Inspiratie

Pentru atunci când nu știm ce să mai gătim…
 Seamănă cu ce punem și noi pe masă: musaca + tzatziki, chiftele de dovlecei cu brânză, plăcintă cu spanac și brânză, cartofi prăjiți cu brânza sau cârnați, salată de ardei copți, mâncare de fasole verde, ciorbă de fasole boabe, pește… la final și de la următorul video (episodul 2) vine  mai multă inspirație ☺️

Însemnări de weekend

 Pentru astăzi, 21 iulie 

Afară… 

Când ploaie, când soare. Sunt 24 de grade Celsius.

În casă… 

Miroase a verdeață spălată, sunt ferestrele larg deschise și adie o briză plăcută.

Din bucătărie…

Spaghetti cu ciuperci, smântână și parmezan. Mai avem pateu de conopidă, supă de roșii și un pic de tartă Tatin rămase de ieri.

Un film…

https://www.dailymotion.com/video/x85vlvo

Este pe lista de așteptare, nu am mai văzut demult un film.

(Re)citesc… de fapt ascult… 🤫

Nu pot insera întregul  playlist, dar se găsesc toate părțile pe YouTube.

Un citat…

Când plouă, uită-te după curcubeu. 

– Oscar Wilde

O fotografie…

Invazia melcilor 

Sfântul Ilie

 M-am născut și am crescut sub purtarea de grijă a Sfântului Ilie. Bunicul meu care a murit când mama mă purta pe mine în pântece (chiar a avut iminenta de avort în acele zile cu înmormântarea din cauza epuizarii) se numea Ilie. A fost un om firav, dar luptător și foarte muncitor, ambițios, cinstit și exigent. A fost vizitiu, responsabil cu trăsura liceului din localitate, o onoare pe vremurile acelea.  

Nașul meu de botez purta numele Sfântului- ai mei m-au botezat Ileana de la Ilie- și întotdeauna îl vizitam de ziua onomastică, îi purtam un sentiment de respect și îi admiram căldura, calmul și aerul de domn pe care le avea. Ne saluta mereu cu “Servus, dragă!”, expresie care pe mine mă impresiona la fiecare întâlnire, era singura persoană pe care o știam salutând asa. Nașul era ca un actor galant, coborât dintr-o piesă de teatru direct în peisajul rural din care făceam parte eu. Tată a trei băieți, ținea la noi, finele lui, ca la fiicele pe care nu le avea. Nașul a trecut la Domnul când aveam eu 15 ani, dar parcă a rămas același om jovial, îl am în minte în aceeași ipostază, alături de nașa, așteptându-ne vizita.

Am avut mai târziu o prietenă- confidentă pe nume Elina, cu o fire sacrificială și atât de caldă! 

Părintele nostru duhovnic s-a născut în ziua prăznuirii Sfântului și îmi pare că  an dupa an îi seamănă tot mai mult, cel puțin fizic. 

Acum nepoțelul meu poartă numele sfântului Ilie, sper să devină  un bărbat puternic și tare în credință, asemeni ocrotitorului său.

Toți cei pe care i-am amintit aici îmi inspiră respectul pe care oamenii simpli de la țară îl au față de Sfântul Ilie, cu care toți se aseamănă, într-un fel sau altul. 

Să ne învețe pe toți Sfântul cum să i ne asemănăm, pentru cinstea pe care i-o purtăm!

Lamentare nocturnă

 

E atât de greu să mă adun pentru a face o treabă bine de la un capăt la altul fără întreruperi! 

Am început să parcurg cartea-curs Puterea voinței. Are zece capitole și este indicat să se citească un capitol pe săptămână și să fie făcute temele de la o săptămână la alta pentru a observa efectele. Am citit un pic despre meditație, care este foarte promovată ca element de bază în stimularea voinței. Mi-am spus că pot să înlocuiesc meditația cu rugăciunea, nu vreau să greșesc și să cad în erezii… dar și rugăciunea mi-a devenit așa de grea! Ca să mă smeresc…

LE: în ziua de după noaptea văicărelii, după Liturghie și după ploaie 😇:

Geanta

 …sau rucsacul femeii creștine conține ce are nevoie fiecare, în funcție de rolurile pe care le are în mediul său. 

