Trecea un om

Este impresionantă viața acestei femei virtuoase, cu origini grecești.

Pe scurt, s-a născut într-o familie cu 7 copii, a rămas orfană în copilărie. Copilăria sa, cu bucuriile vârstei mici, i-au dat forța să treacă mai apoi prin multe încercări grele… sufletul ei nobil încă are ecou în alte suflete nevinovate, provocând oricărui mic cititor o vibrație înaltă, printr-o simplă lectură.

Tânăra Elena a trecut printr-o mulțime de împrejurări nefaste înainte de a ajunge să fie guvernanta copiilor lui I. L. Caragiale, Luki și Tușki, pe care i-a educat ireproșabil. Curând și-a cunoscut soțul, Francisc Farago, care la scurt timp a fost numit director al Băncii Populare din Craiova, unde s-au stabilit. 

În perioada răscoalelor țărănești de la 1907, Elena a vizitat satele Olteniei și i-a ajutat pe oropsiți după putință, cu alimente sau chiar și cu banii câștigați de ea din publicarea poeziilor. Pentru aceste fapte bune a ajuns în închisoare pentru o scurtă perioadă și a fost eliberată prin intervenția lui Nicolae Iorga.

La nașterea micuței sale Coca (cocuță înseamnă bebeluș), Elena începe să scrie pentru copii, cu glasul armonios al instinctului său matern.

cocuță

Bijuterii de cuvinte, aceasta avea Elena mereu la îndemână, și le dăruia cu atâta pasiune!

Și dacă se pricepea la cuvinte, a iubit și cărțile. S-a implicat cu dăruire în organizarea bibliotecii județene “Aman” din Craiova, în care eu am intrat mereu cu evlavie, în tăcere, că într-un spațiu sacru. 

Geo Bogza spunea ca “oricine intra în casa ei de la Craiova pleca mai bogat sufletește, mai hotărât să respingă urâtul și nedreptatea.”

Vă las să descoperiți singuri mai multe detalii din viața sa… 

Și un cântec pe versurile Elenei Farago, îndemnând la cugetare: