Cuvântul anului 2026

 Motivată de Irina, am cugetat puțin la un obiectiv principal al acestui an calendaristic și am hotărât ca am nevoie să fiu atentă la ECONOMIE. 

Nu voi transforma ideea într-o listă de interdicții, nici într-un soi de înăsprire extremă a vieții. O iau ca pe un exercițiu de rânduială.

Voi începe prin a-mi clarifica unde se scurge energia mea, fiind atentă la ceea ce mă epuizează fără niciun folos, observând ce anume fac din obișnuință, din presiune sau din grabă. Economia, pentru mine, ar însemna să nu mă mai risipesc în cele care nu mă ajută să cresc cu nimic, nici sufletește, nici trupește.

E important să pot economisi timpul. Aș tăcea mai mult, nu aș mai umple fiecare clipă cu explicații sau cu planuri inutile.

În plan material, aș încerca să cumpăr mai puțin și mai bine, lucruri durabile, aș păstra ce este bun și aș tăia din wishlist ceea ce e de prisos.

Aș fi economică și cu emoțiile mele. Nu le-aș mai risipi pe vinovăție, pe comparații sau pe lupte fără izbândă. Aș învăța să mă retrag din conflicte sterile și să nu mai investesc energie în ceea ce nu își are locul aici, acum.

Pentru mine, un an economic ar fi un timp aerisit. Mai puține lucruri, mai puține cuvinte, mai puține promisiuni, mai multă claritate, maturitate. Aș fi atentă ca fiecare alegere să nu vină din impuls.

Economia, așa cum o văd eu, înseamnă așadar luciditate: să știu ce contează, să aleg ce-mi hrănește sufletul sau îmi îngrijește trupul și să renunț, fără nicio părere de rău, la cele care nu corespund nevoilor reale.

M-a mișcat cuvântul:

“Priviți deci cu luare-aminte cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți, răscumpărând vremea, caci zilele rele sunt.” (Efeseni 5, 15–16)

Înțeleg că:

• suntem datori a fi atenți la „cum umblăm”, să evaluăm cum ne folosim timpul, energia, banii, relațiile și chiar gândurile.
• neînțeleptul cheltuiește fără să se gândească la consecințe; înțeleptul alege cu discernământ.
• în viața de zi cu zi, asta înseamnă să distingem între ce este urgent și ce este cu adevărat important.
• în plan economic și spiritual, să alegem activități, relații și lucruri care aduc valoare, nu gol interior.
• “răscumpărăm vremea”, pentru că timpul este o comoară și trebuie „cumpărat înapoi” din fața pierderii
• e bine să fim precauți și conștienți, să nu permitem ca viața să se scurgă fără rost.

Simplu…

 Am purtat un dialog foarte folositor cu o dragă doamnă, cadru medical cu multă experiență, un om complet- teolog, artist, mamă, soție, fiică, soră, prietenă. Discuția a pornit de la cura cu argilă, indicată sau nu în problemele renale. Cu permisiunea dumneaei reiau aici o parte dintre informațiile primite.

Străjerul - acrilic pe pânză (Mariana Kamner)

M.K.:

-Este foarte, foarte eficientă argila și în toate bolile de colon, în boala de reflux gastro-esofagian, în bolile vezicii biliare, chiar și în steatoza hepatică sunt rezultate.

-În enterocolite și boala diareică, administrată în ceai de mentă, oprește scaunele dese și aseptizează tractul intestinal.

-Încarcă cu ioni activi, așa că și la dezechilibrele electrolitice e benefică.

-Dumnezeu a lăsat în lumea în care a așezat omul toate remediile tămăduitoare… așa cred eu. I-a pus la îndemână omului mijloace de vindecare trupească, dar începutul bun se pune cu vindecarea sufletească.

