Condurul doamnei

 În primăvară am plantat pe lângă casă câteva semințe, cu slabe speranțe să răsară ceva, pliculețele au fost foarte ieftine și de obicei nu ne răsar semințele cumpărate la reducere.

 În trei luni nu am putut să îmi dau seama dacă a germinat sau nu vreo plăntuță semănată printre alte plante apărute spontan. Abia săptămâna trecută am observat ca au înflorit niște floricele parfumate, portocalii, încercând să se cațere pe ceva… tulpinile firave sunt încărcate de bobocei. 🙂

Sper să nu se ofilească  toate până sâmbătă, când îl aniversăm pe unul dintre băieți, ca să îi ornăm tortul de ciocolată cu flori comestibile de condurul doamnei.

Vacanță 🌞 (I)

 

Trecea un om

Este impresionantă viața acestei femei virtuoase, cu origini grecești.

Pe scurt, s-a născut într-o familie cu 7 copii, a rămas orfană în copilărie. Copilăria sa, cu bucuriile vârstei mici, i-au dat forța să treacă mai apoi prin multe încercări grele… sufletul ei nobil încă are ecou în alte suflete nevinovate, provocând oricărui mic cititor o vibrație înaltă, printr-o simplă lectură.

Tânăra Elena a trecut printr-o mulțime de împrejurări nefaste înainte de a ajunge să fie guvernanta copiilor lui I. L. Caragiale, Luki și Tușki, pe care i-a educat ireproșabil. Curând și-a cunoscut soțul, Francisc Farago, care la scurt timp a fost numit director al Băncii Populare din Craiova, unde s-au stabilit. 

În perioada răscoalelor țărănești de la 1907, Elena a vizitat satele Olteniei și i-a ajutat pe oropsiți după putință, cu alimente sau chiar și cu banii câștigați de ea din publicarea poeziilor. Pentru aceste fapte bune a ajuns în închisoare pentru o scurtă perioadă și a fost eliberată prin intervenția lui Nicolae Iorga.

La nașterea micuței sale Coca (cocuță înseamnă bebeluș), Elena începe să scrie pentru copii, cu glasul armonios al instinctului său matern.

cocuță

Bijuterii de cuvinte, aceasta avea Elena mereu la îndemână, și le dăruia cu atâta pasiune!

Și dacă se pricepea la cuvinte, a iubit și cărțile. S-a implicat cu dăruire în organizarea bibliotecii județene “Aman” din Craiova, în care eu am intrat mereu cu evlavie, în tăcere, că într-un spațiu sacru. 

Geo Bogza spunea ca “oricine intra în casa ei de la Craiova pleca mai bogat sufletește, mai hotărât să respingă urâtul și nedreptatea.”

Vă las să descoperiți singuri mai multe detalii din viața sa… 

Și un cântec pe versurile Elenei Farago, îndemnând la cugetare:

Însemnări de weekend

 Fiindcă îmi place să le citesc pe ale altora, preiau modelul postării de la Daniela.

🌼Pentru astăzi, 23 iunie 2024

Afară…

Caniculă. Este Pogorârea Sfântului Duh. Am participat la Sfânta Liturghie și vom merge mai pe înserat la Vecernia plecării genunchilor, pe care nu a mai săvârșit-o preotul imediat după Liturghie, fiind mult prea cald și mulțimea de copii- foarte obosiți și plângăcioși.

 Mă gândesc…

Este pentru a cincisprezecea oară când petrecem sărbătoarea aceasta aici, în parohie. Mulți dintre cei care erau în biserică la început nu mai sunt acum, dar au apărut la fel de mulți copii între timp și s-a schimbat complet atmosfera. 

Și ca azi este ziua de naștere a colegei mele de bancă din liceu, Oana. Nu am mai vorbit cu ea de 15 ani, când a plecat la Bruxelles, și nici pe internet nu o găsesc. Sper să fie bine, sănătoasă și bucuroasă acolo unde e acum.

Sunt recunoscătoare…

Am primit de dimineață de la o fostă elevă care acum este educatoare o orhidee foarte frumoasă, m-a făcut să zâmbesc, cu gândul că dar din dar se face Rai. Chiar se face! ☺️

Din bucătărie…

🥄 ciorbiță ușoară de dovlecei, varză, suc de roșii,  rădăcinoase și multă verdeață proaspătă din grădină- de servit așa simplu, rece, sau caldă cu iaurt grecesc/smântână

🍴musaca de dovlecei cu carne de vită 

🍴 pilaf cu pește la cuptor în sos de roșii

🥄înghețată de casă duo cu vanilie și cacao

Sunt îmbrăcată…

Cu o rochiță de casă răcoroasă din bumbac, largă, cu bretele, până la genunchi, este albă cu flori verzi. O port cu plăcere de 13 ani în fiecare vară, însărcinată sau nu 🤭

