Sosuri de post pentru paste

 În ciuda problemelor societății de azi, a zilelor ce se anunță a fi tot mai grele, viața merge mai departe și suntem nevoite să asigurăm familiilor noastre o atmosferă echilibrată, purtând crucea cu demnitate în fiecare zi…

Intr-o bucătărie plină de improvizații, idei rapide și ingrediente simple am experimentat de-a lungul vremii aceste sosuri de post savuroase, colorate și cremoase – gata în câteva minute. Le-am adunat aici într-o colecție, să le am în vedere când sunt în pană de idei și poate mai inspiră și pe altcineva.

Să pregătim pastele și să încălzim tigaia, restul este simplu:

🔸 1. Sos de roșii clasic (marinara)
Ingrediente:

• 2 linguri ulei de măsline

• 1 ceapă mică tocată

• 2-3 căței de usturoi

• 500 ml roșii pasate (sau din borcan, conservate)

• 1 linguriță oregano uscat

• Sare, piper, busuioc proaspăt (opțional)

Mod de preparare:
Călește ceapa și usturoiul în ulei, adaugă roșiile, condimentează și lasă să fiarbă 15-20 minute. Poți adăuga puțin zahăr dacă roșiile sunt acide.

🔸 2. Sos pesto de post (fără parmezan)
Ingrediente:

• 2 mâini frunze de busuioc

• 50 g semințe de floarea-soarelui, 50 g sâmburi de dovleac, 50 g nuci (nucile se hidratează 6 ore)

• 1 cățel de usturoi

• 4 linguri ulei de măsline
• apă în care au fiert pastele

• Sare, piper

• (opțional) drojdie inactivă pentru gust de „brânză”

Mod de preparare:
Blenduiește toate ingredientele până obții o pastă. Potrivește gustul.

🔸 3. Sos de ardei copți și migdale/nuci
Ingrediente:

• 2 ardei copți

• 100 g migdale/nuci (hidratate)

• 1 cățel de usturoi

• 2 linguri ulei de măsline

• Sare, piper, zeamă de lămâie

Mod de preparare:
Se blenduiește totul până la consistența dorită. Poți adăuga și puțină apă dacă e prea gros.

🔸 4. Sos cremos de ciuperci
Ingrediente:

• 300 g ciuperci feliate

• 1 ceapă

• 2 linguri ulei

• 200 ml lapte vegetal (soia, ovăz)

• 1 lingură fulgi de drojdie inactivă

• Sare, piper, cimbru

Mod de preparare:
Călește ceapa și ciupercile, adaugă laptele vegetal și fierbe 8-10 minute, apoi condimentele și fulgii.

🔸 5. Sos/unt de avocado și usturoi
Ingrediente:

• 2 fructe avocado bine coapte

• 1-2 căței de usturoi

• Zeamă de lămâie

• Sare, piper

• 2 linguri ulei de măsline

• (opțional) pătrunjel verde

Mod de preparare:
Se blenduiește totul până la o cremă fină. Se servește rece.

🔸 6. Sos de linte roșie (bogat în proteine)
Ingrediente:

• 1 ceapă

• 1 morcov mic

• 2 căței de usturoi

• 150 g linte roșie

• 500 ml apă sau supă de legume

• 200 ml roșii pasate

• Condimente: cimbru, oregano, sare, piper

Mod de preparare:
Se călesc legumele, se adaugă lintea și lichidul, apoi roșiile. Se fierbe 20-25 min și se pasează parțial dacă se dorește o textură mai fină.

🔸 7. Sos tahini și lămâie (inspirat din bucătăria orientală- nu îl agrează copiii 😬)
Ingrediente:

• 2 linguri tahini (pastă de susan)

• Zeama de la 1 lămâie

• 1 lingură ulei de măsline

• 1 cățel usturoi zdrobit

• Apă pentru subțiere

• Sare, piper

Mod de preparare:
Se amestecă toate până la o cremă fluidă. Se potrivește de sare și se adaugă apă până la consistența dorită.