-Toate bolile au la bază o matrice emoțională, somatizăm la greu fără să ne dăm seama. Toate sentimentele de ranchiună, ură, pizmă, de asemenea, minciuna, trădarea, uneltirea, vorbirile de rău, gelozia, neiertarea, resentimentele de diferite intensități, toate, dar absolut toate sunt somatizate și transformate în factori care determină schimbări în corpul fizic, antrenând simptome, sindroame și boli.

-La asta se adaugă otrăvirea constantă a mediului prin diverse metode controlate sau nu, exploatarea intensivă a resurselor prin metode poluante și otrăvitoare, stimularea productivității animale și vegetale prin metode genetice sau chimie… iată bolile grave, degenerative, cancerul, demențele.

-Ingineria genetică nu se oprește doar la mediu, ci și la om, unde se adaugă și politica sau problema transplantului în cazul morților cerebrale, care în opinia mea ridică mari probleme de etică... Nu ne putem erija în Dumnezei oricât de mult am iubi omul, pentru că a preleva organe de la un organism aflat în "moarte" presupune ca acel organism să dispună la momentul prelevării de toate funcțiile vitale susținute, autonom sau asistat, adică omul să fie viu. Că este în moarte cerebrală sau oricare altă inactivitate de acest gen, este un alt aspect. Dar omul este viu. Iar despre fertilizarea in vitro, unde embrionii,ă oamenii în stadiu de celulă, sunt congelați, apoi implantați in utero sau, dacă nu mai folosesc, sunt distruși, despre asta ce să mai spunem?

-Tristețea, neîncrederea, deznădejdea, frica....de acestea am uitat. Sunt păcate, n-aș greși să spun că sunt chiar păcate împotriva Duhului Sfânt, Cel dătător de viață. În același timp sunt simptome comune celui mai mare flagel din sfera bolilor psihice, depresia. Oameni mari și-au luat viața din pricina depresiei… Doamne, cât de cumplit trebuie sa fie să ajungi atât de lipsit de sens încât să vrei să nu mai exiști!

-Antidepresivele nu vor rezolva niciodată problemele psihiatrice. Doar pentru o vreme scurtă, cât să permită omului sa reia contactele cu oameni care îl vor pune, după îndelunga stăruință, pe direcție.

-Domnul pune pentru fiecare, în fiecare loc, un semn sau un om ca să nu cădem în deznădejde , că suntem singuri.

-Incursiunea asta și excursul asta au fost un gând mare, de fapt, cum că lucrurile ar fi mai simplu de înțeles și trecut dacă ne-am întoarce către Domnul. Că de la ideea asta am plecat :)

Căci în El toate au un rost și un sens și un înțeles tainic. Care nu mai rămâne tainic când omul caută răspunsul sau sensul în Cel Care l-a creat tocmai pentru sensul acela… prin raportarea serioasă la Tainele Bisericii și folosirea constantă și conștientă a lor.

Făgaș

 În fiecare an, pe măsură ce se apropie praznicul Nașterii Domnului, ajungem să trăim un paradox: cu cât se vorbește mai mult despre bucurie, lumină și pace, cu atât părinții și copiii sunt mai obosiți. Serbările se repetă după același tipar: colinde, brad, costume, aplauze… iar pregătirile devin un maraton: cadouri, evenimente, “Secret Santa”, vizite obligatorii.

 Ne trezim funcționând ca niște roboței programați, repetând același scenariu, an de an, fără să ne mai întrebăm dacă ne folosește cu adevărat.

Oboseala copiilor este vizibilă: repetiții, emoții, presiunea de a “ieși frumos”. Dar oboseala părinților nu este mai mică- cumpărături fără rost, cheltuieli impuse, alergături dintr-un magazin în altul, în încercarea de a bifa obligații care nu au nimic de-a face cu rostul praznicului. În loc să ne apropiem de esența Crăciunului, ne pierdem în zgomotul lui exterior.

Adevărata soluție? Interiorizarea.

