Aș vrea să scriu câte o idee scurtă în fiecare zi cu scopul ca indiferent de starea în care ne aflăm să căutăm să observăm binele, să nu ne întristăm peste măsură și să înțelegem motivul pentru care trăim ceea ce se întâmplă.
Astăzi, despre invidie: nu am cunoscut până acum nicio fată sau femeie care să nu fie cuprinsă, într-o măsură mai mică sau mai mare, de această trăire amară. Din păcate am învățat să fim invidioase de la mamele noastre și le învățăm același lucru și pe fiicele noastre. La școală ni s-a impregnat în fire invidia, prin educația concurențială. Îmi amintesc cum plângeam de ciudă că primeam câteodată note de 9, în timp ce colega mea de bancă era notată cu 10. Nu o uram, dar îmi era pur și simplu necaz pe imperfecțiunea mea din momentul respectiv.
Gasim multe informații și citate despre invidie, de la psihologi și de la Sfinții Părinți. Cine caută, găsește, nu mă mai lungesc aici cu explicațiile. Atașez doar un proverb “roz”, care ne deschide altă perspectivă în caz că ne cuprinde invidia:
Sunt cele mai prezente pe masă în timpul verii, mâncate crude sau preparate în fel și chip:
- roșii, crude: în salate, în supa gazpacho, umplute cu salată de vinete sau cu cremă de brânză; gătite: în supă, în sosuri, în tocănițe și mâncăruri scăzute, umplute cu diferite compoziții la cuptor, coapte pe pizza.
- castraveți, cruzi sau murați, în salate.
- dovlecei albi sau zucchini - cei din urmă se pot consuma cruzi, având coaja moale, preferabil răzuiți sub formă de spaghetti+ topping, dar i-am folosit și feliați sub formă de tartine, cu salată de icre, guacamole, cremă de brânză, pastă de măsline, humus; gătiți : în panadă, în salate cu maioneză, în ciorbă, în chiftele, în brioșe sau gaufres sărate, umpluți cu orez și carne.
- pepenii de diferite soiuri, cruzi sau murați.
desert: lubeniță și pepene galben cu zeamă de lămâie și o lingură de ulei de măsline pentru a asimila licopenul
Lubeniță cu miez galben⬆️, identică la gust cu cea obișnuită
A plouat vreo 3 zile săptămâna asta, s-a și răcorit încât am scos păturile de lână să ne învelim în timpul nopții. Acum e iarăși foarte cald, dar e firesc.
În casă…
Miroase a lavandă. Am picurat ulei de lavandă pe multe discuri din lemn de chiparos și le-am băgat prin toate dulapurile pentru ca am zărit niște molii. Sperând să nu atace covoarele de lână, le-am stropit pe toate cu apă de lavandă, dar am pus și în vaze, pe rafturi, printre icoane și cărți…
…buchețele proaspete din grădinuța cu lavandă a unei fete istețe de la noi din sat, chiar de lângă biserică
Mă gândesc…
Ce daruri să pregătesc nepoțeilor mei din Kenya care vor veni peste o săptămână în vacanță în România… Sora mea le aduce în fiecare an copiilor mei lucruri handmade făcute acolo- accesorii, jucării, dar și dulciuri nemaivăzute din țările prin care trec. Până acum noi le-am dăruit cărți (dar nu mai au loc în biblioteca lor) și hăinuțe făcute în România de Daninaline (care din păcate a dat faliment anul acesta). Cred ca ne vom limita la experiențe și fotografii adunate într-un album- excursii locale împreună: la castelul huniazilor și la Dino World Transylvania.
Sunt recunoscătoare…
Pentru răbdarea soțului meu cu mine. Am aniversat săptămâna aceasta 18 ani de când ne ținem de mână, m-am reîndrăgostit de el, an după an.
Din bucătărie…
Avem ciorbă de fasole verde lată cu smântână, orez integral și novac la cuptor, dovlecei pane și piept de pui la grătar, pepenoaică 🍉 și aș vrea să fac o plăcintă simplă pentru mâine (“Plăcintă 18 linguri” îi spun eu, e foarte ușoară și rapidă) cu mere de vară din curte.
Sunt îmbrăcată…
Intr-o fusta cloche roșie cu floricele albe (e preferata bebelușului, când o zărește mi-o scoate din coșul cu rufe murdare sau din cel cu rufe spălate și mi-o dă să o îmbrac, indiferent de oră, chiar și în loc de pijama înainte de culcare 😅) și un tricou alb.
Meșteresc…
Nici gând de cusut ceva în ultima săptămână. Alte planuri au prioritate acum.
Învăț…
Cum să împac 🐺 , 🐐 și 🥬 , pentru a supraveghea copiii, a-mi îndeplini datoriile casnice și a acorda atenție și formării continue, toate în același timp.
Citesc…
Cum nu am ieșit din casă fiindcă a plouat vreo 3 zile, copiii au desenat zeci de foi. Încercând să le deslușesc trăirile, din curiozitate am răsfoit această carte:
Ascult…
Albumul “Just another diamond day” al lui Vashti Bunyan, în surdină, fiindcă doarme bebelușul și acoperă chițăielile celorlalți copii din casă sau din curte. Ea cântă liniștit și delicat, ca pentru somnul copiilor (și al adulților😄).
Un film…
Îmi plac filmele biografice, acesta este din categoria “povești cu zâne”, care ne ancorează mai bine în realitate și ne ajută să ne dăm seama că idealurile pământești nu aduc împlinire.
Unul dintre lucrurile preferate…
Să mă pieptăn pe îndelete și să-mi împletesc părul într-o coadă lejeră înainte de culcare, în semiîntuneric, în liniște deplină. E momentul meu de pace, semnul că toate sunt în sfârșit la locul lor, obiectivele zilnice atinse și pot adormi liniștită.
Sper…
Ca cei care ne-au promis ca anumite lucrări vor fi gata la o anumită dată să se țină de cuvânt. Nu îmi place când cineva nu își dă silința să își respecte termenele prestabilite. Eu mă zbat să le respect când sunt în ipostaza de executor al unor sarcini și să nu dezamăgesc prin lipsa de punctualitate și am aceleași așteptări de la oameni.
Un citat…
Un loc unde mi-ar plăcea să fiu…
Mi-ar plăcea să mă plimb desculță pe nisip, ținând de mână copiii cei mai mici, care nu au văzut niciodată marea. Dar o vor vedea când va rândui Dumnezeu.
O fotografie…
un curcubeu ciudat, fix deasupra locului de joacă, fără legătură cu pământul
Închei aici, așteptând cu nădejde o nouă săptămână.
În ultima mea vacanță școlară, după bacalaureat, am mers cu un grup de prieteni la Putna. Drumul a fost cumplit de greu și obositor cu trenul, dar experiența a fost extraordinară. În scurtele treceri prin orașele cu gara, am poposit la mănăstirea Bogdana din Rădăuți și m-am închinat la moaștele Sfântului Leontie. Am plecat cu încredințarea ca îl voi mai întâlni pe Sfânt.
Peste 13 ani a fost târnosită de către episcopul nostru vrednic de pomenire una dintre bisericile parohiei noastre și a primit un nou hram, cel al zilei în care a avut loc târnosirea: 1 iulie- Sfântul Leontie de la Rădăuți. Așa a hotărât episcopul, nici nu ne imaginam ca va deveni parte din viața noastră Sfântul, în fiecare zi. Ne este acum prieten de nădejde, ne învață și ne însoțește…
1 iulie 2018, la sfințirea bisericii “Sfântul Leontie de la Rădăuți”
La noi în parohie astăzi este cruce roșie în calendar. 🙂
Vremea a fost foarte plăcută în ultima săptămână de iunie, caldă, dar cu adieri de vânt, cu după-amieze înnorate și uneori cu ploițe noaptea, ca să se bucure plantele, animalele și copiii de întâlnirea cu partenerii de joacă, ore în șir, fără să facă insolație.