🔸 8. Sos de „brânză” vegană cu caju
Ingrediente:

• 150 g caju crud (hidratat 4-6 ore sau fiert 10 min)

• 200 ml apă

• 2 linguri drojdie inactivă (pentru gustul de brânză)

• 1 lingură zeamă de lămâie

• 1 cățel usturoi

• Sare, piper

• (opțional) turmeric – pentru culoare

Mod de preparare:
Blenduiește totul până obții o cremă fină. Se poate încălzi ușor pe foc înainte de a o turna peste paste.

🔸 9. Sos Alfredo de post (cremos și delicat)
Ingrediente:

• 150 g caju crud hidratat

• 250 ml lapte vegetal (neîndulcit)

• 2 linguri drojdie inactivă

• 1 lingură ulei de măsline

• 1 cățel usturoi

• Sare, piper, nucșoară (un vârf)

Mod de preparare:
Se blenduiește totul până la consistență catifelată. Se încălzește pe foc mic, amestecând constant, până devine ca un sos alb tradițional.

🔸 10. Sos cremos de caju cu lămâie și busuioc
Ingrediente:

• 100 g caju hidratat

• Zeama și coaja de la ½ lămâie

• 1-2 linguri ulei de măsline

• Frunze de busuioc proaspăt

• 1 cățel usturoi

• Sare, apă cât e nevoie

Mod de preparare:
Totul se blenduiește fin. Sosul e aromat, proaspăt și merge bine cu paste scurte.

🔸 11. Sos de caju și roșii 
Ingrediente:

• 100 g caju hidratat

• 5-6 roșii din borcan/ 200 g piure de roșii sau bulion gros

• 1 cățel usturoi

• 1 lingură zeamă de lămâie

• Sare, piper, puțină apă pentru blenduire

Mod de preparare:
Se mixează până devine o pastă groasă. Se poate subția cu apă fierbinte sau lapte vegetal pentru un sos mai fluid.

🔸 12. Sos de caju și spanac
Ingrediente:

• 100 g caju hidratat

• O mână de frunze de spanac

• 1 cățel usturoi

• 2 linguri drojdie inactivă

• Sare, piper, apă sau lapte vegetal

Mod de preparare:
Se blenduiește totul până la o consistență fină. Se pot înveli pastele în acest sos și presărăm puțin piper negru.

🔸 13. Sos alb cremos de conopidă 
Ingrediente:

• 300 g conopidă (opărită sau fiartă)

• 2 linguri ulei de măsline

• 2 căței de usturoi (căliți ușor)

• 200 ml apă sau lapte vegetal

• Sare, piper

• o linguriță muștar dulce

• (opțional) drojdie inactivă pentru gust de brânză

Mod de preparare:
Se blenduiește totul până la o consistență fină. Se poate încălzi ușor pe foc, amestecând.

🔸 14. Sos de conopidă cu caju și usturoi copt
Ingrediente:

• 200 g conopidă fiartă

• 50 g caju hidratat

• 1 căpățână de usturoi copt în cuptor (sau 2-3 căței căliți)

• 200 ml apă caldă

• 2 linguri drojdie inactivă

• Sare, piper, ulei de măsline

Mod de preparare:
Se blenduiește totul. Usturoiul copt oferă un gust dulce plăcut.

🔸 15. Sos „carbonara” de post cu conopidă
Ingrediente:

• 250 g conopidă fiartă

• 1 ceapă mică

• 1 lingură făină

• 200 ml lapte vegetal

• 1 lingură ulei

• Sare, piper, turmeric (pentru culoare)

• (opțional) ciuperci trase la tigaie sau tofu afumat tăiat cubulețe

Mod de preparare:
Se face un rantas ușor cu ceapă, făină și laptele vegetal, se adaugă conopida, se pasează, se adaugă toppingurile (tofu, ciuperci etc.).

