Realizez ca nu îmi mai plac mărțișoarele. Nu le mai văd ca pe ceva util, mi se pare o povară cumpărarea lor și în plus nu cred în “talismane”, ceea ce vor să reprezinte. Până să mă căsătoresc mă entuziasmam când primeam și căutam să dăruiesc la rândul meu, am păstrat o parte dintre ele până azi.
În aceste zile de vacanță, după câteva încercări nereușite de a croșeta fluturași după tutoriale virtuale, fetițele mele au împletit fire albe și roșii și au făcut cu ele brățări pe care au cusut câte trei mărgeluțe tricolore din lemn, cu scopul de a le dărui prietenelor lor. În anii trecuți au oferit metaniere cu biluțe albe și roșii, ca să nu se îndepărteze prea mult de obicei… dar nu fac caz din asta. Astăzi toti lasă impresia ca le sunt indiferente astfel de gesturi, nu ii mai bucură așa cum se bucurau alte generații, în urmă cu cel puțin 15 ani.
Am trecut, totuși, prin târgul de mărțișoare. Unele erau obiecte de arta- unicat, pictate manual, altele erau adevărate kitschuri. Printre mărțișoare se vindeau ursuleți de pluș, săpunuri handmade, aranjamente florale cu flori uscate sau din burete, ghivece cu flori de primavara.
Ne-am intors senini in curtea noastră să admiram iar ghioceii ce au rezistat eroic gerurilor și zăpezilor, dar fără achiziții, fiindca nu ne permiteam sa cumpărăm acele mici obiecte de artă ce ne-au atras atentia. Poate vom reuși cândva să le facem cu mânuțele noastre…
Sper să nu o supăr pe Maica Domnului redând aici aceste idei…
Făcând un exercițiu de imaginație, dar păstrând în același timp o notă de respect și modestie care au caracterizat reprezentările iconografice ale Maicii Domnului, mă gândesc că dacă ar trăi astăzi, stilul ei ar putea reflecta o înfățișare impecabilă și o atitudine elegantă, dar duhovnicească, fără a pierde din vedere smerenia sa.
În ceea ce privește vestimentația, cred ca ar purta așa:
🌸 Nuanțele alese ar putea fi inspirate din tradiția iconografică: tonuri sobre de roșu sau albastru- reprezentând dragostea jertfelnică a Maicii Domnului pentru Fiul ei și pentru întreaga lume.
🌸 Rochii lungi, cu croieli fluide, în stil A-line ce subliniază o eleganță naturală, fără a fi prea strâmte pe corp.
🌸 Fustele ar putea fi ușor plisate sau drapate, care să exprime mișcarea și delicatețea, reamintind de rochia tradițională, dar mereu modernă.
🌸 Un palton lung, din lână sau din alt material natural, care să fie atât practic, cât și elegant.
🌸Un cardigan sau o vestă din materiale naturale, care să completeze ținuta în zilele mai răcoroase.
🌸 Materiale:
Materiale naturale precum lâna, inul, bumbacul organic și mătasea subliniază o legătură cu natura și simplitatea, dar și calitate și durabilitate. Să nu omitem detaliile lucrate manual (țesături manuale și broderii delicate, am văzut cât de complex este realizat Brâul Maicii Domnului).
🌸 Accesorii
Bijuterii fine, cu simboluri discrete – de exemplu, un pandantiv sub formă de cruce – care să nu încarce ținuta, ci să o completeze cu o mărturie a credinței.
🌸 Accesorii pentru cap:
Un voal opac sau o eșarfă subțire, înfășurată simplu în jurul capului, poate sugera modestia tradițională, fără a se transforma într-o piesă ostentativă.
🌸Încălțăminte:
Simplă și elegantă – de exemplu, sandale cu talpă joasă, o pereche de balerini sau chiar botine cu toc mic, care să fie confortabile și discrete, realizate din materiale naturale și în culori neutre (negru, maron sau albastru închis) pentru a păstra armonia generală a ținutei.
🌸 Coafură
Pentru a păstra un aspect natural și elegant, părul ar putea fi pur și simplu lăsat să cadă în valuri moi, bine îngrijit și strălucitor, sau ar avea o coafură lejeră, cu păr prins parțial într-un mod discret (de exemplu, o împletitură sau o coadă joasă).
Dacă Maica Domnului ar trăi în zilele noastre, stilul ei s-ar baza pe eleganță, simplitate și o evidentă legătură cu valorile morale. Ținutele sale ar fi rafinate, dar modeste, folosind materiale naturale și croieli fluide, culori sobre, iar accesoriile ar fi discrete, reușind să redea totuși o imagine atemporală, dar cu respect față de tradiție. Acestea ar sublinia atât frumusețea interioară, cât și o eleganță subtilă și autentică.
