![]() |
mi-am setat imagine nouă de fundal pe telefon :) |
Mi-am setat o imagine nouă de fundal pe telefon în nuanțe calde de roz. Această alegere simbolizează dorința mea de a privi viața cu mai multă seninătate și speranță.
Astăzi, aș dori să reflectez asupra unei trăiri amare care, din păcate, se strecoară adesea în sufletele noastre: invidia.
Nu am cunoscut până acum nicio femeie care să nu fi simțit, măcar o dată, această emoție. Poate că am învățat-o de la mamele noastre, poate că școala, cu accentul ei pe competiție, a sădit-o în noi. Îmi amintesc cum, în copilărie, plângeam de ciudă când primeam un 9, în timp ce colega mea de bancă lua 10. Nu o uram, dar mă durea imperfecțiunea mea.
Invidia este o patimă subtilă, dar periculoasă. Sfântul Vasile cel Mare avertizează:
„Nu se naște în sufletele oamenilor o patimă mai pierzătoare decât invidia; supără foarte puțin pe cei din jur, dar pricinuiește în primul rând un rău personal celui stăpânit de această pornire nestăpânită. După cum rugina mănâncă fierul, tot așa și invidia roade sufletul invidiosului.”
— Sfântul Vasile cel Mare
Această patimă nu doar că ne rănește pe noi înșine, dar poate afecta și relațiile cu cei din jur. Sfântul Porfirie Kafsokalivitul spune:
„Deochiul este influența rea ce se lucrează atunci când cineva invidiază sau râvnește ceva sau pe cineva. Invidia face mult rău celuilalt. Celui ce deoache nici nu-i trece prin minte că face rău.”
— Sfântul Porfirie Kafsokalivitul
În fața acestei realități, cum putem să ne păzim inimile? Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă:
„Împărat adevărat, acela-i împărat care este stăpân pe mânie, pe invidie, pe plăcere.”
— Sfântul Ioan Gură de Aur
Așadar, să ne străduim să fim stăpâni pe emoțiile noastre, să le recunoaștem și să le transformăm. Să ne bucurăm sincer de realizările celor din jur și să cultivăm recunoștința pentru darurile pe care le avem.
În încheiere, vă propun un exercițiu simplu:
💠 Gândiți-vă la o persoană pe care ați invidiat-o recent.
💠 Rugați-vă pentru ea, cerând lui Dumnezeu să o binecuvânteze și să îi dăruiască cele de folos.
💠 Apoi, mulțumiți lui Dumnezeu pentru darurile pe care vi le-a oferit vouă.
Prin acest exercițiu, ne putem elibera de povara invidiei și putem învăța să „gândim în roz”, adică să privim viața cu bucurie, recunoștință și iubire.
2 comentarii:
Nu e prea roz sentimentul, ce legătură ai făcut între idee și titlu?
Recunosc și eu trăirea, e ca o durere interioară care macină, fără niciun scop... E o “viroză” de la vrăjmaș. Doamne, ai milă și de noi, și de vrăjmașul pe care îl doare mai tare ca pe oricine!
Legătura ideii cu titlul e ca trebuie sa transformam trăirea in opusul ei roz(=bun). Vezi ce spune maica Siluana in link și dacă vrei mai caută și alte cuvinte despre problemă pentru a afla cum să procedăm să ne schimbăm mintea.
Trimiteți un comentariu