Însemnări de weekend
🌼Pentru astăzi, 30 iunie
Afară…
Vremea a fost foarte plăcută în ultima săptămână de iunie, caldă, dar cu adieri de vânt, cu după-amieze înnorate și uneori cu ploițe noaptea, ca să se bucure plantele, animalele și copiii de întâlnirea cu partenerii de joacă, ore în șir, fără să facă insolație.
Este semiîntuneric, la țară stăm cu draperiile (nu sunt blackout) trase pentru un surplus de umbră.
Tot calc pe jucării și îmi rănesc tălpile. Se impune o selecție majoră a obiectelor, am impresia că jucăriile ne dau afară din casă pentru a o locui doar ele… 🙂↔️ Nu degeaba cea mai mică dintre fete întreba continuu acum ceva timp când voia să mergem mai repede la țară: “Când ajungem la căsuța cu jucălii?”
Mă gândesc…
Cât de multe aniversări am avut în familia extinsă în luna aceasta!
Nepoțelul meu s-a născut pe 2 iunie, apoi pe 13 a fost ziua finuței noastre, pe 16 a tatălui ei, pe 23 a mătușii mele, pe 26 a bunicii soțului meu, dar și a verișoarei mele, pe 28 a cumnatei mele și ieri a fiului meu.
Sunt recunoscătoare…
Pentru toate emoțiile trăite în fiecare zi, și pentru frici, și pentru tristețe, și pentru îngrijorare, și pentru gelozie, dar mai ales pentru cele de bucurie, pentru că atunci apar lacrimile de recunoștință și inevitabil apare și rugăciunea “Mulțumesc, Doamne!”, nu putem trăi doar cu “Iartă-mă, Doamne!” și cu “Dă-mi, Doamne!”.
 |
| lectura preferată a copiilor la 3 ani |
Din bucătărie…
Ne-a mai rămas pizza quattro formaggi (preferata tuturor) de la sărbătoarea de ieri și jumătate de tort ciocolătos.
Sunt îmbrăcată…
Într-una dintre rochițele noi de vară, din bumbac, foarte versatile- și pentru alăptat, și cu buzunare adânci 😊, cu bretele detașabile- se pot purta și ca fustă, cumpărate la reduceri (online) cu 34 lei una.
Nu mai știu unde am citit acest sfat, dar este foarte, foarte pertinent:
“Îmbracă-te așa cum ai vrea să fie îmbrăcate femeile din jurul soțului tău.”
Îmi plac rochiile care ascund formele și al căror material cade frumos, acestea le fac pe purtătoare să pară ca nu pășesc, ci plutesc atunci când merg.
Meșteresc…
Doar am desenat tiparele pentru rochițele fetelor din cămășile reciclate. Nu am tăiat, nici cusut săptămâna aceasta.
Mai am de lucru la niște proiecte pe care le-am amânat fiindcă nu am un deadline precis, dar sper să reușesc să le finalizez în săptămâna ce începe.
Citesc…
Am terminat “broșurica” Vorbele pot răni. Am început alta a aceluiași autor, tot așa ușurică și folositoare- “Nu te mai suport”, o citesc în paralel cu volumul lui Jacques Salome pe care l-am menționat duminica trecută.
Sper…
Ca problemele de sănătate cu care ne confruntăm odată cu intrarea în al patrulea deceniu să fie tratabile facil și să nu ne împiedice din a ne împlini îndatoririle.
Învăț…
Că suntem foarte diferiți și la fel de diferite sunt perspectivele noastre, până nici cu mama nu am aceeași viziune asupra unei situații, deși toți îmi spun ca îi semăn și fizic, și la caracter. De aceea e motiv de bucurie când observ ca sunt într-un gând cu altcineva.
Ascult…
Au pus fetele la combina audio cd-ul “Diligența cu păpuși” al lui Tudor Gheorghe și răsună acum în casă când mai tare, când mai încet- se joacă bebe cu rotița volumului, bucuros că acum ajunge cu mânuța până la ea dacă se ridică pe vârfuri… copiii au crescut toți ascultând aceste cântecele sau simple versuri ale marilor poeți, ca Grigore Vieru, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Otilia Cazimir, St O Iosif, Constanța Buzea, Ana Blandiana, Marin Sorescu. Poeziile recitate de artist sunt mai nostalgice, dar cântecele sunt unele mai duioase decât altele. Vă invit să îl ascultați, redevenind copii pentru o clipă.