Interiorizarea nu înseamnă să ne retragem, așa brusc, dar presupune refacerea legăturii dintre ceea ce facem și ceea ce trăim pe dinăuntru. Să regăsim profunzimea sărbătorii, să facem posibilă liniștea întâlnirii cu Hristos, Care nu S-a născut în aplauze, dimpotrivă, ca pribeag, în situația Maicii Sale, în ascunzișul unei iesle.

În perspectiva ortodoxă, distracția de Crăciun transformată în spectacol, agitație și consum de obiecte nu doar că nu aduce bucuria praznicului, dar poate chiar îndepărta sufletul de Hristos. Când zilele sărbătorii sunt  asociate cu luminițele colorate, artificiile, cadourile, zgomotul, petrecerile și spectacolele, atenția noastră se mută de la esența Nașterii Domnului la stimulii exteriori. Praznicul devine atunci o „distracție” goală, în care sufletul nu se odihnește și nu se apropie de Dumnezeu. 

Sfântul Ioan Gură de Aur și alți sfinți ne amintesc că adevărata bucurie a Crăciunului nu se află în zâmbete trecătoare sau aplauze interminabile (astăzi în virtual), nu aduc liniște sufletului, dar ar ajuta să o simțim prin contemplarea smereniei lui Hristos și prin faptele de iubire și milostenie. 

Sigur că distracția excesivă poate fi o piedică duhovnicească: transformă sărbătoarea într-un spectacol al lumii, în loc să fie întâlnirea reală cu Lumina cea adevărată. Să nu îi obișnuim pe copii cu acest comportament, dar să ne străduim să îi facem părtași la viața Bisericii, să nu ratăm nicio Sfântă Liturghie și să le vorbim despre toți Sfinții prăznuiți în acest interval, căci nu degeaba au fost rânduiți în calendar și cei mici pot lua aminte la viețile lor, ca role-model valabil până azi.

Din viața Sfântului Ierarh Spiridon prăznuit astăzi copiii pot reține multe lecții frumoase și practice, este un model valoros chiar și pentru cei mai mici.

 

✨ Sfântul Spiridon a fost un om simplu, păstor, apoi episcop, dar a rămas smerit, lipsit de aroganță. Copiii pot învăța că nu e nevoie să fii „mare” sau bogat ca să fii iubit de Dumnezeu și să faci lucruri bune.

✨ El ajuta pe oricine îi cerea să o facă, nu făcea diferențe între oameni. Copiii pot înțelege că e important să fim buni și să ajutăm pe toți cei din jur, să fim binevoitori.

✨Sfântul Spiridon credea neclintit în Dumnezeu și se ruga mereu. Copiii pot învăța să se roage cu sinceritate și să aibă încredere că rugăciunea le e ascultată.

✨El împărțea ce avea celor nevoiași. Copiii pot fi încurajați să fie darnici și să împartă cu ceilalți, chiar dacă sunt lucruri mărunte, ca jucăriile.

✨ Sfântul Spiridon a făcut minuni și i-a ajutat pe oameni prin rugăciuni. Copiii pot înțelege că prin credință și fapte bune putem aduce mult bine în lume.

✨ Fiind păstor, el a avut grijă de animale. Copiii pot învăța responsabilitatea și respectul față de creația lui Dumnezeu.

Din cartea  

“Sfântul Ierarh Spiridon, Păstorul cel bun”

de la editura Iona

Rugăciunea copiilor către Sfântul Ierarh Spiridon

Sfinte plăcut lui Dumnezeu Spiridon, lumină a Bisericii și mare rugător,

te rog să mă călăuzești pe calea cea dreaptă a credinței.

Învăță-mă să iubesc pe Dumnezeu și pe aproapele,

să fiu smerit în gând, cu mintea întreagă, și să-mi păstrez sufletul neîntinat de păcat.

Ocrotește-mă prin rugăciunile tale,

apără-mă de ispite și de rău,

și ajută-mă să cresc în fapte bune,

spre slava Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt.

Amin.