🔸 16. Sos de conopidă cu roșii și busuioc
Ingrediente:

• 200 g conopidă fiartă

• 4-5 roșii (călite în puțin ulei de măsline)

• 1 cățel usturoi

• 1-2 linguri drojdie inactivă

• Busuioc proaspăt

• 2 linguri ulei de măsline

• Sare, piper

Mod de preparare:
Se blenduiește totul până la consistență dorită. Merge excelent cu paste integrale.

🔸 17. Sos cremos de dovlecei și usturoi
Ingrediente:

• 2 dovlecei medii (curățați și feliați)

• 2 linguri ulei de măsline

• 2 căței usturoi

• Sare, piper

• (opțional) drojdie inactivă sau zeamă de lămâie

Mod de preparare:
Se călesc usturoiul și dovleceii feliați în ulei, apoi se blenduiesc până la consistență fină. Dacă e nevoie, adaugă 1-2 linguri de apă sau lapte vegetal.

🔸 18. Sos de dovlecei cu busuioc și lămâie
Ingrediente:

• 2 dovlecei

• 1 linguriță coajă rasă de lămâie

• 1 lingură zeamă de lămâie

• Frunze de busuioc proaspăt

• Sare, piper, ulei de măsline

Mod de preparare:
Dovleceii răzuiți mare- se călesc ușor, apoi se mixează cu celelalte ingrediente pentru un sos parfumat și răcoritor, perfect pentru vară.

🔸 19. Sos de dovlecei și avocado
Ingrediente:

• 1 dovlecel mare fiert sau călit

• 1 avocado bine copt

• 1 lingură zeamă de lămâie

• 1 cățel usturoi

• Sare, piper

Mod de preparare:
Totul se blenduiește până obții un sos catifelat. Se servește imediat (avocado oxidează repede).

🔸 20. Sos de dovlecei cu caju și usturoi
Ingrediente:

• 1 dovlecel mare

• 50 g caju hidratat

• 2 linguri drojdie inactivă

• 1 cățel usturoi

• 150 ml apă sau lapte vegetal

• Sare, piper

Mod de preparare:
Dovlecelul se fierbe sau se călește, apoi se blenduiește cu caju și restul ingredientelor. Iese un sos bogat și mătăsos.

🔸 21. Sos de dovlecei și nuci
Ingrediente:

• 2 dovlecei medii

• 1 ceapă mică

• 1 cățel usturoi

• 2 linguri nuci măcinate

• 1 lingură drojdie inactivă (opțional)

• Sare, piper

Mod de preparare:
Ceapa, usturoiul și dovleceii se călesc ușor, apoi se blenduiesc cu nucile. Ideal pentru paste integrale.

🔸 22. Sos de dovlecei cu mentă și pătrunjel (în stil oriental)
Ingrediente:

• 2 dovlecei fierți

• 1 lingură tahini

• Zeamă de lămâie

• Mentă și pătrunjel tocate

• Sare, piper

Mod de preparare:
Se blenduiește dovlecelul cu tahini, lămâie, sare și piper. Se adaugă verdeața tocată fin. Se servește cald sau rece.
Dovlecelul se poate combina și cu roșii, spanac, ciuperci, cartofi sau chiar cu linte pentru mai multă consistență.

 Ne jucăm cu aromele și transformăm mesele simple în momente de bucurie. Postul nu înseamnă lipsă și austeritate, dar dincolo de mâncare, de rețete sau liste cu interdicții, postul este o redescoperire… a simplității bucuriei când o mâncare săracă în ingrediente devine bogată în recunoștință; a gustului autentic când simți din nou aroma usturoiului sau dulceața legumelor coapte; a sufletului care se lasă hrănit cu altceva decât plăcere; a aproapelui  pe care îl vezi mai clar când nu ești absorbit de tine însăți… Este, în cele din urmă, redescoperirea frumuseții de a trăi cu mai puțin în exterior și cu mai mult înlăuntru.

Frică

 Doamne al păcii și al milei,

Tu care ții lumea în palma Ta și cunoști numărul pașilor noștri, primește rugăciunea mea de mamă cuprinsă de frică, care se uită în jur și vede valuri de întuneric și sunete de război.
Mă îngrozesc de suferința oamenilor, de copiii care plâng, de tinerii duși pe front,
de răni și moarte și ură care crește între oameni.
Mă doare inima, Doamne, și mi-e teamă pentru ai mei. Dar vin la Tine, Dumnezeul vieții, pentru că nu vreau să trăiesc în teroare, ci în nădejde.
Îți încredințez pe copiii mei, pe fiecare cu numele lui: (fă o pauză aici și spune în gând sau cu voce numele fiecărui copil).
Ocrotește-le trupul de sabie, boală și răutate, ocrotește-le sufletul de ură, de frică, de rătăcire.
Crește-i, Doamne, în înțelepciune și iubire, fă-i o lumină curată în mijlocul unei lumi tulburate.
Întărește inima mea, să nu le transmit neliniștea, ci să fiu stâlp și pace, sprijin și rugă.
Ajută-mă să le vorbesc cu înțelepciune, să-i cresc nu doar pentru viața aceasta, ci pentru Împărăția Ta.
Dă-mi curaj, Doamne, să nu trăiesc în panică, ci în așteptarea Ta.
Să nu alerg din teamă, ci să stau, cu credință, la poarta milei Tale.
Pune pace între popoare, întoarce inimile celor ce poruncesc moarte, miluiește tinerii nevinovați, ostașii fără voie, mamele rămase singure.
Și dacă vremurile se vor tulbura mai tare, să nu mă las biruită de frică, ci să strig mai tare către Tine: „Doamne, fii cu noi!”
A Ta sunt, Doamne, și ai Tăi sunt copiii mei.
Tu i-ai dat, Tu îi păzești, Tu știi calea fiecăruia. Mă supun voii Tale, dar Te rog:
Păzește-i, mântuiește-i, întărește-i.
Amin.

Mângâietorul

 Astăzi Biserica întreagă serbează Pogorârea Duhului Sfânt, numită și Duminica Rusaliilor – ziua în care Dumnezeu a trimis peste apostoli focul ceresc al iubirii Sale, iar Biserica s-a născut întru puterea Duhului.
Este una dintre cele mai mari sărbători ortodoxe, ziua în care harul lui Dumnezeu a început să lucreze în oameni nu doar din afara, ci și dinlăuntrul lor, ca suflare vie și luminătoare.

Ucenicii lui Hristos, adunați în rugăciune, așteptau o promisiune: puterea de sus (care face din oameni slabi- stâlpi ai Bisericii, martori neînfricați și sfinți, aceeași putere care coboară la Botez, care lucrează în Taine, care dă viață Bisericii și care poate lucra și în inima noastră, dacă o dorim).
Deodată, un vuiet ca de vânt a umplut casa, și limbi de foc s-au așezat peste fiecare. Nu un foc pământesc, ci focul Duhului, care arde fără să mistuie, aprinde fără să distrugă.
Apostolii au început să vorbească în limbi necunoscute, iar oamenii din toate neamurile i-au înțeles, pentru că Duhul este Cel ce face unitatea și înțelegerea posibilă. 

Sf. Simeon al Tesalonicului spune că „prin Pogorârea Duhului Sfânt, apostolii au primit plinătatea harului”, devenind episcopi prin harul dumnezeiesc.

Ca mamă, le explic celor mici că acel foc nu era ca flacăra care frige, ci ca o lumină în inimă. Duhul Sfânt e suflarea lui Dumnezeu care ne face vii, buni și curați. Îl simțim când ne rugăm, când iertăm, când ne bucurăm de tot ce este frumos.

La finalul Liturghiei de Rusalii, în multe biserici ortodoxe românești se binecuvântează ramuri verzi de tei sau nuc. 

Acest gest simbolizează viața și reînnoirea adusă de Duhul Sfânt si ne amintește că, prin Duhul, Biserica este un nou Rai înverzit, iar noi- mlădițe vii; evocă vuietul vântului care a adus Duhul, precum foșnetul frunzelor mișcate de adiere.

 Activități pentru copii- Duhul Sfânt în chip de porumbel

Confecționăm un porumbel din hârtie albă, iar pe aripi scriem roadele Duhului:

-Dragostea – când iubești pe toți, fără să aștepți ceva în schimb.

-Bucuria – când te bucuri chiar și fără un motiv material, pentru că Îl ai pe Dumnezeu.

-Pacea – când nu te superi ușor și e liniște în sufletul tău.

-Răbdarea – când aștepți fără să plângi sau să te superi.

-Bunătatea – când vorbești frumos și ajuți.

-Facerea de bine – când faci fapte frumoase pentru alții.

-Credința – când crezi în Dumnezeu cu tot sufletul.

-Blândețea – când nu țipi, nu lovești, ci ești calm.

-Înfrânarea – când te oprești din lucruri rele, chiar dacă îți vine să le faci.

 💠Punem porumbelul la vedere ca să luăm mereu aminte la roadele dorite.

Rugăciunea mamei pentru astăzi 

Duhule Sfinte, dătătorule de viață, coboară și peste casa noastră. Învață-i pe copiii mei să Te iubească, să Te caute, să Te asculte.

Fă din inimile lor candele aprinse, și din glasul lor un cântec curat care Îl laudă pe Dumnezeu. Amin

Veșnicia din coșulețul de nuiele

 

Într-un sat uitat de hartă dar vegheat de îngeri, trăia o copiliță pe nume Ileana. Avea ochii adânci ca fântâna din spatele casei și o liniște pe chip pe care doar copiii crescuți lângă oameni bătrâni o au. Străbunica sa, bătrâna Ecaterina, o învățase să nu calce iarba dimineața fără să-și facă semnul crucii, să pună un bob de sare în fiecare supă și un „Doamne miluiește” în fiecare zi. 

Dar într-o primăvară, străbunica Ecaterina s-a dus „la Domnul”, așa cum spun oamenii când moartea nu doare, ci doar plânge în tăcere. 

Primăvara a trecut cu nori, iar vara a venit cu fragi parfumați și cu cireșe cărnoase. Ileana culegea fragii dimineața devreme, în căușul palmelor, ca pe niște lacrimi dulci, iar seara se cățăra în cireș pentru răsfățul zemos, ca răsplată după o zi de cumințenie.

Într-o zi de vineri, bunica i-a spus:
- Mâine sunt moșii de vară. Mergem la biserică. Luăm colivă, lumânare… și dacă vrei, poți pune și tu în coșul bunicii ceva.
Ileana s-a dus în livadă. Cireșul bătrân, acela lângă care străbunica se ruga la asfințit, era plin. A cules cele mai roșii cireșe, cele lucioase ca niște stele întârziate.
- De ce le ducem, bunico? a întrebat.
- Ca să nu-i uităm pe cei ce își dorm somnul de veci... Ca să simtă că îi iubim. Și ca Domnul să le trimită lumină în locul unde sunt.
În biserică, mirosul de tămâie și rugăciune se amesteca cu parfumul colivei și al frunzelor verzi. Ileana și-a lipit fruntea de coșulețul cu cireșe și a rostit, încet, cum o învățase strabunica:
- „Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi…”
Când a ieșit, o bătrână a întâmpinat-o cu un zâmbet:
- Ce frumoase cireșe!
Ileana i le-a întins, fără să spună nimic. Bătrâna le-a primit ca pe un dar din cer.
În acea noapte, fetița a visat-o pe strabunica. Nu era în grădină, ci într-o lumină albă, purtând în mână o creangă de cireș. Îi spunea fără vorbe:
„Darul tău a urcat. Rugăciunea s-a făcut punte. Și dragostea… dragostea nu moare.”
✨ 
În ziua Moșilor de vară, punem în coșurile noastre fructe, colivă și lumină, dar de fapt punem iubire.
Le dăm celor vii, în numele celor plecați, ca sufletele lor să se bucure.
Așa se țese comuniunea dintre cer și pământ: cu rugăciune, cu dar, cu amintire.
Iar fiecare cireașă roșie dăruită în tăcere devine, în mâinile îngerilor, un crampei de nădejde în mântuire.