Să ținem cont de exemplul pe care ni-l oferă ea, Sfințenia întruchipată, și să o cinstim asemănându-i-ne!
Băieții (adolescenți) s-au uitat recent la secvențe dintr-un film, “Apocalypto”.
secvență din filmul lui Mel Gibson, pomenit mai sus
Fetelor le-a trecut pe la urechi titlul filmului, care nu are neapărat legătură cu ultimul capitol din biblie, și au început să pună întrebări despre apocalipsă. Le-am explicat cât mai simplu, insistând pe ideea că nu trebuie să ne preocupe sfârșitul lumii, ci să încercăm să avem grijă la nevinovăție în fiecare zi, pentru că fiecărui om sfârșitul vieții pământești poate fi oricând, poate chiar înainte de apocalipsă.
F (7 ani) a cugetat îndelung și la un momentdat a apucat-o plânsul. Am mângâiat-o și am dezmierdat-o ca să îmi explice de ce e așa tristă…
“-Eu nu vreau să mor înainte de apocalipsă, eu vreau să Îl văd pe Hristos atunci când va veni! Apoi pot să mor liniștită.”
Am avut o săptămână geroasă și obositoare, cu alergătură, griji și nesomn. Din fericire încă suntem bine, nu e nimeni din familie răcit.
Afară…
Au fost temperaturi sub 0 grade Celsius, dar am observat în curte un mănunchi de ghiocei înfloriți. Nu am apucat să îi fotografiez.
În casă…
Fetele s-ar juca 24/7 cu păpușile. Din zori până târziu în noapte, greu se îndură să le strângă. M-au amuzat astăzi, în scenariul lor păpușile au mers cu hainele să le spele la râu și le-au întins apoi pe o sfoară la uscat. Eu stăteam pe canapea și m-au rugat să mă dau la o parte, pentru ca stăteam cu picioarele chiar în râu 😅, reprezentat de linia de parchet neacoperită de covor… m-au întrebat dacă vreau să fiu eu salcia care atârnă pe malul râului.
Din bucătărie…
Făcusem planul pregătirilor pentru aniversările ce urmează luni și marți, dar nu am reușit să mergem la cumpărături și trebuie să improvizez.
La micul dejun am pus pe masă omletă și cremă de brânză cu mărar, la prânz - mazăre cu morcovi și virsli, la gustare - ciocolată de casă cu nuci, merișoare și semințe de dovleac, la cină - mămăligă cu brânză și smântână și baby hering prăjiți.
Sper…
Să reușesc să mă odihnesc mâine după Liturghie.
Citesc…
Foarte puțin din Viața ca o coridă de Octavian Paler, o carte găsită la o “expoziție” cu donații acum câteva luni.
Un film (două)…
Fetele s-au jucat de-a cursurile de limba franceză cu păpușile zilele astea. Ne face plăcere să urmărim împreună de pe youtube serialul animat Cendrillondin copilăria mea, le traduc eu și învață câte un cuvințel nou. Urmează pe listă Remi-Sans famille(dupăHector Malot, cel mai emoționant și delicat desen animat pentru mine).
Ascult…
Soțului meu îi place foarte mult melodia Paulei Hriscu, în mașină o pune pe repeat iar și iar, cred ca nu e zi fără să ne cânte o dată. Și copiii au început să o fredoneze.
Unul dintre lucrurile preferate…
brelocul agățat la rucsac 👶🏻
Un citat…
Scurt:
“Totul ia timp și timpul ia tot.” (Mihai Eminescu)
Lung:
O duminică odihnitoare și o săptămână cu soare să avem!
M-am răsfățat astăzi cu boabe de cacao + curmale, rumegate așa cum sunt. Uneori simt o poftă acută de ciocolată, dar masa de cacao s-a scumpit foarte mult și, deși mai cumpărasem în urmă cu mulți ani cacao nibs (erau foarte tari și greu de mestecat), acum boabele nu au mai fost așa, doar crocante și foarte aromate. Copiilor le-a plăcut la fel ca și mie. Toată ciocolata din comerț este exagerat de scumpă. În schimb 100 g de boabe de cacao costă 12 lei. Pe acestea nu le devorez în 5 minute ca pe 100 g de ciocolată ambalată, ci îmi ajung mai mult de o săptămână.
Este frig, tremurăm un pic până se încălzește bine pentru că am venit târziu la țară și afară erau -4 °C. Ce binecuvântare ar fi o centrală termică controlabilă de la distanță!
Afară…
Este lună plină și totul strălucește în lumina ei. Au înghețat toate, firele de iarbă ofilită, ramurile copacilor, tufele de trandafiri, lemnele din stivă, toate sunt îmbrăcate în sclipici și toate constelațiile de deasupra noastră sunt clar vizibile acum. Când eram copil îmi plăcea ca în nopțile geroase să admir stelele, ieșeam seara în curte, pentru câteva minute, înfofolită, doar pentru asta.