Meșteresc…

Am pus ieri deoparte câteva cămăși cu mânecă scurtă pe care soțul meu nu le mai poartă cu gândul să le transform în rochițe sau fustițe pentru fete. Să văd ce reușesc să fac 👗 

cam așa 

Citesc…

Nu prea reușesc să citesc… Cel mult câteva pagini înainte de culcare, deci și lecturile mele sunt aceleași timp de săptămâni în șir. Altfel au grijă năzdrăvanii mici să îmi distragă atenția constant. Fiindcă scriu de la țară, aici parcurg aceste două volume: 

Sper…

Sa trecem cu bine săptămâna care vine. Și soțul meu mai are un examen, și unul dintre copii.

Învăț…

Sa am răbdare și să accept tot ce se întâmplă în ideea că “așa-mi trebuie”!

Ascult…

Cum vorbesc copiii și pe bebe bombănind de zor.

Un film…

Un citat…

Atât de greu pare să devenim toate!

“O soţie înţeleaptă lângă un suflet mare, o soţie potrivită lângă omul cu chemare este cel mai mare dar al lui Dumnezeu. Nenumăraţi oameni înzestraţi s-au pierdut, au fost înghiţiţi de mediocritate pentru că au avut soţii nesăbuite care i-au tras mereu în jos în lumea lor mărginită. O soţie aleasă, întotdeauna se face soclu pentru soţul ei pe care îl ridică, îl ajută să stea acolo unde îi este locul în faţa lumii.” (ÎPS Justinian Chira)

 

Mă opresc aici, altfel trece ziua și nu mai isprăvesc cu scrisul… 

🌼 Tuturor zile de praznic cu mângâiere și bucurie, și o săptămână umbrită de harul câștigat în aceste zile!

Întindeți-va aripile, luați-vă zborul!

 Unul dintre copii a absolvit ciclul primar anul acesta. În ciuda felului în care s-au desfășurat o parte dintre anii de studiu, parțial online, ne bucurăm ca doamna învățătoare pe care i-a rânduit-o Dumnezeu s-a străduit să își facă datoria cum a putut mai bine și nu a uitat să le amintească de Dumnezeu în orice împrejurare. 

Cu siguranță au fost nenumarate experiențe plăcute, iar în ultima zi de școală nu a fost niciunul dintre cei 27 de elevi care să se poată abține din plâns…

Sâmbăta fragilor

 

Azi, de pomenirea celor adormiți- moșii de vară, în sâmbăta fragilor, după cum obisnuia să spună zilei străbunica mea, Ecaterina, am mers cu vin, colivă și… acadele + bomboane cu aromă de frăguțe pe care le-am împărțit copiilor și bătrânilor. Ati observat cum se bucura de dulciuri și cei în vârstă, la fel cum se bucura copiii?

În urmă cu 25-30 de ani colindam dealurile din satul bunicilor în căutarea fragilor. Erau împânzite colinele cu punctulețele roșii, parfumate. Făceam buchețele pe care bunica și străbunica le dădeau de pomană cu câte un boț de colivă deasupra pâinicii în formă de cruce. Alte femei împărțeau mănunchiuri de cireșe legate cu ață neagră, iar altele câte 2-3 căpșuni uriașe. Nici nu știai pe cine să întâmpini mai întâi când coborau femeile dealul unde era biserica și cimitirul: pe tanti Mița, pe coana Lenuța, pe tanti Maria, pe fina Domnica, pe țața Lina… Dumnezeu să le odihnească pe toate, că multă bucurie aduceau în zile ca cea de azi copiilor!

Străbunica mea, Ecaterina, cea cu ochii albaștri ca cerul senin, la 16 ani, într-o fotografie de acum 100 de ani

“Cum vă permiteți să aveți o familie numeroasă?”

 

“Trăim simplu.

Locuim într-o casă mică.

Avem o singură mașină.

Copiii locuiesc mai mulți într-o cameră.

Mâncăm acasă, nu în oraș.

Nu plecăm în vacanțe exotice, dar avem experiențe familiale de neuitat în excursii de o zi.

Nu cumpărăm multe haine, cele rămase mici sunt refolosite de frați și de surori.

Nu plătim abonament la televiziune sau netflix. 

Nu au toți copiii smartfon, deci nici abonament la telefonie.

Ne iubim copiii mai mult decât cariera sau lucrurile materiale.”

(Text găsit în  grupul Pro Vita, preluat din grupul Worth Fighting For)

Întotdeauna când am simțit ca ne e foarte greu, ca nu facem față încercărilor, ca ne lipsesc multe, m-a ajutat Psalmul  22. Nădejdea nu e în noi înșine, ci în Domnul.