Însemnări de weekend

 Pentru astăzi, duminică, 19 iulie 2026

Afară…

Este caniculă, secetă. Se învârt norii de jur împrejur, a tunat și-a fulgerat și tot nu a plouat. Am pregătit pâinicile pentru Litie în cinstea Sf Ilie, să îl rugăm să mijlocească pentru noi.

În casă…

Am încercat să dorm puțin după prânz și m-au trezit copiii din diferite motive în câteva rânduri imediat ce ațipeam. E umbră… și multe jucării înșirate pe covoare prin toate încăperile 🫣

Din bucătărie…

Ciorbă de păstăi galbene late, cartofi înăbușiți în unt cu mult pătrunjel + steak de ton/ pui cu usturoi, susan și negrilică, macaroane cu brânză dulce și stafide, prăjitură cu zmeură și cocos (ne place foarte mult combinația aceasta de arome).

Mă gândesc…

Adesea fac “inventarul” binecuvântărilor. Suntem la țară și ajungem cu greu la oraș pentru provizii. Mă frământam zilele astea că nu știu pe cine să întreb dacă vinde ouă și am aruncat o vorbă către Maica Domnului, cerându-i să îmi spună ea cu ce să mai hrănesc familia. După câteva ore a venit o femeie să ne aducă zeci de ouă și un vecin cu o cantă de zmeură… 

Sper…

Să nu trec ușor cu vederea toate minunile pe care le trăim zi de zi. Nu e puțin, datorită ajutorului nevăzut viața e un miracol continuu.

 Citesc…

Mai am puțin din “Prăbușirea Parentingului” de Leonard Sax, o carte foarte bună, realistă, compatibilă cu viața duhovnicească. În paralel mă uimesc și informațiile din această carte (sunt prețioase și bune de luat în seamă pentru sănătate, nu doar pentru greutatea ideală): 

Un film…

Îmi plac dramele romantice western. Un film pe care îl recomand este trilogia Sarah, plain &tall:

Ascult…

Ascult repetat “Cuvinte din inimă” ale maicii Macrina în lectura lui Justinian Filokalis, ca atunci când aș vrea să învăț o lecție și am nevoie de a auzi din nou și din nou noțiunile. Mult folos sufletesc aduc cuvintele acelea.

Unul dintre lucrurile preferate…

Îmi place să privesc jocul copiilor, să stau deoparte și să fiu simplu observator, fără să intervin ca arbitru. 

Un citat…

“Să știți că ori oglindă de-ar fi cineva, ori capac de conservă, dacă razele soarelui nu cad peste el nu strălucește.”- Cuviosul Paisie Aghioritul

Să aveți zi de praznic cu mângâiere și o săptămână frumoasă! 

Brioșe cu afine

 Ingrediente:

500 g făină

1 plic praf de copt

250 g zahăr

Un praf de sare

4 ouă

250 ml ulei (sau 200 g unt de cocos, le dă o aromă deosebită)

250 ml lapte (sau 300 ml dacă folosim unt de cocos)

300 g afine (se pot folosi alte fructe- vișine, coacăze, mure, zmeură)

Vanilie, coajă de lămâie/portocala bio

Se bat ouăle cu zahărul și sarea, se adaugă în fir subțire uleiul și laptele, se încorporează făina și praful de copt, apoi se adaugă ușor fructele cu grijă pentru a nu le zdrobi. Se coc ~ 30 de minute la 180°C. 

Eu dublez de obicei cantitățile pentru că din acestea notate ies 35-40 de brioșe.

Este o rețetă rapidă și economică și brioșele sunt delicioase!

Unde începe Cerul?

 

am găsit la poartă, în mijlocul străzii un pui de lăstun

Într-un cuib mic, ascuns sub streașina unei case, poposise o familie de lăstuni.
În fiecare dimineață unul dintre pui își întindea gâtul și privea în sus. Cerul îi părea atât de mare, încât nu-i vedea niciodată capătul.
Într-o seară, când soarele își strângea ultimele raze, a întrebat-o pe mama lui:
— Mamă, unde începe Cerul?
— Mulți cred că începe deasupra norilor.
— Și nu-i adevărat?
— Nu chiar…
Puiul a căzut pe gânduri.
Mai târziu, când a învățat să zboare, a urcat cât a putut de sus.
A trecut pe lângă hornuri, peste copaci și peste acoperișurile satului.
Dar Cerul tot mai sus era.
Seara s-a întors la cuib dezamăgit.
— Am zburat atât de mult… și tot nu am ajuns la începutul Cerului.
Mama l-a mângâiat cu aripa.
— Stii de ce? Pentru că nu l-ai căutat unde trebuia.
— Dar unde trebuia?
Mama i-a arătat marginea cuibului.
Jos, în curte, o fetiță așezase câteva firimituri pe pervaz pentru păsările flămânde.
Puțin mai departe, un băiețel ridica un melc de pe drum, ca să nu fie călcat.
Iar o bătrânică își făcea semnul crucii.
— Vezi? întrebă mama.
— Da… dar eu întrebam despre Cer.
— Și tocmai la Cer ne uităm.
Puiul clipi nedumerit.
Mama continuă:
— Cerul începe cu iubirea, cu grija, cu iertarea, cu mulțumirea.
În noaptea aceea puiul nu s-a mai uitat atât de mult la stele, însă a privit către lumina care ieșea din casele oamenilor și s-a întrebat în câte inimi se odihnește Dumnezeu în fiecare seară.
Iar înainte să adoarmă, a șoptit:
— Mamă…
— Da?
— Când voi fi mare, vreau ca și cu mine să înceapă puțin Cer.
Mama nu i-a mai răspuns, doar și-a așezat aripa caldă peste el.
Când un copil spune un lucru atât de frumos toate mamele tac și mângâie.