Înapoi în timp

Întâmpinare în clasa a VI-a, sunt recunoscătoare doamnei diriginte pentru timp și cheltuială!

Mirosul școlii a rămas același. Numai culorile sunt mult mai prezente… bieții profesori își dau silința să îi atragă pe copiii noștri cu tot felul de artificii de care noi nu aveam nevoie acum 25 de ani ca să fim nerăbdători sau să ne facă plăcere să mergem la școală și să învățăm.

Nici cărțile nu erau atât de bogat ilustrate, parcă prea obositor colorate. Scria Marin Sorescu ca pe măsură ce creștem se împuținează ilustrațiile din cărțile pe care le citim și se înmulțesc cuvintele, predomină textul. Partea neplăcută e ca rămânem la stadiul ilustrațiilor și nu ne mai atrag textele…

 Nici aranjamentele florale nu erau pe vremea aceea atât de costisitoare ca acum și cu aceeași destinație finală: groapa de gunoi. Bunica mea replanta trandafirii primiți de la elevi, a umplut curtea cu tot felul de soiuri.

Consumăm și mă întreb când vom deveni și producători a ceva echivalent cu ceea ce risipim…

Îmi dau seama cat de superficiali am devenit și cat de repede uităm să prețuim efortul altora făcut pentru binele nostru. 

Dar slavă Domnului ca încă zvâcnește entuziasmul, măcar dintr-o parte, poate se molipsește și cealaltă parte! 

💕 pentru boboci