că
omul niciodată nu se îndreaptă prin umilire, prin
înjosiri, prin observații, prin a-i arată greşelile
permanent. Trebuie sa fie sfânt ca să se
îndrepte în acest fel. Dar dacă ar fi fost sfânt,
nu ar fi avut astfel de probleme, ca să aibă
nevoie de observațiile tale. Însă dacă este așa
cum este, singurul lucru de care are nevoie este
respectul tău total față de persoana lui, astfel
încât sa poată sa se îndrepte la un moment dat
văzând pacea ta, blândețea ta, dragostea ta,
îngăduință ta, răbdarea ta, bunătatea ta,
dulceața ta...
Numai cine are aceste virtuți poate îndrepta pe
aproapele. "

Pr. Emilianos Simonopetritul