Un film…
Pe care sa îl recomand… săpând un pic în memorie îmi amintesc acum de Bakhita- sfânta africană. Dacă vreți să plângeți, nu îl evitați.
Unul dintre lucrurile preferate…
Sunt scrisorile, scrise de mână, pe hârtie personalizată și parfumată și expediate prin poștă. În vacanțele de la liceu expediam și primeam multe scrisori, în general colegelor de clasă, fiindcă eu părăseam orașul pentru a le petrece la țară, dar și altor tineri întâlniți la diferite olimpiade, concursuri, excursii… Inclusiv soțului meu i-am trimis zeci de scrisori după ce ne-am cunoscut, până la nuntă, fiindcă eram în județe diferite și abonamentele la telefonia mobilă includeau prea puține minute naționale pe bani mulți pe vremea aceea.
Un citat…
,,la o ramură de copac, rupe-i frunzele şi pune-le
una peste alta. Înţelepciunea cu care sunt aşezate în
copac, în ciuda diversității lor, le face să strălucească
şi face şi copacul să strălucească, fiindcă sunt prinse
în trunchiul numit Dumnezeu. Nu putem deveni ca
Procust, care i-a pus pe toți într-un pat şi tot ceea ce
prisosea tǎia". (Monahia Gavrilia Papaiannis)
Un loc unde mi-ar plăcea să fiu…
Mi-e dor să intru în casa bunicilor mei, unde ne așteptau mereu la sfârșit de săptămână să luăm prânzul împreună. Pe vremea asta bunica făcea mereu pandișpan cu cireșe sau înghețată de ciocolată, din cartea de bucate iscălită Sanda Marin.
Ultima dată când am călcat pragul casei lor a fost la înmormântarea bunicului meu și odată cu plecarea lui am simțit ca s-a isprăvit povestea cea mai frumoasă și gata! - am închis cartea aceea. A rămas o amintire frumoasă…
O fotografie…
 |
| Fotograf: Miruna Armioni |
Urmează prima săptămână în cuptor.
Doamne, ajută să trecem cu bine prin iulie!
Comentarii
O seara cu tihnă în căsuța cu jucării și suflete senine!
Să vă trăiască toți sărbătoriți și să trăiți în bucurie și bună înțelegere!
Ai mare dreptate în ceea ce privește vestimentația femeilor și mai ales a mamelor. Eu mi-am dat seama un pic cam târziu de asta. Chiar prea târziu. La fel de importante sunt și declarațiile de dragoste făcute soților noștri, în mod constant. Un telefon dat în timpul zilei, ori un mesaj... Altul decât cel: "Nu uita să cumperi pâine!."
De abia să ne arăți rochițele fetițelor.
Am citit și eu o carte scrisă de Jacques Salome, "Mami, tați, mă auziți?", în urmă cu mai mulți ani.
Mulțumesc pentru recomandarea de film. Nu l-am văzut.
Și eu am nostalgia scrisorilor...
Și mie mi-e dor de căsuța copilăriei. 🤭
În concluzie, m-am regăsit în multe gânduri din postarea ta, mi-am regăsit o parte din tinerețe. Doar că tu, ai ceva în plus, ceva ce mă face să te admir și în același timp, să regret că nu am fost mai mult.
Te îmbrățișez cu drag și vă doresc o vacanță de neuitat! 🤗❤️
Si noi tot la fel, eram in judete diferite si pe atunci 1 minut de convorbire costa mult. Vacantele de vara erau cele mai grele. Ma bucuram mult cand imi dadea tata telefonul lui sa pot vorbi cateva minute. Nu avem zeci de scrisori, dar vreo 10-15 cred ca sunt; le-am pastrat.
Mi-ar placea ca uneori sa mai scrii vreo reteta. Am observat ca te straduiesti sa-ti hranesti sanatos familia si mi-ar placea sa mai invat si eu una-alta. Imi dau seama ca timpul iti este foarte limitat pentru treburile zilnice, dar, daca vreodata vei avea timp si chef sa scrii vreo reteta sanatoasa, sa stii ca sunt amatori :)
Chiar dacă ne-am născut în alte generații, fiecare cu provocările ei, nimeni nu a fost persoana care este acum, dar în fiecare zi e loc de mai bine…