Care este planul lui Dumnezeu cu mine?

 Probabil oricărui om îi strigă dinlăuntru această întrebare la un momentdat, când simte ca nu mai vrea să trăiască la întâmplare, când vrea să înțeleagă dacă pașii lui merg în direcția în care îl cheamă Dumnezeu. 

Știm ca nu e ca o ghicitoare, ca un scenariu sec, dar omul are tendința să vrea să îl “citească” dinainte. Însă planul lui Dumnezeu cu fiecare se descoperă doar în relație cu El, și cunoaștem clar obiectivul acelui plan, care este sfințirea noastră.

 

ilustrație din volumul “Enescu și hora razelor de soare”- Cristina Andone

Astfel noi așteptăm semne spectaculoase, iar Dumnezeu ne oferă prilejuri de a spori în virtuți și de a exersa discernământul la orice pas, El ne oferă harul pentru astăzi, iar noi așteptăm planificarea pentru următorii 10-20 de ani și adesea se anulează sau se amâna, în scopul menționat mai sus.

De n-am mai căuta drumuri largi și asfaltate - autostrăzi moderne, bine marcate pe hărți, care promit viteză și confort, distracție sigură și, în cele din urmă, afundarea deplină în cele ale lumii, și am lua în calcul și cărările înguste - șleaurile anevoioase, bătătorite de cei puțini, cu pace lăuntrică, cu binecuvântarea duhovnicului, experiențe care ne transformă și ne apropie încet și sigur de El, sufletul s-ar maturiza și s-ar umple de bucurie, de împlinire, de mângâiere. 

Darurile sunt puse în noi și cer să fie lucrate, le simțim ca pe un dor care ne trimite la rugăciune, ne provoacă la blândețe și ne face responsabili. Voia lui Dumnezeu este ca lucrarea acestor daruri să ne așeze sufletește și să ne sporească iubirea. Să ținem cont de experiențe, de oamenii care ne intră și ne ies din viață, de locurile pe unde trăim, pentru ca toate lasă urme discrete asupra noastră și ne dau indicii pentru a descoperi răspunsul la întrebare la timpul potrivit.