În seara aceasta s-a săvârșit Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Cretanul. Dacă citim/ascultăm cu atenție, observăm ca sunt pomenite multe nume biblice. Mie mi-au atras atenția Lia și Rahila.
 |
| Iacob o întâlnește pe Rahila, pictură de Francois Lemoyne (1720) |
Paralela dintre Lia și Rahila, cele două surori care au fost soțiile lui Iacov în același timp, poate fi privită dintr-o perspectivă ortodoxă ca o imagine a lucrării și a cunoștinței, două aspecte esențiale în viața duhovnicească.
Lia semnifică lucrarea, nevoința și răbdarea. Lia, prima soție a lui Iacov, este simbolul nevăzutului, al efortului tăcut și al răbdării. Ea nu era dorită inițial, dar a fost cea care a născut majoritatea fiilor lui Iacov, adică semințiile lui Israel. Acest lucru poate fi văzut ca o reflectare a lucrării interioare, a ascetismului și a nevoinței: ceea ce nu pare atrăgător la început aduce roade bogate pe termen lung.
În viața duhovnicească, lucrarea fără cunoștință este ca o trudă fără direcție, dar este necesară, pentru că fără efort și răbdare nu putem dobândi nimic.
Rahila, soția iubită de Iacov, reprezintă cunoașterea, frumusețea sufletului luminat și înțelepciunea. Deși a fost cea dorită, a avut mai puțini fii și a murit tânără, ceea ce arată că orice cunoaștere fără lucrare poate fi fragilă și lipsită de roade.
În spiritualitate, cunoașterea fără nevoință poate duce la mândrie și superficialitate. De aceea, Sfinții Părinți insistă că întâi trebuie să lucrăm poruncile (Lia), și abia apoi să ajungem la lumina cunoștinței (Rahila).
Este nevoie să îmbinăm lucrarea și cunoștința.
Iacov a primit-o pe Lia mai întâi, deși o dorea pe Rahila. Aceasta arată rânduiala duhovnicească: mai întâi vine lucrarea faptelor bune, nevoința, rugăciunea și smerenia (Lia). Apoi, ca o binecuvântare, vine cunoașterea duhovnicească, înțelepciunea, lumina (Rahila).
Sfântul Isaac Sirul spune că lucrarea și nevoința preced întotdeauna harul, iar Sfântul Maxim Mărturisitorul explică faptul că cine fuge de nevoință, dar caută înțelepciunea, nu o va găsi.
Ideea e că nu putem ajunge la adevărata cunoaștere fără osteneală, iar lucrarea fără înțelegere poate deveni mecanică și lipsită de sens. De aceea, calea duhovnicească autentică trebuie să înceapă prin ascultare, smerenie și fapte bune (Lia) și să fie desăvârșită prin cunoașterea lui Dumnezeu (Rahila).
P.S.: Biserica nu promovează poligamia, ci folosește imagini simbolice pentru a exprima adevăruri spirituale despre relația omului cu Dumnezeu. Când întâlnim astfel de referințe în textele ortodoxe, trebuie să le înțelegem în lumina învățăturilor duhovnicești, nu ca o aprobare a poligamiei istorice.Biserica Ortodoxă se raportează atât la Vechiul, cât și la Noul Testament, dar accentul principal cade pe Noul Testament, în special pe Evanghelii, deoarece Hristos este împlinirea profețiilor din Vechiul Testament. Totuși, Vechiul Testament este fundamental pentru înțelegerea planului divin de mântuire, fiind citit în slujbele bisericești și interpretat prin prisma Noului Testament.
