Despre slujitorii Bisericii

 S-a scris mult despre preoți… Și din neștiință, și din răutate, lumea aderă foarte ușor la a arunca cu pietre în ei, având sau nu vreo noimă. Uităm că preotul ne însoțeste de-a lungul vieții, de la Botez până la îngropare, ca martor al importanței fiecăruia dintre noi.

 Trăind lângă un preot și cunoscându-i căderile, slăbiciunile, defectele, se pierde imaginea aceea a sfințeniei și cucerniciei pe care suntem datori să o avem față de el. Însă trebuie să ne străduim să nu îi judecăm, nici pe duhovnic, atunci când nu e de acord cu noi, nici pe cei cu care avem vreo discuție cu vreo ocazie, nici pe ierarhi, fiindcă ei sunt purtători ai lui Hristos și în prima linie luptători ai Săi. Să ii pomenim în rugăciune cât mai des, pe toți, căci nu cunoaștem noi taina lucrării lui Dumnezeu cu fiecare în parte!

Să îl odihnim pe preot, atât cât ne stă în putință și mai ales să facem ascultare, căutându-i binecuvântarea și crezând că ne este “părinte” cu adevărat.

Am primit acest clip mișcător:

Cer de-april

 

În urma cu 5 ani, cu o fetiță de 1 an și 7 luni la piept și cu un băiețel de 7 luni în pântece, ascultam această melodie, privind împăcată cerul bleu-rozaliu de aprilie în ciripit de vrăbiuțe, neputându-mi imagina vreo umbră de tristețe ce urma să vină într-o lună, la nașterea și moartea băiețelului. Nu știu de ce, dar asociez mereu luna aceasta cu melodia, simțind ușoară melancolie, dar și multă pace, din dorința de a fi înțeles rostul întâmplărilor.

O prețioasă rază de lumină apare acolo unde era nevoie
Strălucind în cea mai întunecată noapte,

Închisă în vizuina nedreptății.

Și în ochii timpului, nimeni nu pierde.

Chipurile se amestecă și se schimbă

Dar fața ta rămâne aceeași.

Vrăbiile vor apărea până în zori;
Când ne vom trezi ele iarăși vor pleca.
Copacii vor înflori și gheața se va topi…

Ne vom aminti mereu acest sentiment.

Daruri

 Cel mai bun vin pentru slujire este Nama Byzantino, pentru că are alcoolemie scăzută, este roșu și dulce, îi face pe copii să primească cu încântare Sfânta Împărtășanie.

 Cele mai gustoase și dulci prescuri sunt făcute din făină integrală, cu maia și este important să se vadă pecetea pe ele pentru a putea fi folosite la Proscomidie. 

 Cele mai bune lumânări sunt cele din ceară curată, care sunt flexibile, se îndoaie chiar la 90 de grade fără să se rupă, miros foarte frumos și nu fumegă. 

 Cea mai bună tămâie este cea naturala, de la Vatoped. Aroma de nucă și de floarea-pustiei sunt extraordinare.

 Cel mai bun ulei pentru candele este cel de măsline pomace (nu extravirgin!), preferabil din Grecia. Arde lin, nu fumegă și nu miroase chimic ca cel de floarea-soarelui.

 Pe toate acestea e bine să le ducem la Sfântul Altar înainte de Utrenie și de Liturghie cât de des putem, însoțite de un pomelnic și de un bănuț. Este importantă dragostea cu care o facem și calitatea lucrurilor dăruite, pentru că acestea stârnesc mulțumirea și dispoziția bună pentru rugăciune a preoților slujitori.

Caută aurul

 

Când fratele tău va gresi în vreun fel față de tine, de pildă te va vorbi de rău, te va bârfi față de cineva, relatându-i aceluia spusele tale într-o forma denaturata, nu te supara pe el, nu-l urî. Cauta sa vezi în el partile bune, atâtea câte vor fi existând. Ca în fiecare om, tine seama de ele cu dragoste, neluând în seama raul ce ti l-a facut bârfindu-te, ca pe o murdarie care nu merita atentie, ca orice plasmuire diavoleasca. Asa cum cautatorii de aur nu iau în seama multimea nisipului si a impuritatilor în nisipul aurifer, oprindu-se numai asupra firisoarelor de aur, desi acestea sunt foarte putine, le pazesc cu grija, le spala, extragându-le din masa nisipului netrebnic, întocmai face si Domnul cu noi, culegându-ne si curatându-ne cu îndelunga rabdare. 

