Arșiță

 Canicula pune peste întreaga lume o lumină puternică, orbitoare și face aerul greu, sufocant. Trupul meu înțelege din fiecare picătură de sudoare cât de fragilă este puterea omenească. În apăsarea zilelor fierbinți sufletul deslușește o chemare către răbdare, către liniștire și către apropierea de Dumnezeu, Cel care susține făptura în fiecare clipă…

Căldura care ne obosește este imaginea încercărilor prin care trece omul atunci când împrejurările îi depășesc puterile și răbdarea îi este pusă la încercare. Trupul cere odihnă, mintea caută răcoare, iar inima învață să primească toate cele ce vin cu mai multă smerenie. În astfel de momente omul își vede mai limpede măsura și înțelege cât de mult depinde viața sa de darurile mărunte pe care Dumnezeu le așază în jurul lui: apă, umbră, aer, odihnă...

Apa, atât de prețioasă în zilele de arșiță, este pentru suflet o formă a harului care înviorează și curățește. Așa cum trupul caută apa atunci când setea crește, sufletul caută izvorul viu al lui Dumnezeu când se adună în el neliniștea, oboseala și apăsarea. Rugăciunea rostită șoptit e asemenea unei ape răcoroase ce pătrunde printre îngustimile interioare și aduce pace.

Și umbra are altă valoare sub soarele puternic… Un copac, o cameră întunecoasă și răcoroasă, un loc liniștit sunt spații ale recunoștinței. În aceeași lumină, sufletul privește către Dumnezeu ca spre adăpostul său, către Cel Care primește inima cu toate poverile ei și îi dă putere pentru drumul la care pornim în fiecare dimineață.

În arșița verii omul învață răbdarea. Ziua are greutatea ei, trupul are puterea sa, sufletul trece prin stări atât de diferite, după firea fiecăruia, dar numai răbdarea este cea care așază peste inimă liniștea în care omul aude mai limpede glasul lui Dumnezeu și primește fiecare zi așa  cum este ea, cu de toate- ca pe un dar… și apoi vine toamna în curând. 

Doamne, în zilele în care trupul nostru se simte epuizat de căldură, așază în suflete răcoarea păcii Tale. Dă-ne înțelepciunea de a ne îngriji trupul cu măsură și recunoștință, puterea de a ne purta cu blândețe unii față de alții și răbdarea de a primi fiecare încercare ca pe un prilej de apropiere de Tine. Fă din setea trupului o aducere-aminte a setei sufletului după Tine, iar din căutarea răcorii o chemare către umbra ocrotitoare a harului Tău. Amin.