Pentru copiii ce cresc prea repede

Dragă mamă,
Dacă citești aceste rânduri, probabil treci prin acea perioadă confuză a vieții de părinte: adolescența băiatului tău. Într-o zi îți cere îmbrățișări, a doua zi îți închide ușa în nas. Uneori îți vorbește ca unui prieten, alteori cu un ton care îți frânge inima. Scriu din inimă de mamă către inimă de mamă, cu durere, dar și cu nădejde – nădejde în Dumnezeu și în puterea dragostei mamei.
La 14-16 ani, băiatul vrea „să fie bărbat”. Vrea spațiu, decizii proprii, să se audă și vocea lui. Asta nu înseamnă că nu te mai iubește sau că nu mai are nevoie de tine. Înseamnă doar că simte nevoia să se definească pe sine. Ca mamă, chemarea ta e să-l lași să învețe să zboare, dar să-i amintești cu blândețe că are un cuib la care poate oricând să se întoarcă.
Nu lua personal răceala lor. Reacționează cu blândețe, nu cu control. O simplă întrebare rostită cu calm: „Te pot ajuta cu ceva?” poate deschide uși ferecate.
„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22, 6)
Adolescenții au nevoie de limite, dar și să le explicăm sensul acestor limite. În casă, autoritatea nu trebuie să fie dictatură, ci rânduială iubitoare. Vorbește-le despre alegeri, nu doar despre reguli. Dacă le spui „nu”, explică de ce – dar fă-o fără să ridici tonul. Ei nu mai sunt copii, dar nici adulți pe deplin. Sunt între cele două vârste – și acolo e nevoie de multă înțelepciune.
„Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului.” (Efeseni 6, 4)
Adolescenții băieți pot părea duri sau reci. Uneori nici nu mai suportă îmbrățișările. Dar să știi că în adâncul inimii, dragostea ta e hrană pentru sufletul lor. Nu înceta să le arăți că îți pasă – printr-o privire caldă, un gest mărunt, o masă pregătită cu gândul la ei, o rugăciune rostită în taină pentru pacea lor sufletească.
Sfântul Paisie Aghioritul spunea:
„Educația copilului începe încă din timpul sarcinii. Dacă mama care poartă în pântece se supără și se mâhnește, atunci și fătul se tulbură în ea. Iar dacă mama se roagă și trăiește duhovnicește, copilașul […] se sfințește.”
Lumea le promite libertăți goale. Ecranele, rețelele sociale, „băieții de cartier” – toate le spun ce înseamnă „să fii bărbat”. Dar tu, mamă ortodoxă, arată-le prin viața ta ce înseamnă să fii OM: cu rugăciune, muncă, dragoste, discernământ. Încurajează-i să-și descopere pasiunile, să muncească pentru ce iubesc, să-și caute vocația cu Hristos alături.
„Nimeni să nu disprețuiască tinerețea ta, ci fii o pildă pentru credincioși în cuvânt, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție.” (1 Timotei 4, 12)
Poate că nu te ascultă când vorbești. Dar sufletul lui îți simte rugăciunea. Roagă-te în fiecare zi pentru el, cu numele lui. Mângâie-l cu semnul crucii în gând, chiar și când nu te vede. Fii stâlpul tăcut care nu cedează. Dumnezeu lucrează în timp – iar dragostea ta, răbdătoare și necondiționată, e puntea pe care se va întoarce dacă se va rătăci.
„Nimic nu este mai puternic decât rugăciunea unei mame.” (Sf Ioan Gură de Aur)
În acest scop, mie îmi este de foarte mult folos cărticica aceasta, scrisă cu multă delicatețe de doamna preoteasă Maria Tudor, un om al Dragostei:

