Ieri ne-a adus curierul comanda cu săndăluțele noi ale fetelor. Am ales un model simplu, confortabil și practic și la un preț accesibil.
Le-au plăcut atât de mult încât le-au purtat prin casă tot restul zilei.
Astăzi de dimineață, înainte de plecare spre școală, cea mai mică școlăriță ardea de nerăbdare:
- Te rooog, pot să mă încalț în sandalele noi?
- Nu poți, ai sport astăzi și ești îmbrăcată în pantaloni de trening, nu se potrivesc cu săndăluțele…
- Aaa… bine. Dar pot sa le iau mâine ca să îi arăt doamnei de religie ca am sandale ca Sfinții?
😇
“Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule!”
6 comentarii:
Suflet curat, suflet de copil! Strânse îmbrățișări, draga Andreea!
Comparativ cu ce răutăți gratuite aud uneori de la adulți, părinți de copii curați la rândul lor, trebuia consemnat dialogul acesta… mulțumesc pentru îmbrățișare! Aveam nevoie de ea 🤗
Chiar sunt drăguțe sandalele. Le-ai luat la fel?
Sa le poate sănătoase!
Mulțumim, Andreea!
Da, de regulă le cumpăr lucruri la fel sau cat mai asemănătoare, ca să nu se supere 😬
Draga de ea! Câtă puritate și gingâșie!...
Sandalele sunt minunate. Să le poarte sănătoase și cu bucurie!
Eu încă îmi amintesc acum, după aproape jumătate de secol, emoția și bucuria cu care încălțam pantofii noi de Sfintele Paști. În drum spre biserică, mă aplecam și îi ștergeam de praf. Și dacă mama mi-ar fi permis, aș fi fost în stare să dorm încălțată cu ei. 🤭
Mulțumim, Daniela!
Le bibilesc după fiecare încălțare, tot cu gândul la Sfinții ce le poartă în icoane, le șterg bine cu șervețele umede chiar și pe talpă înainte de a le așeza în pantofar. Numai piciorușele rămân neastâmpărate și țopăie ca iedutii până adorm 😄
Trimiteți un comentariu