Mi-a atras atenția doamna aceasta și am făcut inventarul rucsacului meu:

Rucsacul meu e supraîncărcat și  conține 

❇️ în compartimentul principal:

- o jumătate de pachet șervețele umede Huggies pure

- 2 scutece Bebelino natural

- minicremă bottom ointment Lupilu

- minitrusa medicală de urgență (cu pansamente de diferite mărimi și pudra baneocin), 2 fiole ser fiziologic, un pachet comprese sterile și câteva absorbante

- șervețele nazale

- pungi goale de 1 litru

- o sacoșă textila pentru cumpărături împăturită cat mai mic posibil

- portofelul cu acte, carduri și bani 

- tricou de schimb bebe + bluză cu mânecă lungă bebe + pălăriuță bebe + un batic, toate împăturite foarte mic

- carnețel și 2 pixuri

- indreptarul de spovedanie al Sf Gheorghe Zăvorâtul care conține și multe rugăciuni la diferite trebuințe 

- căștile telefonului

- un pachețel ghimbir confiat (și o sticluță Nausolvit pentru rău de mișcare sau indigestie)

- un pachețel chipsuri de banane și un pachet covrigei cu semințe

- sticle cu apă, una de 250 ml pentru copii și una obișnuită de 500 ml 

❇️ într-un buzunar lateral

- perie mică de păr fără mâner, elastice și agrafe

- o mini unghieră 

- un portofel mic textil cu fermoar în care am pus niște figurine mici de jucărie- animăluțe, omuleți, mașinuțe 

❇️ în alt buzunar lateral

- dezinfectant lichid pentru mâini, mic

- cremă de mâini mică

- un metanier pentru deget

- un roll-on cu uleiuri esențiale împotriva insectelor 

Cam atât. Nu este mare, dar e înțesat și mă simt confortabil să am la mine tot ce îmi trebuie, mai ales ca plec tot timpul de acasă însoțită de cel puțin un copil. 

Însemnări de weekend

 🌞 Pentru astăzi, 13 iulie

Afară…

Este caniculă. Săptămâna aceasta a părut cea mai lungă din an, cu nopți cu atât de puțină odihnă…! Bebelușul meu a avut somnul foarte agitat, de la dentiție și de la caniculă, dar și din cauza unei reacții la alimente (roșiile i-au lăsat o erupție pe piele, din fericire a trecut repede datorită administrării de calciu gluconic).

În casă…

Este doar puțin mai răcoare decât afară și miroase a aluaturi vanilate coapte.

Mă gândesc…

Cât de multe patimi îmi stăpânesc sufletul! Mă pregătesc de spovedanie, parcurgând îndreptarul, dar cuget și la seria “gândește în roz” (un titlu mai atractiv pentru a invita la metanoia, schimbarea minții).

Sunt recunoscătoare…

Că există analgezice care calmează rapid durerile de cap.🫡

Din bucătărie…

Supă de legume cu tăieței de casă, piure din cartofi și dovlecei cu unt, ostropel de pui și alternativa- pește în sos de roșii, plăcintă cu brânză dulce.

Sunt îmbrăcată…

Port un top alb cu frunze de palmier în nuanțe de gri și negru și o fustă gri, lungă și largă, subțire, de bumbac. Mi se pare amuzant cum la sfârșitul verii am brațele și gâtul bronzate și picioarele albe ca varul, dar nu ne deranjează nici pe mine, nici pe soțul meu 🤭.

Învăț…

Despre vitralii, în cadrul unei teme de proiect.

Citesc…

încercând să înțeleg care ar fi atitudinea echilibrată pe care ar trebui să o am, răsfoiesc acum 🧐 

