Pentru astăzi, duminică, 1 februarie 2026
Mă gândesc…
De când am plantat acești ghiocei, acum 15 ani, mă surprind cu apariția lor discretă odată cu topirea zăpezilor. Apar mănunchiuri de câte 3-4, și nu îi observ decât dacă încep să îi cercetez.
Astăzi a fost o zi însorită ☀️ , dar a suflat vântul rece. Copiii s-au grăbit să iasă în curte după Liturghie și masa de prânz, la trambulină, care i-a așteptat inertă sub ploi și zăpezi în ultimele 3 luni. Erau toți rumeni în obraji, dar cu mânuțele sloi, iritate de vânt, după 2-3 ore de agitație și chicoteli sub razele începutului de februarie. I-am așezat seara în șir indian pentru a le administra vitamina C, ulei de pește, spray de gât cu propolis, de teama vreunei laringite.
Din bucătărie…
La prânz am avut supă cu găluște, piure de spanac cu ouă ochiuri și chifteluțe din carne, plăcintă cu brânză dulce, stafide și coajă de portocale bio. La cină- unii mănâncă iaurt cu chia, alții gris cu lapte și scorțișoară, după vârstă sau dupa poftă.
Sunt recunoscătoare…
Pentru “slugile” mele care îmi ușurează mult viața: mașina de spălat rufe+uscătorul automat, aspiratorul umed, mașina de paine, cuptorul electric, etc. Îmi amintesc adesea zilele din copilărie în care prin ger mama și bunica întindeau rufe, spălau podele și covoare cu perii și mături, frământau și coceau pâinea în vatră umplându-se de funingine. Uneori, când apare câte o pană de curent mă simt pierdută…
Sunt îmbrăcată…
În rochia neagră tricotată cu care am fost la biserică, peste care port acum o vestă de lână, cu șosete de lână gri peste dresurile negre.
Învăț…
Cum să mă raportez la anumite situații, în care e mai bine să tac și să mă detașez încet-încet. Mă entuziasmez prea repede și de obicei apar dezamăgiri din această cauză.
Unul dintre lucrurile preferate…
Colțișorul din casă unde îmi adun și îmi aștern gândurile. Acum e întuneric, dar ziua am în față albastrul cerului, printre acoperișurile clădirilor vecine.
Citesc…
Mai degrabă aș spune ca ascult, când gătesc sau fac curățenie sau lucrez ceva cu mâinile, în general, “Tine-ti copiii aproape”- G. Neufel, G. Mate.
Nu prea vreau să fiu nicăieri în altă parte decât unde mă aflu în mod normal. Îmi e suficient ca pot participa la slujbe, apoi să lucrez acasă ce am de lucrat, fără agitație. Îmi e suficientă lumea mea mică.
Un citat…
E posibil să îl mai fi scris pe aici, nu-mi amintesc, dar e bun de reamintit:
O săptămână cu binecuvântări, începând cu un mare praznic aducător de nădejde!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu