Luna noiembrie s-a dus… ca prima zăpadă de care se bucură toți, mici și mari, dar care se topește foarte repede și nu apucăm să scoatem săniuța.
Nu mi-am dat seama cum se duc săptămânile, ce-i drept am și lipsit de la slujbele din parohie și acesta era reperul meu temporal: liturghia duminicala în parohia noastră. La alte biserici suntem doar musafiri și nu e același lucru… Si m-am trezit brusc în luna decembrie.
 |
| copiii au scos brăduțul imediat ce a început postul |
Ne-au ținut în priză aniversările copiilor, activitățile solicitante de la școală- diverse evenimente festive sau caritabile, vânătoarea de cadouri pentru sărbătorile ce se apropie, apoi valmeșul discuțiilor politice în toate grupurile din care facem parte, oameni vechi nou descoperiți (personal am fost un pic dezamăgită că opțiunea noastră nu a ajuns în turul 2, dar mi-am dat seama ca domnul probabil viitor președinte a fost, din umbră, mult mai aproape de noi… ani la rând am ținut cont de sfaturile Cristelei- am aflat cine e soțul ei imediat după alegeri, iar în urmă cu câteva luni el a interacționat direct cu apropiați de-ai noștri în tabăra de post și rugăciune sub îndrumarea lui Cezar Elisei și a duhovnicilor. Nu cred ca ceea ce se mediatizează este adevărat în privința sa.)… am fost tot într-o alergătură. Rugăciunea a fost scurtă și superficială, bine ca mai apar și încercările ca să îmi amintesc Cui să cer ajutorul…
Să aveți o lună plină de clipe trăite cu rost!
