Despre indiscretie:
Viața duhovnicească este în sine foarte discretă și orice persoană cu bun simț nu intră cu bocancii în viața și în sufletul alteia, nici măcar în cea a soțului/soției.
Codul bunelor maniere menționează ca o femeie nu trebuie niciodată întrebată despre vârstă și despre kilograme, aceasta ar fi o indiscreție crasă.
Aș adăuga pe lista indiscrețiilor întrebările despre viața intimă și despre obiceiurile din casa celuilalt. Niciodată să nu întrebăm nimic din ce nu ne-ar plăcea să fim întrebați. Întotdeauna să ne punem în locul celui pe care vrem să îl descoperim prin întrebări și dacă l-am deranja, să ne oprim de la primul semn, chiar înainte de a ne satisface curiozitățile.
Adesea primesc întrebarea: “În ce fel de vase gătești pentru atâția copii?” și o iau strict ca pe o curiozitate, deși este o “înțepare” din partea altor femei ce vor sa mă convingă de ideea ca există copilul perfect, copilul unic, “unul- dar bun”, iar familiile care nu știu nimic despre planningul familial nasc doar niște ratați… știu să citesc printre cuvinte, dar nu mă las afectată. Doar păstrez distanța și e mai bine să nu fim sociabili, ci foarte discreți, pentru liniște, pentru motivare, pentru râvnă la rugăciune.
Să ne ținem în frâu curiozitatea netrebuincioasă care este menționată în îndreptarul de spovedanie la păcatul mândriei.
2 comentarii:
Recunosc, sunt indiscreta. Dar așa e viața mai interesantă, e specific nouă, femeilor, ne simțim și noi vii când ne raportăm la alte persoane și aflând lucruri noi despre acelea ne gâdilă mândria. Nu degeaba Eva a mușcat fructul oprit ca să fie atotcunoscătoare… e păcatul strămoșesc. Bieții Adami de lângă noi!🤫
Așa este, Elena, dar am fi atât de libere și de liniștite fără!
Trimiteți un comentariu