De când facem parte din colectivitățile școlare, se face mare tam-tam pentru 1 iunie. Mă deranjează într-un fel modul în care se pune accent nu pe inocența copilului ce trebuie păstrată, ci pe a-l face să se simtă un mic faraon cu această ocazie. Se promovează tot felul de activități costisitoare (pictat pe față, costume de personaje din poveste- nu întotdeauna pozitive, experiențe pline de adrenalină- ca săriturile cu parașuta de la 12 ani în sus) pentru a sărbători… ce?
La clasa pregătitoare copiii au primit ieri sarcina de a desena ce vor ei, pe tema “Eu sunt special/ă pentru că…” M-am bucurat când am văzut ce a desenat școlărița mea: 7 copii veseli și explicația scrisă ca titlu Eu sunt specială pentru că am șase frați!
Din alta perspectivă, azi facem și o mica introspecție sufletească 🙂