Femeia cu copil mic nu e bună de nimic

 Așa îmi spunea mamaie Mărioara, o bunică adoptivă, când primul meu bebe împlinea un an, abia începuse aventura mersului și explora toate cotloanele casei… eram tot timpul după el, nu puteam fi de niciun ajutor în casă. 

La fel mă simt și acum, de fiecare dată când încep să fac ceva prin bucătărie, mezinul mi se agață de fustă și plânge “Maaaamaaa”, nimeni și nimic nu-l poate potoli, decât brațele mele și laptele matern… din 30 în 30 de minute dacă vrea el… uneori îmi vine să îl bat, dar e prea drăgălaș și nevinovat și îmi taie rapid orice gând de acest fel.

cum se cos pantalonii cu tot cu copil în ei

Trag singură această concluzie la sfârșitul fiecărei zile în care nu reușesc să realizez mai nimic din ce îmi propun în seara precedentă. Totul se face cu copilul în brațe, sau șușotind cu cei mari când doarme el… improvizez mult.

Observ o dată la câteva zile o șuviță albă în plus de care nu știam, am uitat ca nu mai am douăzeci de ani, nici entuziasmul de atunci, dragostea se răcește mai repede, obosesc mult mai ușor. Indispoziția este cea care mă definește și cârtesc mult.

Dar sunt conștientă ca altceva mai bun nu mă poate împlini și ca sunt datoare să îmi împlinesc sarcinile casnice chiar și așa, printre plânsete și vaiete de copilași. În curând voi împlini 16 ani de maternitate. La 22 de ani am născut prima dată. Eram la rândul meu un copil, dar ardeam de nerăbdare atunci să am copilul meu. Ne spuneam atunci unul altuia cat de minunat este ca prin noi să se nască o nouă fapturița pe pământ. 

-Nici tu, nici eu, dar și tu și eu, în același timp!

Totul a venit cu anii firesc, fără a simți ca eu fac vreun efort deosebit și astăzi primii copii sunt ca brazii, mai înalți ca mine. Mă mir de ei, mi se pare ca nu sunt ai mei, deși regăsesc in comportamentul lor apucături mai bune sau mai urate preluate de la noi… rămân - pentru ca îmi place cel mai mult, căci mai târziu e mult mai stresant - în ipostaza mamei de copilaș de un an, care nu e bună de nimic, căreia nu îi poți cere altceva decât să își vegheze zi și noapte copilașul.

Cântare de biruință

 

Pe repeat astăzi și în toată săptămâna viitoare 😇

Săptămâna Patimilor

 Am început-o marcată de încercarea prietenei mele, cu bebelușa, m-am pus în locul ei și m-a durut, am creat un cerc de rugăciune și folosul nu a întârziat să apară… după două zile de rugăciune am aflat ca e mai bine. Slavă Domnului!

Am făcut câteva pregătiri culinare mai din timp, am congelat mâncarea și am dedicat timpul slujbelor de săptămâna aceasta, la denii și în plus 

▪️miercuri a fost și maslu săvârșit in amintirea ungerii picioarelor Mântuitorului cu ulei de mare preț. Părintele a pregătit mirul sfințit la maslu cu ulei de măsline, ulei esențial de nard, ulei esențial de smirnă și ulei esențial de tămâie. 

▪️joi am participat si la Liturghia Cinei celei de Taină, la care aproape toată biserica s-a împărtășit! Seara, la Denia celor 12 Evanghelii, m-a uimit o bătrânică de 87 de ani din parohie care merge șontâc-șontâc, când cu cadrul, când cu bastonul, care a ținut să facă metanii în fața Sfintei Cruci, când a fost scoasă de pe Sfânta Masă în mijlocul bisericii. Aceeași bătrânică nu a lipsit din biserică în perioada interdicțiilor din ”pandemie”, sărind garduri prin grădinile oamenilor să nu o vadă nimeni pe stradă ca merge la biserică!

▪️Vineri, la scoaterea Sfântului Epitaf, copiii au trecut pe sub masă… întrebau continuu când pot să o facă 😬

Iar seara, fetițele au cântat cu forță Prohodul Domnului. 

▪️Sâmbătă am participat la Liturghia pogorarii Sfintei Lumini, iar momentul culminant-Euharistia, a coincis cu momentul în care anul acesta a coborât lumina la Ierusalim! La fel ca joi, s-au împărtășit aproape toți oamenii din biserică.

Azi am fiert ouă în foi de ceapă și am făcut o păscuță. Am aranjat masa, copiii vor să mănânce imediat după Liturghie, le-a fost foame în tot postul…

Au fost multe încercări toată săptămâna, și sufletești, și trupești, cei mici au făcut conjunctivită și otita, eu am răcit urat, dar abia așteptăm Lumina, pe care anul acesta reușim să o primim de la Ierusalim. 

înflorat cu flori de soc, ca niciodată 

Bucuria să ne cuprindă pe toți! Doamne, ajută!