Din bucătărie…
Am preparat parizer de casă dintr-o găină de la țară, după rețeta Ginei Bradea. Nu este extrem de apetisant, ce-i drept. Poate a fost găina mea prea grasă, că e grețos dacă mănânc mai mult de o bucățică, sau poate am avut așteptări prea mari, nu voi mai repeta experimentul. Am gătit și supă cu găluște din lichidul în care am fiert găina. Am mai pregătit placințele cu brânză și mărar și covridogi. Am făcut iaurt grecesc în instant pot și l-am servit la cină.
Am primit maia pentru paine (starter) de la o măicuță dragă astăzi, de luni încerc pâinea cu maia naturală, sper să nu omor bacteriile.
Mă gândesc…
A fost o săptămână foarte solicitantă dpdv emoțional, am avut multe dialoguri cu sufletul meu. Nu pot trage concluzii încă. Nu m-am așezat, încă mă agit. Am nevoie de odihnă.
Unul dintre lucrurile preferate…
Este lâna, sunt obiectele vestimentare și accesoriile din/cu lână obișnuită sau lână merinos: păturile din lana, covoarele de lana, șosetele din lână, vestele, puloverele, fustele, dresurile, căciulile, eșarfele, mănușile, și căptușeala cu lână la încălțămintea de iarnă.
cizme Panama Jack cu lână în interior; eu am varianta lor pe negru și le port cu drag de 4 ani.
Citesc…
Nu am mai citit din nicio carte săptămâna aceasta… numai știri din ziarele online și diverse articole pe teme religioase primite în grupurile din care fac parte.
Ascult…
Cântecelele cu maimuțe, broscuțe și bebeluși- preferatele mezinului- sunt la ordinea zilei. Le cântăm și în mașină pentru bunădispoziția lui.
Un film…
Unul vechi pe care l-am mai văzut la 15 ani peste care am dat săptămâna aceasta și l-am urmărit împreună cu copiii, un pic SF și apocaliptic:
Sper…
Și aștept liniștirea și buna așezare.
Un citat…
Doamne, fac mărturie înaintea Ta că energia şi sănătatea, vigoarea fizică şi spirituală nu pot fi obţinute trăind tot timpul într-o casă de vacanţă sau în pădure, ci la Tine, în biserică şi mai cu seamă în timpul Liturghiei şi prin Dătătoarele-de-viaţă Tale Taine! O, suprema fericire a Sfintelor Taine! O, viaţă izvorâtă din Sfintele Taine! O, negrăita dragoste a dumnezeieştilor Taine! O, minunată şi veşnică pronie dumnezeiască, cea care dai mântuire şi îndumnezeire prin Sfintele Taine! O, preînchipuire a vieţii veşnice prin Sfintele Taine!
(Sf Ioan din Kronstadt- Viața mea în Hristos)
O duminică frumoasă și o săptămână bună, cu rugăciunile Sfintei Tatiana de la Craiova!
Am început anul cu vești triste… ieri s-a sfârșit viața pământească pentru Petru, un prieten al copiilor mei adolescenți, un tânăr de 20 de ani. Era plin de viață. În noaptea de anul nou s-a făcut priveghere pentru el, se afla de scurtă vreme la spital în stare gravă. Fuseseră la colindat împreună cu puține zile înainte, în toate fotografiile și filmările apare zâmbind larg. El era conștient ca are probleme de sănătate, dar acestea nu l-au făcut ursuz, era foarte comunicativ, cald, prietenos și foarte activ.
În seara aceasta copiii au fost la priveghi. Au venit abătuți și îngândurați. Ce le-aș putea spune eu?
Să secere moartea un tânăr este o lecție pentru ceilalți. Sper să fie o atenționare a conștiinței pentru copiii mei, care sunt departe de a înțelege moartea asemenea Sfinților Brâncoveni tineri…
Fotograf: Călin Nemeș
Am cunoscut un băiețaș care s-a întâmplat să ajungă într-o zi într-un loc foarte plăcut, un loc serios, oarecum, şi frumos. Un băieţaş care avea, poate, vreo zece ani. Şi iată că el a spus: „Aici e atât de bine şi frumos; aş vrea să mor aici”. Avea încă toată viaţa înainte! De unde astfel de gânduri? Însă aceasta a fost un fel de pauză… În viaţa lui s-a deschis dintr-odată ceva neobişnuit pentru dânsul şi el a grăit aşa. Iată. Pentru ca un calculator să scoată un asemenea gând, cu totul nou, ar fi trebuit să facă miliarde de calcule în fiece secundă, iar calculatoarele cele vechi ar fi avut nevoie de câteva zile, pe când în sufletul omenesc se naşte dintr-odată un astfel de gând. Vedeţi, ce bogăţie, ce maşinărie avem sub stăpânirea noastră… nu ştiu unde… şi în inimă, şi în cap, şi în trup în acelaşi timp… Şi muzica e un fel de limbă străină mai ciudată; ea traduce, într-un chip oarecare; în toate aceste situaţii, ea este ca un fel de mijlocitor.
