Microchimerism

 Există descoperiri ale științei care fac taina existenței si mai fascinantă. Microchimerismul fetal este una dintre ele (termen provenit din mitologia greacă, unde Himera era o creatură alcătuită din părți ale mai multor animale. În biologie, termenul este folosit metaforic pentru a descrie un organism care conține un număr mic de celule provenite de la un alt individ).

Cercetările arată că în timpul sarcinii un număr foarte mic de celule ale copilului trec prin placentă și rămân în trupul mamei. Unele dintre ele pot dăinui zeci de ani, chiar și până la sfârșitul vieții. Așadar, după ce copilul se naște, pleacă în lume, crește și își întemeiază propria familie, o parte infimă din el continuă să existe în trupul celei care i-a dat viață.
Ce imagine tulburătoare!

 Mama este cea care dăruiește viața din trupul ei pentru o vreme, dar este schimbată pentru totdeauna de fiecare copil pe care îl poartă în pântece. Deci maternitatea nu este un episod trecător…
În mod firesc, o mamă începe să gândească altfel, să simtă altfel, să iubească altfel odată cu apariția unei sarcini. Își schimbă prioritățile, își comprimă timpul, își înfrânează dorințele și învață să trăiască pentru cineva mai presus de sine. Pe lângă toate schimbările, inclusiv cele sufletești, aflăm acum că mai există o schimbare tainică, biologică: trupul ei poartă apoi urmele copiilor săi.
Tocmai de aceea iubirea unei mame este unică, de neînlocuit. Nu este o alegere și reprezintă vrând-nevrând o întreagă istorie înscrisă în  ființa ei. 

Microchimerismul nu explică iubirea maternă, dar evidențiază că relația dintre mamă și copil este mai profundă decât am fi bănuit.

Pentru creștin, această descoperire poate deveni și un prilej de contemplație.
Dacă orice mamă păstrează în trupul său urme ale copilului ei, cât de adâncă trebuie să fi fost legătura dintre Maica Domnului și Fiul ei, Domnul nostru Iisus Hristos! Microchimerismul nu explică taina Întrupării  (ține de credință, nu de biologie, deși există un documentar care evidențiază faptul ca Mântuitorul nu a avut cromozom Y, fiind născut doar din trupul Maicii) și totuși, iată că realitatea biologică ne oferă o imagine grăitoare.

Dumnezeu a rânduit ca iubirea dintre mamă și copil să nu fie o emoție oarecare, dar și să lase urme reale, întărind convingerea că iubirea adevărată nu este trăită fără să ne transforme.
Acesta este unul dintre cele mai frumoase adevăruri pe care ni le amintește microchimerismul: fiecare iubire jertfelnică ne schimbă. Nimeni nu poate iubi cu adevărat și apoi să rămână același.
O mamă nu mai este aceeași femeie care era înainte de a-și ține copilul în brațe. Ea devine un om nou, trupul ei poartă amintirea vie a copiilor, iar sufletul ei învață, puțin câte puțin, chipul iubirii jertfelnice.

Dumnezeu ne învață Evanghelia prin însăși creația Sa: iubirea (se) dăruiește, lasă urme, iar aceste urme ne transformă pentru veșnicie.

Să creștem sfinți sau măcar să ne raportăm la copilași ca la viitori sfinți, mame dragi!

Valuri

 

Am dimineți în care mă trezesc și iubirea pare să curgă firesc: îmi privesc copiii și îi găsesc frumoși chiar dacă sunt urâcioși, țâfnoși, gălăgioși, îl văd pe soțul meu și mă întreb cum de Dumnezeu mi-a făcut un dar atât de mare, iar casa, cu toate neorânduielile ei, îmi pare binecuvântată.
Apoi am zile în care simt că toți îmi sunt niște tirani care cer într-una câte ceva de la mine, fără să mă lase măcar să respir între solicitări:
„Mama!”, încă o dată, și încă o dată. La sfârșitul zilei îmi doresc doar liniște, atât de multă liniște, visez cum odată cu apusul soarelui casa ar amuți și n-ar mai rămâne decât mirarea și tăcerea.
Sunt atât de multe schimbări, atâtea oscilații de stări în mine însămi. Nu cumva dragostea mea este prea mică? Cum pot într-o zi să mă topesc de dor după ai mei, iar în alta să-mi doresc doar să nu mai aud pe nimeni strigând „mama”?
Sigur că Dumnezeu m-a creat întreagă: suflet și trup.
Sigur, trupul meu are ritmurile lui, cu zile în care hormonii îmi colorează lumea într-o lumină mai caldă și alteori aceeași lume pare mai apăsătoare. Uneori mă surprind îndrăgostindu-mă din nou de soțul meu, cu aceeași emoție pe care o credeam pierdută, alteori sunt mai sensibilă, mai irascibilă, mai ușor de rănit.

Îmi privesc aceste stări cu suspiciune, dar încerc să fiu realistă…
Nu sunt doar suflet.
Nu sunt doar trup.
Sunt omul pe care Dumnezeu l-a zidit din țărână și peste care a suflat Duh de viață.
Hormonii explică uneori intensitatea valurilor, dar nu dau sens vieții mele, pot influența ceea ce simt, însă nu hotărăsc cine sunt, după cum nici lipsa unei emoții frumoase nu înseamnă că iubirea a dispărut.
Este o mare greșeală să confund valurile cu marea.
Când îmi doresc doar să fie liniște mă întreb dacă nu cumva am devenit prea egoistă, dar dacă unul dintre copiii mei ar face febră în noaptea aceasta, m-aș ridica fără să mă gândesc o clipă, l-aș veghea până dimineață și m-ar durea sufletul pentru el… semn că dragostea nu a plecat, doar duioșia mi s-a ascuns pentru o vreme în spatele oboselii…
Privind la mine, văd valuri.
Privind la Maica Domnului, văd marea cu taina adâncimilor ei liniștite și cu toată frumusețea cerului care se oglindește în ea…
Evangheliile nu ne spun că Ea a fost lipsită de durere sau de tulburare, o vedem căutându-L trei zile pe Pruncul Iisus, stând sfâșiată de durere la picioarele Crucii, păstrând în inimă cuvinte pe care eu nu le înțeleg încă pe deplin.
Nu a fost, nu este o mamă fără simțire, dar Ea are inima statornicită în Dumnezeu.
Acesta este modelul pe care îl căutăm noi, toate mamele: nu ca să scăpăm de emoții, nu ca să nu mai existe zile în care obosim sau ne simtim copleșite, doar să nu confundăm ceea ce simțim într-un moment anume cu ceea ce suntem noi în realitate, fluxul și refluxul nu schimbă adâncul mării.
Astăzi valul este al bucuriei, mâine poate fi al iritării, poimâine al nostalgiei, iar între valurile inimii mele și stânca pe care încerc să-mi sprijin viața se desfășoară, poate, întreaga luptă a unei mame: de a se lăsa modelată, schimbată, îndumnezeită.
Eu nu mă rog să scap de valuri, cer doar să nu-mi pierd ancora…

Dovlecei. 35 rețete simple de post

Sunt persoane cărora le plac dovleceii, altele care nu îi agrează. Și în familia mea  părerile sunt împărțite, fapt pentru care am încercat să îi gătesc în fel și chip. Unele dintre rețete ne plac tuturor, altele doar mie 😅

