Împrăștierea îmi este specifică și aș vrea să o corectez, prin mult mai multă atenție=trezvie.
“Precum fluturele zboară din floare in floare, așa și omul împrăștiat trece de la o desfătare pământească la alta, de la o grijă deșartă la alta.
Împrăștierea, care este atât de vătămătoare îndeobște, este deosebit de vătămătoare in lucrarea lui Dumnezeu, in lucrarea mântuirii, care cere priveghere si luare aminte statornice, încordate.”
Sfântul Ignatie Briancianinov
Caut coordonarea priorităților cu timpul avut la dispoziție pentru fiecare sarcină. Tuturor ne place să tăiem de pe “to do list” rând pe rând câte un obiectiv atins, dar atunci când rezultatele nu sunt după așteptări, adică împlinim dintr-o mulțime de lucruri doar unul singur ne pare prea puțin. Avem opțiunea de “reconfigurare traseu” și restabilim prioritățile într-un mod mai realist, astfel încât să le facem repede și bine, nu superficial și nici prost, înlăturând toți hoții de atenție din jur: TV, telefon, închidem urechile, ochii și gura.
Dar în cazul rugăciunii? La fel ca în orice altă activitate, trebuie să îi dedicăm timpul potrivit, timp în care doar la ea să ne concentrăm. În cazul mamelor însoțite permanent de copii, dimineața, înainte de a se trezi toți cei din casă, este momentul propice, sau chiar în timpul nopții, înainte de revărsarea zorilor, pentru persoanele mai râvnitoare. Mama Cuviosului Paisie, prăznuit astăzi, se așeza la rugăciune dimineața imediat ce plecau copiii la școală și era liniște deplină în casă. Să profităm de orice moment de liniște sau să căutăm să îl creăm.