Într-o după-amiază de primăvară, când lumina se juca pe paginile cărților deschise, o mamă și fetițele ei au pornit împreună într-o mică aventură… fără să știe prea bine unde vor ajunge. Nici mama nu știa mai mult decât copilele.
Cu un strop de curaj, a apăsat „play” pe YouTube, iar dincolo de ecran, un fir de ață și o croșetă au început să împletească o poveste nouă. „Hai să încercăm și noi…” le-a șoptit. Degetele s-au încurcat, ochii au râs, iar greșelile s-au transformat în mici minuni.
Firul albastru a prins forma cerului pe care l-au privit împreună, era curat, plin de dorințe.
Firul galben a adunat în el soarele din obrajii lor și chicotele tuturor vârstelor.
Firul roșu s-a așezat ca o inimă lângă amândouă, legându-le mai strâns decât orice nod.
„Uite, am făcut o petală!”
„Și eu… cred…”
„Nu-i nimic dacă nu iese perfect,” se încuraja și mama, învățând odată cu fetițele, poate mai multe decât croșetatul.
Și astfel, fără să-și dea seama când au început cu adevărat, au țesut împreună o amintire moale ca firul, luminoasă ca primăvara și dulce ca vocile copiilor care descoperă lumea pentru prima dată.
Și între paginile cărților aceste flori vor ține rândul și vor păstra în timp o după-amiază întreagă în care o mamă și-a ținut fetițele de mână… și au învățat, împreună, cum se împletește dragostea.
Cu un strop de curaj, a apăsat „play” pe YouTube, iar dincolo de ecran, un fir de ață și o croșetă au început să împletească o poveste nouă. „Hai să încercăm și noi…” le-a șoptit. Degetele s-au încurcat, ochii au râs, iar greșelile s-au transformat în mici minuni.
Firul albastru a prins forma cerului pe care l-au privit împreună, era curat, plin de dorințe.
Firul galben a adunat în el soarele din obrajii lor și chicotele tuturor vârstelor.
Firul roșu s-a așezat ca o inimă lângă amândouă, legându-le mai strâns decât orice nod.
„Uite, am făcut o petală!”
„Și eu… cred…”
„Nu-i nimic dacă nu iese perfect,” se încuraja și mama, învățând odată cu fetițele, poate mai multe decât croșetatul.
Și astfel, fără să-și dea seama când au început cu adevărat, au țesut împreună o amintire moale ca firul, luminoasă ca primăvara și dulce ca vocile copiilor care descoperă lumea pentru prima dată.
Și între paginile cărților aceste flori vor ține rândul și vor păstra în timp o după-amiază întreagă în care o mamă și-a ținut fetițele de mână… și au învățat, împreună, cum se împletește dragostea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu