Afară a fost foarte cald în prima parte a zilei, acum plouă încet și s-a răcorit.
În casă este aproape întuneric, deși încă nu s-a făcut seară.
De aproape 3 luni avem o pisicuță-talisman, foarte blândă și foarte jucăușă, pe nume Kiwi. Nu răspunde la chemarea pisi-pisi, ci la kiwi-kiwi 🤭. Are foarte multă răbdare cu P. (2 ani și jumătate) care o chinuiește în fel și chip, nu l-a zgâriat niciodată.
 |
| la praznicul Adornirii Maicii Domnului |
 |
| din grădina Mănăstirii Nera |
Citesc cu nesaț povești-scenarii de filme, poate pentru că nu m-am mai uitat la un film de foarte mult timp și evadez astfel din monotonia zilelor simple ale acestei veri. Am sorbit în ultima săptămână De ce plânge mama? (I.D. Sârbu), Tess D’Urberville (Thomas Hardy), acum mă las fascinată de Inocenții (Ioana Pârvulescu). Copiii, cu râsul lor curat și curiozitatea nestinsă, citesc și ei la umbra mărului bătrân, ca niște fluturi prinși în vraja literelor. Ne motivăm unii pe alții și împreună țesem o vară fără ecrane, plină de povești care ne cresc aripi invizibile.
Ascult cântările Mariei Coman.
Îmi doresc uneori ca pacea acestor zile, în care sunt când mamă, când copil, să nu se sfârșească niciodată…
Un citat:
“Luați seama, căci scăderea râvnei aduce delăsarea, care îl zdrobește pe acela asupra căruia se înstăpânește.” (Avva Efrem Katunakiotul)
O săptămână cu râvna cea bună tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu