În copilărie îmi plăcea nespus să merg la bunici. Satul bunicilor era vecin cu localitatea mea natală, distanța o puteam parcurge pe jos, pe drumul principal, într-o oră, cu pași de fetiță. Uneori mergeam cu mama pe “scurtătură”, pe un drum agricol, pe unde alegeam vara să ne bucurăm de plimbare culegând buchete imense de flori de câmp pentru bunica.
Ieri și astăzi au fost zile ploioase și picăturile de ploaie mi-au amintit iar de atmosfera ploilor de acum 30 de ani de la bunici: când nu stătea ploaia, bunica mea își făcea de lucru în casă. Nu era nevoie să o rugăm, îi venea ad hoc dispoziția să ne facă platouri pline de clătite pe care le umplea cu dulceață de vișine și cu gem de căpșuni; făcea așa de multe că, deși eram 4 nepoți mâncăcioși, rămâneau clătite și pentru a doua și a treia zi, iar clătitele reci sunt muuult mai bune decât cele calde. Îmi plouă în gură…
Când deschid larg fereastra atunci când plouă vara mă inundă amintirea clătitelor bunicii și simt cum înlăuntrul meu strigă porunca “Fă clătite!” 😄
9 comentarii:
Ah, Andreea ce rascolire...
Dragostea mamaiei mele dinspre mama a fost pentru mine hrana sufleteasca,doar ca a plecat când aveam vreo 11 ani...
Uite, amintirile copilăriei ne vor rămâne veșnic în memorie, deoarece au creat amprente....
Clătite am vrut sa fac și eu, dar deocamdată trebuie sa mai aștept😊
Eu mereu am fost în priza, acum abia stau locului🥹 Dacă nu ar mai fi dat semnale operația nu as fi lăsat-o mai moale🤭
❤️
Bunica mea încă trăiește, dar nu mai poate face prea multe. Însă acum îi pun multe întrebări și mă bucur să o ascult povestind. Am aflat multe lucruri de la ea, relația dintre mine și ea, ca adulți are cu totul altă valoare acum.
Să ne ajute Dumnezeu să fim noi mamaițe prezente cu înțelepciune în viața nepoților noștri!
Sa ne ajute Dumnezeu și pe noi!
Sper ca și bunicuțe sa fim mai bune măcar cu un stop decât ca și mame tinere de acum😊🙏❤️
Minunate amintiri! Eu am crescut în casă cu bunicii materni. Bunica încă trăiește! Este sănătoasă, hărnicuță și la 93 ani...Așa îmi doresc dragă Andreea, să fiu o bunică generatoare de emoții și amintiri! Vă îmbrățișez strâns! Ieri am ajuns la Prislop și gândul a tot zburat spre voi:)
Ce fericita esti Andreea, ca inca mai ai bunica. Eu ii duc tare mult dorul.
Iti multumesc pentru articol, m-a dus si pe mine gandul la copilarie, la bunici.
Iti doresc p zi frumoasa.
Doamne dragi, într-adevăr am fost binecuvântate cu bunicuțe bune dacă le prețuim și le ducem dorul… avem modele de la care să învățăm cum să ne purtăm la timpul potrivit, slavă Domnului!
Sănătate să ne dăruiască El tuturor pentru a ajunge în ipostaze asemănătoare! 🥰
La mulți ani frumoși copilașilor! Dumnezeu să-i ocrotească! Bucurii!
Amin! Să fim toți curați ca ei! Bucurii vă dorim și noi.
Trimiteți un comentariu