 |
| mi-am setat imagine nouă de fundal pe telefon :) |
Aș vrea să scriu câte o idee scurtă în fiecare zi cu scopul ca indiferent de starea în care ne aflăm să căutăm să observăm binele, să nu ne întristăm peste măsură și să înțelegem motivul pentru care trăim ceea ce se întâmplă.
Astăzi, despre invidie: nu am cunoscut până acum nicio fată sau femeie care să nu fie cuprinsă, într-o măsură mai mică sau mai mare, de această trăire amară. Din păcate am învățat să fim invidioase de la mamele noastre și le învățăm același lucru și pe fiicele noastre. La școală ni s-a impregnat în fire invidia, prin educația concurențială. Îmi amintesc cum plângeam de ciudă că primeam câteodată note de 9, în timp ce colega mea de bancă era notată cu 10. Nu o uram, dar îmi era pur și simplu necaz pe imperfecțiunea mea din momentul respectiv.
Gasim multe informații și citate despre invidie, de la psihologi și de la Sfinții Părinți. Cine caută, găsește, nu mă mai lungesc aici cu explicațiile. Atașez doar un proverb “roz”, care ne deschide altă perspectivă în caz că ne cuprinde invidia:
2 comentarii:
Nu e prea roz sentimentul, ce legătură ai făcut între idee și titlu?
Recunosc și eu trăirea, e ca o durere interioară care macină, fără niciun scop... E o “viroză” de la vrăjmaș. Doamne, ai milă și de noi, și de vrăjmașul pe care îl doare mai tare ca pe oricine!
Legătura ideii cu titlul e ca trebuie sa transformam trăirea in opusul ei roz(=bun). Vezi ce spune maica Siluana in link și dacă vrei mai caută și alte cuvinte despre problemă pentru a afla cum să procedăm să ne schimbăm mintea.
Trimiteți un comentariu