În casă…
Este semiîntuneric, la țară stăm cu draperiile (nu sunt blackout) trase pentru un surplus de umbră.
Tot calc pe jucării și îmi rănesc tălpile. Se impune o selecție majoră a obiectelor, am impresia că jucăriile ne dau afară din casă pentru a o locui doar ele… 🙂↔️ Nu degeaba cea mai mică dintre fete întreba continuu acum ceva timp când voia să mergem mai repede la țară: “Când ajungem la căsuța cu jucălii?”
Mă gândesc…
Cât de multe aniversări am avut în familia extinsă în luna aceasta!
Nepoțelul meu s-a născut pe 2 iunie, apoi pe 13 a fost ziua finuței noastre, pe 16 a tatălui ei, pe 23 a mătușii mele, pe 26 a bunicii soțului meu, dar și a verișoarei mele, pe 28 a cumnatei mele și ieri a fiului meu.
Sunt recunoscătoare…
Pentru toate emoțiile trăite în fiecare zi, și pentru frici, și pentru tristețe, și pentru îngrijorare, și pentru gelozie, dar mai ales pentru cele de bucurie, pentru că atunci apar lacrimile de recunoștință și inevitabil apare și rugăciunea “Mulțumesc, Doamne!”, nu putem trăi doar cu “Iartă-mă, Doamne!” și cu “Dă-mi, Doamne!”.
lectura preferată a copiilor la 3 ani
Din bucătărie…
Ne-a mai rămas pizza quattro formaggi (preferata tuturor) de la sărbătoarea de ieri și jumătate de tort ciocolătos.
Mai avem de ieri și ciorbă de perișoare. Pentru prânzul de azi am pregătit rapid tzatziki, fasole verde întreagă prăjită, cartofi dulci și crispystrips la cuptor și câțiva peștișori prăjiți.
Sunt îmbrăcată…
Într-una dintre rochițele noi de vară, din bumbac, foarte versatile- și pentru alăptat, și cu buzunare adânci 😊, cu bretele detașabile- se pot purta și ca fustă, cumpărate la reduceri (online) cu 34 lei una.
Nu mai știu unde am citit acest sfat, dar este foarte, foarte pertinent:
“Îmbracă-te așa cum ai vrea să fie îmbrăcate femeile din jurul soțului tău.”
Îmi plac rochiile care ascund formele și al căror material cade frumos, acestea le fac pe purtătoare să pară ca nu pășesc, ci plutesc atunci când merg.
Meșteresc…
Doar am desenat tiparele pentru rochițele fetelor din cămășile reciclate. Nu am tăiat, nici cusut săptămâna aceasta.
Mai am de lucru la niște proiecte pe care le-am amânat fiindcă nu am un deadline precis, dar sper să reușesc să le finalizez în săptămâna ce începe.
Citesc…
Am terminat “broșurica” Vorbele pot răni. Am început alta a aceluiași autor, tot așa ușurică și folositoare- “Nu te mai suport”, o citesc în paralel cu volumul lui Jacques Salome pe care l-am menționat duminica trecută.
Sper…
Ca problemele de sănătate cu care ne confruntăm odată cu intrarea în al patrulea deceniu să fie tratabile facil și să nu ne împiedice din a ne împlini îndatoririle.
Învăț…
Că suntem foarte diferiți și la fel de diferite sunt perspectivele noastre, până nici cu mama nu am aceeași viziune asupra unei situații, deși toți îmi spun ca îi semăn și fizic, și la caracter. De aceea e motiv de bucurie când observ ca sunt într-un gând cu altcineva.
Ascult…
Au pus fetele la combina audio cd-ul “Diligența cu păpuși” al lui Tudor Gheorghe și răsună acum în casă când mai tare, când mai încet- se joacă bebe cu rotița volumului, bucuros că acum ajunge cu mânuța până la ea dacă se ridică pe vârfuri… copiii au crescut toți ascultând aceste cântecele sau simple versuri ale marilor poeți, ca Grigore Vieru, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Otilia Cazimir, St O Iosif, Constanța Buzea, Ana Blandiana, Marin Sorescu. Poeziile recitate de artist sunt mai nostalgice, dar cântecele sunt unele mai duioase decât altele. Vă invit să îl ascultați, redevenind copii pentru o clipă.