Dante (1265-1321) urma tradiția clasică atunci când împărțea viața unui om în perioada de creștere (adolescenzia, până la vârsta de douăzeci şi cinci de ani), o perioadă de maturizare (gioventute, de la 25 la 45, cu perioada de vârf la treizeci şi cinci de ani) și o perioadă finală de decădere (senettute, de la 45 la 70). În această schemă, era evidențiată mai presus de toate o perioadă de superioritate morală a vârstei de mijloc. Tinerețea și bătrâneţea erau evidențiate ca îndepărtări, la modul contrastant, de la ideala justă măsură. Aristotel considera că numai oamenii în floarea vârstei puteau să-i judece just pe ceilalți, întrucât tinerețea dovedea prea multă încredere, iar bătrânețea prea puțină. Conceptul aristotelic al copilului îl privea pe acesta (şi în general era vorba despre un băiat) ca „important nu pentru sine, ci pentru potențialul său“. Pe de altă parte, pentru filosoful german Richter, care scria în 1814, lumea copilăriei conținea viitorul, la care „precum Moise la porțile Tărâmului Făgăduinței, putem doar privi, fără a-l putea pătrunde". Romanticii îl idealizau pe copil ca pe o făptură dăruită de Dumnezeu, iar copilăria ca pe o sursă de inspirație pentru întreaga viață. Ei au deschis calea în secolul al nouăsprezecelea pentru oamenii de ştiinţă şi educatorii care au început studiul la scară largă asupra copilului.

Ascult…

Liniștea. Mai cântă câte un cocoș și mai trece câte o mașină pe stradă, dar la țară e mult mai multă liniște decât în oraș.

Un film…

Un film greu, despre inocență și urât… și speranță.

Unul dintre lucrurile preferate…

Somnul profund, cu vise (nu coșmaruri). Mă visez des în casa părintească sau în cea a bunicilor, recent am visat că bunicul, care nu mai trăiește, ne aducea vesel de la magazinul de lângă casa lui înghețate de căpșuni.

Sper…

Să ajungă cu bine sora mea în țară însoțită de copii. Călătorește timp de 24 de ore cu diferite mijloace de transport.

Un citat…

" Dacă ţi-ai îngropa bulbul inimii în pământ,

 ce fel de flori ar răsări: crini sau mătrăgună ? "

-Vasile Voiculescu

(Soțul meu m-a cerut de mireasă chiar în sâmbăta dinainte de duminica grijilor vieții, iar la Liturghia duminicii respective mama plângea în hohote ascultând Evanghelia și predica, cu gândul la grijile ce mă așteptau pe mine odată cu plecarea din casa ei 🤭)

Un loc unde mi-ar plăcea să fiu…

La Milesi, acasă la bunelul sfânt.

O fotografie…

Crinii deșertului Namib 

Să aveți o nouă săptămână bună, fiindcă săptămâna începe cu duminică, prima și a opta zi 😇!

Gândește în roz #4

 Împrăștierea 

Am observat cât de ușor mă las purtată de valul împrăștierii – de la o sarcină la alta, de la un gând la altul, fără să-mi găsesc cu adevărat liniștea.

Mi-a venit în minte o comparație frumoasă:

„Precum fluturele zboară din floare în floare, așa și omul împrăștiat trece de la o desfătare pământească la alta, de la o grijă deșartă la alta.”
— Sfântul Ignatie Briancianinov

Aceste cuvinte m-au făcut să reflectez la cât de importantă este trezvia – acea stare de atenție și prezență în tot ceea ce facem. Am realizat că, pentru a fi cu adevărat eficientă și împăcată, trebuie să-mi coordonez prioritățile cu timpul pe care îl am la dispoziție.

Știu cât de satisfăcător este să bifezi sarcinile de pe lista zilnică, dar uneori, când reușesc să îndeplinesc doar una dintre ele, mă simt dezamăgită. Atunci îmi amintesc că am opțiunea de a „reconfigura traseul”, de a restabili prioritățile într-un mod mai realist, eliminând factorii care îmi distrag atenția: televizorul/calculatorul, telefonul, zgomotele din jur.

În ceea ce privește rugăciunea, am înțeles că trebuie să-i dedic un timp special, în care să fiu complet prezentă. Pentru noi, mamele, poate fi dificil să găsim acel moment de liniște, dar am descoperit că dimineața devreme, înainte ca toți să se trezească, sau chiar în timpul nopții, poate fi acel timp prețios pentru suflet.

Mi-a rămas în inimă exemplul mamei Cuviosului Paisie, care se ruga dimineața, imediat ce copiii plecau la școală, profitând de liniștea casei. Este o încurajare pentru mine să caut și să creez acele momente de pace, în care să mă pot conecta cu Dumnezeu.

Vă doresc tuturor lumină și inspirație în călătoria zilnică!