Când Nicolae Steinhardt era doar un băiat cu inima zbuciumată și sufletul avid de sens, lumea în jurul lui era agitată, complicată și rece. Tatăl – sever, rațional, de o corectitudine matematică. Școala – plină de exigențe. Oamenii – adesea aspri și lipsiți de căldură. Dar în tot acest haos cotidian, exista o singură făptură care nu spunea multe, dar care făcea din tăcere o mângâiere: mama lui.
Nu era o femeie care să țină discursuri sau să predea lecții de morală. Nu-i repeta „să fii bun”, „să fii cinstit” sau „să nu-ți pierzi sufletul”. Dar dragostea ei, manifestată în lucruri simple – un gest, o privire, o cană cu lapte cald într-o seară rece – îl învăluia pe micul Nicolae ca o mantie tainică a harului.
Ani mai târziu, în închisoare, când frigul mușca oasele și groaza se insinua în fiecare celulă a trupului și sufletului, el avea să scrie că „nicio predică și niciun tratat de etică nu au avut asupra mea atâta influență cât a avut mama mea, prin tăcerea ei sfântă.”
A fost ofemeie tăcută, simplă, dar cu o prezență care îl proteja fără să-și impună cuvântul, o mamă care n-a avut nevoie de teologie ca să fie lumină. A fost, pur și simplu, iubire întrupată.
Și poate că, dragă mamă, citind aceste rânduri, te întrebi dacă faci destul. Dacă îmbrățișările tale, mesele calde, nopțile nedormite, rugăciunile șoptite în întuneric, chiar ajung undeva. Dacă fiul tău înțelege sau va înțelege vreodată cât l-ai iubit.
Uite ce spun lacrimile unui bărbat ajuns călugăr, scriitor, mărturisitor al lui Hristos, după o viață de rătăciri și durere: dragostea mamei mele tăcute m-a ținut viu și m-a făcut, în cele din urmă, să cred.
Și tu faci același lucru, chiar dacă astăzi băiatul tău pare să te respingă, să nu te asculte, să se închidă în camera lui, tu rămâi mama aceea care, în tăcere, modelează sfinți.
Rugăciunea unei mame pentru fiul ei care devine bărbat
Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul Maicii Tale celei Preacurate,
Tu care ai crescut în casa lui Iosif și ai fost ascultător,
Tu care știi tulburarea tinereții și tăcerea mamei,
Primește rugăciunea mea de mamă obosită,
Dar plină de nădejde.
Mă rog pentru fiul meu, Doamne,
Care azi nu mă mai ia de mână,
Care se luptă cu sine, cu lumea, cu Tine poate…
Dar pe care eu îl iubesc mai mult decât îmi pot spune cuvintele.
Ferește-l de prieteni stricați,
De ispite dulci și gânduri întunecate.
Fă-l bărbat nu în ochii lumii,
Ci în ochii Tăi: curat, puternic prin blândețe, drept și milostiv.
Ajută-mă să nu-l sufoc, ci să-l cresc.
Să nu-i cer să fie ca mine, ci să-l ajut să devină ce i-ai pregătit Tu.
Să nu-l leg cu frică, ci cu încredere.
Să nu-l cert cu mânie, ci să-l ating cu înțelepciune.
Și când nu mă ascultă, să nu mă tulbur, ci să Te ascult pe Tine.
Când plânge și nu-mi spune de ce,
să-l mângâi cu ochii, cu tăcerea și cu rugăciunea.
Învață-mă, Doamne, să fiu o mamă tăcută,
Ca Maica Ta, care păstra toate în inima ei.
Și chiar dacă eu nu voi vedea rodul
acestor lacrimi și nopți nedormite,
Tu îl vezi, Doamne,
Tu îl binecuvintezi și îl crești.
Amin