Din micul meu Rai

Cine dă culorile cele mai delicate şi care se potrivesc cel mai bine, cine dă formă perfectă şi chip ales celor fără de chip, materiei amorfe a pământului, cine dă florilor forme fără seamăn? Atoatefăcătorule, dă-ne nouă să putem săruta în florile pământului înţelepciunea, bunătatea şi atotputernicia Ta!”

Sfântul Ioan de Kronstadt - Viața mea în Hristos

8 comentarii:

Maria spunea...

,,Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale..." tare mă bucur când descopăr semeni bucuroși de Raiul din jurul lor. Raiul meu este plin de materiale de construcții, de materie fără formă, însă știu că intr-o zi binecuvântarea Domnului o vom descoperi în ceva frumos! Trimit un gând senin!

Andreea spunea...

De fapt acesta nu este propriu-zis al meu, este curtea casei parohiale locuite timp de 14 ani. Același gând rostit de tine îmi cânta mereu in minte, adus de adierea vântului și de mireasma florilor, plimbând mereu câte un bebeluș prin curte ca sa adoarmă: “Mare esti, Doamne, și minunate sunt toate lucrurile Tale!” 🤗

Maria spunea...

O casă parohială construim și noi, dragă Andreea! Domnul să ne înnoiască puterile! I-am spus părintelui ca eu credeam ca suntem la vârsta la care construim ceva pentru noi,însă Dumnezeu a avut alte planuri...Doamne miluiește!

Andreea spunea...

Slava Domnului ca este susținere, materiale si mâini de lucru! Gândiți-va ca după voi vor mai locui acolo si alte familii de preot cu voia lui Dumnezeu si faceți-o ca pentru străini!
Nici noi nu locuim încă in căsuța noastră și nu mă simt pe deplin acasă, deși m-am legat de locurile in care am petrecut ani și evenimente importante… dar știi ca “vulpile au vizuini și păsările cuiburi, dar Fiului Omului…”

Andreea spunea...

La primul, la al doilea și la al treilea bebeluș am fost și noi an de an in șantier, și cu bisericile, și cu casa parohiala… au fost zile foarte grele, eram singură, lehuză, și trebuia sa las bebelușul sa plângă pentru a face de mâncare oamenilor care munceau și plângeam deodată cu el… asta e viata, nu purtam numai ce ne convine. Din fericire nu dureaza o vesnicie. Doamne ajuta, sa ajungeți cu bine zilele in care sa va bucurati din plin de proiectul realizat!

Maria spunea...

Dragă Andreea, parcă descri secvente din viața noastră!
Vă rog pomeniți pe unul din băieții noștri, Serafim, mâine are un concurs național! Bogdaproste!
Noapte cu odihnă și duminică binecuvântată!

Andreea spunea...

L-am pomenit pe Serafim al tău cu drag, mai ales ca și Serafim al meu “arde” (așa sunt copiii care poarta numele cetei îngerești) ca atitudine școlară sa fie printre cei mai buni și ii plac concursurile școlare, deși e doar in clasa a patra 🤗

Maria spunea...

Bogdaproste, Andreea! Al nostru este student în anul cinci....încă arde, cum frumos ai spus! Dumnezeu să-i ocrotească pe toți copiii, mici și mari! A fost bine ieri, sărut mana pentru rugăciuni! O săptămână cu rod bun vă dorim!

Când simți ca te împuținezi, deși e sarbatoare…

în satul nostru- miniatura din curtea bisericii    Zilele acestea sunt pline – de slujbe, de mese, de întâlniri, de mișcare, de bucurii și d...