“Cântul inimii – puterea cuvântului şi a muzicii”- Arvo Pärt
O dată la 10 ani Dumnezeu face ca pe lângă urechile mele sau pe sub ochii mei să treacă o întâmplare din țărișoara asta care să mă trezească… ca un dar al sfinților prăznuiți acum.
Ilina și Constantin
Ilina este cea care va fi înmormântată mâine, lăsând în urmă 6 copilași- Teodora, Nicolae, Natalia, Paisie, Varvara și Ioana.
În urmă cu 3 ani am aflat de ea și de familia ei la o emisiune TV. M-a impresionat blândețea și bucuria ei, ne-cârteala și felul în care și-a asumat crucea…
Dumnezeu să o așeze în ceata sfintelor Mucenițe, de unde să își vegheze copiii, iar pe noi să ne învețe cum să împlinim poruncile Sale.
Pentru astăzi, 4 decembrie ianuarie, primul weekend din 2025🌨️
Afară…
Bate vântul rece, încă mai sunt pe ici-colo pâlcuri de zăpadă. A fulguit mai devreme, ieri a plouat, pământul este umed și îngheață peste noapte.
cer de ianuarie
În casă…
Este călduț, abia am aprins focul în sobe. Se reflectă lumina focului pe podea, îmi amintește de jocul luminilor flăcărilor din sobă pe perete, în casa bunicilor, în urmă cu 30 de ani, în vacanța de iarnă în care am citit “În casa bunicilor” de Ionel Teodoreanu și am început să ilustrez întâmplările din carte cu creioanele colorate ale bunicilor mei, învățători pensionari.
Din bucătărie…
A dospit aluatul de prescuri, așteaptă să fie pecetluit și le bag la copt.
De dimineață mi-am hrănit familionul cu pate de pește făcut cu unt, ouă fierte, cușcuș cu parmezan și legume prăjite în unt. La prânz am avut sarmale făcute ieri și turtă de mălai și am mai făcut o prăjiturică. Pentru cină pregătesc acum o supă minestrone de servit cu parmezan și pentru mâine rămâne de mâncat simplă, de post.
pâinea integrală cea de toate zilele și turtița oltenească de mălai
Citesc…
Multe cărți pentru copii. M-am amuzat citind “Isprăvile lui Guguță“ a lui Spiridon Vangheli, că tot purta mândru bebelușul meu înainte de vacanță una dintre căciulile de astrahan moștenite de la străbunici, pregătite de cei mari dintre copii pentru spectacolele de colinde, îi stătea asemenea lui Guguță, iar acum am început să lecturăm împreună în fiecare seară “Împărăția lui Ciuboțel” a aceluiași autor.
Port…
Ca la țară… o rochiță albastră cloche Esmara și colanți groși negri, șosete pestrițe de lână. Când ies din casă arunc în spate cardiganul meu crem, lung și moale, cu buzunare și nasturi mari, marca Fil d’Ecume (mi-a plăcut întodeauna numele lui, îl port de aproape 20 de ani, în toate anotimpurile, și încă rezistă, deși țesătura s-a mai subțiat și lăbărțat).
Ascult…
Iarăși, ciondăneală dintre copii pe o jucărie descoperită în cutia cu surprize…
Un film…
În așteptarea soțului, timp de două seri, am revăzut împărțit la jumătate filmul Little Women (cu Winona Ryder). E ciudat cum am uitat totul, deși au trecut vreo 12 ani de când îl văzusem și știu ca mi-a plăcut atunci. Nu îmi aminteam absolut nicio secvență, a fost ca nou.
Mă gândesc…
Că aștept să ne întoarcem în oraș și să încerc să îmi organizez în agendă proiectele și hotărârile pentru 2025. Încă nu am pus bun început. Încă trăiesc ca într-o prelungire a lui 2024. Abia de ziua mea, care e pe la sfârșitul lui ianuarie, pare să înceapă anul nou.
Îmi doresc…
Sa fiu măi îngăduitoare și să nu mai osândesc atâta pe cel ce greșește.
O fotografie…
o clădire din oraș pregătită de sarbatoare. Nu-i inclinata clădirea, doar străduța de pe care am făcut poză e în pantă, nu am mai corectat poziția 🫣
Un citat…
“Rugăciunea se ridică, iar binecuvântarea lui Dumnezeu se pogoară.”(Sf Filaret al Moscovei)