Un film…
Pe care sa îl recomand… săpând un pic în memorie îmi amintesc acum de Bakhita- sfânta africană. Dacă vreți să plângeți, nu îl evitați.
Unul dintre lucrurile preferate…
Sunt scrisorile, scrise de mână, pe hârtie personalizată și parfumată și expediate prin poștă. În vacanțele de la liceu expediam și primeam multe scrisori, în general colegelor de clasă, fiindcă eu părăseam orașul pentru a le petrece la țară, dar și altor tineri întâlniți la diferite olimpiade, concursuri, excursii… Inclusiv soțului meu i-am trimis zeci de scrisori după ce ne-am cunoscut, până la nuntă, fiindcă eram în județe diferite și abonamentele la telefonia mobilă includeau prea puține minute naționale pe bani mulți pe vremea aceea.
Un citat…
,,la o ramură de copac, rupe-i frunzele şi pune-le
una peste alta. Înţelepciunea cu care sunt aşezate în
copac, în ciuda diversității lor, le face să strălucească
şi face şi copacul să strălucească, fiindcă sunt prinse
în trunchiul numit Dumnezeu. Nu putem deveni ca
Procust, care i-a pus pe toți într-un pat şi tot ceea ce
prisosea tǎia". (Monahia Gavrilia Papaiannis)
Un loc unde mi-ar plăcea să fiu…
Mi-e dor să intru în casa bunicilor mei, unde ne așteptau mereu la sfârșit de săptămână să luăm prânzul împreună. Pe vremea asta bunica făcea mereu pandișpan cu cireșe sau înghețată de ciocolată, din cartea de bucate iscălită Sanda Marin.
Ultima dată când am călcat pragul casei lor a fost la înmormântarea bunicului meu și odată cu plecarea lui am simțit ca s-a isprăvit povestea cea mai frumoasă și gata! - am închis cartea aceea. A rămas o amintire frumoasă…
Desi acest post a fost stabilit anul acesta dintre toate Patriarhiile Ortodoxe numai de Patriarhia Română, fiindcă dpdv canonic până la Odovania Pogorârii Sfântului Duh nu se postește, facem ascultare și îl respectăm. În aceasta saptamana am gătit și mai gătim…
Fel principal:
🧅 ardei și dovlecei umpluți cu hrișcă, morcovi, ciuperci, semințe de dovleac măcinate și multă ceapă
🍆 ghiveci călugăresc
🥗 pilaf cu năut și porumb dulce+ salată de roșii românești și castraveți
🥬 varză călită cu usturoi si chimen + mămăligă
🥔 cartofi copți cu rozmarin și salată de roșii cu ceapă verde
🧄 plăcintuțe cu ciuperci și mărar
🧆 chiftele de dovlecei și falafel
Gustări rapide (după-amiază), mereu la îndemână:
▫️sărățele cu chimen și sare (de la magazin)
▫️crackers cu semințe sau cu rozmarin/oregano
▫️pâine cu magiun (cei mai mici se servesc cu felii din pâinea noastră neagră de casă, goală, dacă îi roade foamea)
▫️piersici, nectarine, cireșe, mere de vară, lubeniță
În primăvară am plantat pe lângă casă câteva semințe, cu slabe speranțe să răsară ceva, pliculețele au fost foarte ieftine și de obicei nu ne răsar semințele cumpărate la reducere.
În trei luni nu am putut să îmi dau seama dacă a germinat sau nu vreo plăntuță semănată printre alte plante apărute spontan. Abia săptămâna trecută am observat ca au înflorit niște floricele parfumate, portocalii, încercând să se cațere pe ceva… tulpinile firave sunt încărcate de bobocei. 🙂
Sper să nu se ofilească toate până sâmbătă, când îl aniversăm pe unul dintre băieți, ca să îi ornăm tortul de ciocolată cu flori comestibile de condurul doamnei.