Sfântul Ioan de Kronstadt, Viata mea in Hristos

Crinul păcii

 

 La schitul duhovnicului nostru bisericuța are hramul Buneivestiri și obștea poarta Maicii Domnului multă dragoste. Zilele trecute măicuțele trebăluiau de zor cu pregătirile. Scoseseră din bisericuță toate florile, printre care un superb crin al păcii, plin de cupe albe delicate. 

 Nu ai cum sa nu te gândești la Maica Domnului privind aceasta planta cu multiple proprietăți sanogene…

Știați ca versurile cântării Agni Parthene aparțin Sfântului Nectarie?

A mânca și a bea

 

Postul îi este necesar creştinului deoarece, de la înomenirea Fiului lui Dumnezeu, firea omenească a fost înduhovnicită, îndumnezeită şi noi tindem acum spre Împărăţia de Sus, care „nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 17). „Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte” (1 Corinteni 6, 13). A mânca şi a bea înseamnă a face o patimă pentru plăceri trupeşti şi aceasta este o caracteristică a păgânilor, care, necunoscând desfătări spirituale, cereşti, îşi irosesc viaţa în plăcerile pântecelui, mâncând şi bând în exces. De aceea Domnul osândeşte, nu o dată, în Evanghelie această păgubitoare patimă. Este oare raţional ca omul să trăiască mereu într-un delir al pântecelui, într-un râgâit de mâncare? Poate fi redus omul la o bucătărie ambulantă, sau la un coş în continuă fumegare, cu care i-am putea compara, pe bună dreptate, pe cei ce fumează continuu? Ce plăcere poate fi aceea să trăieşti mereu în aburi de mâncare şi în fum de tutun? Cu ce ar putea semăna casele noastre? De ce să viciem aerul cu miasme, pe care să le şi respirăm şi, mai presus de aceasta, de ce să ne întunecăm şi să ne asfixiem sufletul, să ucidem în el cele din urmă potenţe?  

Sfântul Ioan de Kronstadt - Viata mea in Hristos

Ideal

mărgean (coral roșu)

Din Pildele lui Solomon, capitolul 31, 10-31:

	Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Preţul ei întrece mărgeanul.
	Într-însa se încrede inima soţului ei, iar câştigul nu-i va lipsi niciodată.
	Ea îi face bine şi nu rău în tot timpul vieţii sale:
	Ea caută lână şi cânepă şi lucrează voios cu mâna sa.
	Ea se aseamănă cu corabia unui neguţător care de departe aduce hrana ei.
	Ea se scoală dis-de-dimineaţă şi împarte hrana în casa ei şi dă porunci slujnicelor.
	Gândeşte să cumpere o ţarină şi o dobândeşte; din osteneala palmelor sale sădeşte vie.
	Ea îşi încinge cu putere coapsele sale şi îşi întăreşte braţele sale.
	Ea simte că bun e câştigul ei; sfeşnicul ei nu se stinge nici noaptea.
	Ea pune mâna pe furcă şi cu degetele sale apucă fusul.
	Ea întinde mâna spre cel sărman şi braţul ei spre cel necăjit.
	N-are teamă pentru cei ai casei sale în vreme de iarnă, căci toţi din casă sunt îmbrăcaţi în haine stacojii.
	Ea îşi face scoarţe; hainele ei sunt de vison şi de porfiră.
	Cinstit este bărbatul ei la porţile cetăţii, când stă la sfat cu bătrânii ţării.
	Ea face cămăşi şi le vinde, şi brâie dă neguţătorilor.
	Tărie şi farmec este haina ei şi ea râde zilei de mâine.
	Gura şi-o deschide cu înţelepciune şi sfaturi pline de dragoste sunt pe limba ei.
	Ea veghează la propăşirea casei sale şi pâine, fără să lucreze; ea nu mănâncă.
	Feciorii săi vin şi o fericesc, iar soţul ei o laudă:
	"Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai întrecut pe toate!"
	Înşelător este farmecul şi deşartă este frumuseţea; femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată!
	Să se bucure de rodul mâinilor sale, şi la porţile cetăţii hărnicia ei să fie dată ca pildă! Să încercăm să ne asemănăm acestui ideal în postul ce începe…