Pentru astăzi, duminică, 24 august 2025
Afară… a fost frig, maxim 18 grade Celsius. Vânt rece, cer înnorat. Am trecut la ținute cu sveter.
În casă… e cam dezordine, am rămas în urmă cu treburile, am spălat multe ieri și nu am apucat să le așez pe toate la loc. Sper să reușesc mâine.
În bucătărie… avem langoși cu brânză pentru mâine, vom fi mare parte din zi plecați cu treabă. Ieri am serbat o pe F la 8 anișori. Am simplificat cat am putut meniul, am făcut frigărui, tzatziki și un tort simplu pe care l-am însiropat cu sirop de trandafiri și l-am ornat cu trandafirași din curte. Au participat și bunica, și mama, am stat la masă 4 generații (pe linie maternă).
Citesc… nimic. M-a ajuns oboseala, nu am mai fost in stare sa pun mana pe nicio carte, cum pun capul jos, cum ma ia somnul.
Un film… mai multe filmări și fotografii de familie din ultimii 20 de ani le-am vizionat împreună cu mama și cu bunica, frânturi de viață, clipe odinioară mărunte, acum scânteind ca niște comori. Depănând amintiri, am simțit cum timpul ne învăluie pe toți în aceeași țesătură fragilă. Bunica, cu privirea ei obosită, se tot întreba: „Aici cine e?”, fără să-și mai recunoască chipul tânăr și plin de viață. În acea clipă m-a străpuns gândul că, poate, și eu voi ajunge cândva la fel, rătăcind printre amintiri încețoșate, pierzându-mă pe mine însămi. Mi-e teamă să nu devin o povară pentru cei care mă vor urma, să nu le aduc oboseală sau tristețe… Și totuși, chiar dacă eu nu o simt așa, în ochii bunicii se oglindește fragilitatea pe care timpul o așază, încet, peste fiecare dintre noi.
Ce mai meșteresc… mi-a adus mama niște bucăți mari de pânză, am cusut câteva fețe de masă, am de tivit și niște cearșafuri noi.
Din locurile de unde învățăm… astăzi, din biserică, auzind Evanghelia ne amintim că iertarea și mila sunt mai puternice decât uitarea și decât timpul: chiar dacă memoria slăbește, dragostea care rămâne în inimă nu se pierde niciodată, dar devine felul în care privim, răbdarea cu care ascultăm, blândețea cu care atingem, liniștea cu care mângâiem. Ceea ce iubim și iertăm nu rămâne în memorie, ci se întipărește în ființă și asta ducem cu noi dincolo de timp.
Unul dintre lucrurile mele preferate… este eșarfa mea din mătase cu păpădii brodate, pe care o port cu precădere vara:
Începe ultima săptămână de vară, o vară atât de scurtă parcă nu am mai avut niciodată! Să fie una frumoasă pentru toată lumea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu