…Adică alții nu au ce pune pe masă, iar eu mă tot gândesc ce să mai pregătesc de mâncare 🫡
Cum este sezonul în care vin multe ouă și brânză de la țară, acestea sunt nelipsite din meniul săptămânal. Le punem pe masă în multe forme, cu speranța ca le plac tuturor și nu le refuză (am destui mofturoși).
Nu agreez deloc peștele, dar sotul meu nu consumă carne, doar pește, așa ca sunt nevoită să îl fac oricum.
Nu am dispoziție să gătesc în fiecare zi, deși e nevoie, dar mă adaptez și încerc să nu risipesc nimic, cu toate că mă simt depășită de situație și tânjesc după ajutor adesea.
Așadar tortul aniversar de sâmbătă a fost cu brânză, am făcut de mai multe ori până acum covrigei cu brânză și chimen, langoși cu brânză și mărar, plăcintă cu brânză și stafide… supa minestrone am servit-o cu… ați ghicit: brânză!
Zilnic am avut la masă pește- salate cu pește, pește prăjit, pește la grătar, musaca de pește.
Ouăle sunt baza deserturilor- chocoflan, chec, brioșe cu afine (am ajuns la ultimul pachet de afine congelate).
Mi-am amintit cum “mulgeam” mănuși sterile în copilărie, în joaca de-a ferma, și cum adunatul ouălor din cuibare în șortul mamei sau al bunicii era aidoma mersului la vânătoare în mintea copilului de atunci. 😏
În concluzie: abia aștept postul următor!!!