1. Mâncare de dovlecei cu roșii și mărar (România) – Dovleceii se taie cuburi și se călesc ușor cu ceapă și usturoi. Se adaugă roșii proaspete sau suc de roșii, mărar și pătrunjel, apoi se fierb până când sosul scade. Se servește cu pâine sau mămăligă.
2. Tocăniță de dovlecei (România) – Dovleceii se taie jumătăți de rondele și se gătesc împreună cu ceapă, ardei gras, morcov și usturoi. Se completează cu suc de roșii și cimbru și se fierbe până când legumele devin fragede.
3. Dovlecei pane de post (România) – Dovleceii se taie rondele de 5–7 mm, se trec printr-un aluat din făină, apă minerală, sare și boia, apoi se prăjesc până devin aurii și crocanți.
4. Chiftele de dovlecei (România) – Dovleceii se dau pe răzătoarea mare, se storc foarte bine și se amestecă cu pesmet, făină, usturoi, ceapă și verdețuri. Se coc la cuptor sau se prăjesc.
5. Dovlecei umpluți cu orez și legume (România/Balcani) – Dovleceii se taie pe jumătate pe lung și se scobesc. Se umplu cu orez, ceapă, morcov, ardei, ciuperci și pătrunjel, apoi se coc în sos de roșii.
6. Ghiveci de legume (România) – Dovleceii se taie cuburi mari și se combină cu vinete, ardei, ceapă, roșii și fasole verde. Preparatul se gătește la cuptor sau la foc mic.
7. Supă-cremă de dovlecei (bucătărie internațională) – Dovleceii se taie cuburi și se fierb cu cartof, ceapă și usturoi, apoi se pasează cu o mâna mare de frunze proaspete de busuioc. Se servește cu crutoane sau semințe prăjite.
8. Pilaf cu dovlecei și ciuperci (România) – Dovleceii se taie cuburi mici și se călesc cu ceapă și ciuperci, apoi se gătesc împreună cu orez în supă de legume.
9. Dovlecei în sos de roșii (România) – Dovleceii se taie rondele sau cuburi și se gătesc în sos de roșii cu usturoi, busuioc sau mărar.
10. Budincă de dovlecei și cartofi (Europa Centrală și de Est) – Dovleceii și cartofii se taie felii subțiri și se așază în straturi cu ceapă și usturoi. Se leagă cu un amestec din lapte vegetal și făină de năut, apoi se coc până se rumenesc.
11. Ratatouille (Franța – Provence) – Dovleceii se taie rondele sau cuburi și se coc împreună cu vinete, roșii, ardei și ceapă, asezonate cu usturoi, cimbru, rozmarin și ulei de măsline.
12. Paste cu dovlecei – Pasta e zucchine (Italia) – Dovleceii se taie bastonașe sau jumătăți de rondele și se sotează cu usturoi și ulei de măsline, apoi se amestecă cu paste și busuioc.
13. Risotto cu dovlecei (Italia) – Dovleceii se taie cuburi mici și se gătesc împreună cu orez Arborio, ceapă și supă de legume, iar la final se adaugă coajă rasă de lămâie și pătrunjel.
14. Minestrone (Italia) – Dovleceii se taie cuburi și se fierb împreună cu fasole, morcovi, țelină, roșii și paste mici într-o supă consistentă.
15. Bruschete cu cremă de dovlecei (Italia) – Dovleceii se coc, apoi se pasează cu usturoi, busuioc și ulei de măsline și se servesc pe felii de pâine prăjită.
16. Pizza de post cu dovlecei (Italia) – Dovleceii se taie felii foarte subțiri și se așază peste sosul de roșii, împreună cu ciuperci, măsline și oregano.
17. Carpaccio de dovlecei (Italia) – Dovleceii se taie felii foarte subțiri și se marinează în ulei de măsline, suc de lămâie, sare, piper și mentă. Se servesc cruzi.
18. Briam (Grecia) – Dovleceii se taie rondele și se așază în tavă alternativ cu cartofi, roșii și ceapă. Se stropesc cu ulei de măsline, se condimentează cu oregano și se coc până se rumenesc.
19. Gemista (Grecia) – Dovleceii se scobesc și se umplu cu orez, roșii tocate, ceapă, mentă și pătrunjel, apoi se coc lent la cuptor.
20. Dovlecei la grătar (Grecia/Mediterana) – Dovleceii se taie felii lungi, se ung cu ulei de măsline și se rumenesc pe grill. Se servesc cu usturoi, oregano și suc de lămâie.
21. Salată de dovlecei copți (Mediterana) – Dovleceii se coc feliați sau rondele, apoi se amestecă cu usturoi, pătrunjel, lămâie și nuci sau semințe.
22. Tocană de dovlecei cu năut (Orientul Mijlociu) – Dovleceii se taie cuburi și se gătesc cu năut, ceapă, usturoi, roșii și chimion.
23. Dovlecei umpluți cu bulgur (Turcia) – Dovleceii se scobesc și se umplu cu bulgur, ceapă, roșii, mentă și pătrunjel, apoi se coc în sos de roșii.
24. Curry de dovlecei (India) – Dovleceii se taie cuburi și se gătesc cu năut în lapte de cocos, alături de ceapă, usturoi, ghimbir, curry și turmeric. Se servește cu orez.
25. Dovlecei cu sos tahini (Orientul Mijlociu) – Dovleceii se coc la cuptor și se servesc cu un sos din tahini, usturoi, suc de lămâie și pătrunjel.
26. Mâncare de dovlecei cu linte (Orientul Mijlociu) – Dovleceii se taie cuburi și se gătesc împreună cu linte, ceapă, morcov, usturoi și roșii.
27. Dovlecei sotați în stil asiatic (China) – Dovleceii se taie bastonașe subțiri și se gătesc rapid la wok cu ghimbir, usturoi, sos de soia și semințe de susan.
28. Orez prăjit cu dovlecei (China) – Dovleceii se taie cuburi mici și se gătesc la wok cu orez fiert, morcov, porumb și ceapă verde, asezonate cu sos de soia.
29. Tăiței de orez cu dovlecei (Thailanda) – Dovleceii se taie julienne și se gătesc rapid împreună cu tăiței de orez, ciuperci, morcov, usturoi și sos de soia.
30. Tempura de dovlecei (Japonia) – Dovleceii se taie rondele sau bastonașe, se trec printr-un aluat rece din făină și apă minerală și se prăjesc până devin foarte crocanți.
31. Wok cu tofu și dovlecei (Asia de Est) – Dovleceii se taie bastonașe și se gătesc la foc mare împreună cu tofu, ardei, ceapă, arahide și sos de soia.
32. Lasagna de post cu dovlecei (Italia) – Dovleceii se taie felii lungi și subțiri și se alternează cu foi de lasagna, sos de roșii, ciuperci și sos bechamel vegetal, apoi se coc până se rumenesc.
33. Couscous cu dovlecei și năut (Maroc) – Dovleceii se taie cuburi mici și se sotează cu ceapă și usturoi, apoi se amestecă cu couscous hidratat, năut, pătrunjel, mentă, suc de lămâie și, opțional, stafide și migdale prăjite.
34. Dovlecei copți cu pesmet aromat (Italia) – Dovleceii se taie pe jumătate pe lung, se crestează ușor și se presară cu pesmet amestecat cu usturoi, pătrunjel, oregano și ulei de măsline, apoi se coc până se rumenesc.
35. Rulouri de dovlecei cu hummus (Orientul Mijlociu) – Dovleceii se taie felii lungi și subțiri, se rumenesc pe grill sau la cuptor, apoi se ung cu hummus și se umplu cu ardei copt, rucola, morcov ras sau castravete și se rulează. Acest aperitiv se servește rece.

Spor la gătit! 🙃