Însemnări de weekend

 Pentru astăzi, 27 iulie 🌤️

1. ☦️ PANTELIMON, mucenic, doctor fără de arginţi, din Nicomidia, în vremea lui Maximian Galeriu

2. Un mucenic, mai înainte orb, tămăduit de Sfântul Pantelimon; s-a săvârşit de sabie

3. ANTUZA Mărturisitoarea, cuvioasă, din Mânăstirea Mantineon, sec. VIII d.Hr.

4. O sută cincizeci şi trei de mucenici; s-au săvârşit înecaţi în Marea Traciei

5. MANUEL, cuvios, mai întâi guvernator, apărător al Sfintelor Icoane, sec. IX d.Hr.

6. HRISTODUL, mucenic, din Casandra; s-a săvârşit prin sugrumare, în Tesalonic, 1777 d.Hr.

7. SIMEON Stâlpnicul cel Nou, cuvios, din Egeea (Cilicia), sec. VI d.Hr.

8. CLEMENT, ierarh, primul episcop de Ohrida, 916 d.Hr.

GORAZD, cuvios

NAUM, cuvios

ANGELAR, cuvios

SAVA, cuvios; ucenicii Sfinţilor Chiril şi Metodiu, luminătorii slavilor de sud

9. NICOLAE Cocianov, cuvios, nebun pentru Hristos, din Novgorod, 1392 d.Hr.

Afară…

Încă nu m-am săturat de căldură… nopțile sunt deja reci la munte, miroase a august. 

În casă…

Am început să tremurăm noaptea dacă adormim cu fereastra un pic deschisă. Sper să nu fie nevoie să facem căldură în casă în august, să mai aibă putere soarele să țină zidurile calde până prin… noiembrie ☺️

Din bucătărie…

Salate, porumb fiert, tocănițe- cu sau fără carne- și o să fac mai târziu o plăcintă țărănească  cu mere.

Sunt îmbrăcată…

Port o fustă de blugi și un tricou negru cu imprimeu- o pasăre colibri hrănindu-se dintr-un buchet de flori multicolore.

Mă gândesc…

Că se plâng cei mari dintre copii că nu vor avea cu ce să se “laude” când va începe școala, că nu au plecat pe nicăieri în vacanță, deși s-au distrat, s-au bronzat și au crescut vizibil în înălțime în aceste săptămâni, stând acasă, fără cheltuială. Sper să ne organizăm și să ajungă până la finalul lunii august măcar pentru o săptămână la mama, sau la bunica soțului meu, în alte colțuri de țară. Dar mă tem să îi las să călătorească singuri cu trenul…

Sunt recunoscătoare…

Pentru că reușim regulat să ne despovărăm de mustrările de conștiință la duhovnic, că ne primește cu bunăvoință și are răbdare cu noi.

Învăț…

Săptămâna aceasta am învățat despre perdele, draperii, storuri romane, panouri japoneze, sisteme de prindere, cornișe decorative. Este foarte plăcut să pipăi texturi, să alegi culori și modele, croieli și să îți imaginezi scenografii.

Citesc…

Spre rușinea mea, nu am citit decât vreo 10  pagini săptămâna aceasta dintr-o carte rătăcită ce aștepta de aproape zece ani să o finalizez… Maica Bucuriei, Monahia Gavrilia Papaiannis. Chiar aveam nevoie să o chem acum pe Maica Gavrilia și să mă sprijine, de aceea am regăsit-o după atâta timp.

Ascult…

Nu ascult nimic, dar cânt de zeci de ori pe zi cu băiețelul bebe “Bate vântul frunzele” și “În pădurea verde”, pe care le tot imită și el într-un mod foarte amuzant în ultima vreme.

Un film…

N-am găsit timp sau nu am avut dispoziție pentru vreun film, dar am mai urmărit clipuri motivaționale de gătit și făcut curățenie 😬

Unul dintre lucrurile preferate…

Îmi place așa de mult lumina candelei care cade pe chipuri din icoane, noaptea, când mă trezesc și văd cum mă privește Cineva cu grijă și blândețe, neîntrerupt, neobosit! Mă simt copil iubit.

 

Sper…

Să îmi mai dea Dumnezeu răbdare. Uneori o pierd pe toată…

Un citat…

"Acasă trebuie să fie cufărul cu comori al existenței."
 Le Corbusier

Un loc unde mi-ar plăcea să fiu…

Acasă, la mine  acasă, în lucrurile mele, pe proprietatea mea și a familiei mele. Prea mulți ani am locuit în chirie și în locuințe de serviciu, în șantiere sau cu frica de a schimba din nou casa după câteva luni. Dar încă nu s-a concretizat dorința mea.

O fotografie…

Muzeul Țărăncii Române, Dragomirești- Maramureș, localitate în care locuiam în urmă cu 14 ani.
 Numărul și varietatea de oale înfipte în par sau în copac lângă casă arată cât de gospodină este femeia acelei case sau dacă sunt fete mari de măritat acolo (dacă oala din vârf este roșie e fiica cea mare) 🫢

Inspiratie

Pentru atunci când nu știm ce să mai gătim…
 Seamănă cu ce punem și noi pe masă: musaca + tzatziki, chiftele de dovlecei cu brânză, plăcintă cu spanac și brânză, cartofi prăjiți cu brânza sau cârnați, salată de ardei copți, mâncare de fasole verde, ciorbă de fasole boabe, pește… la final și de la următorul video (episodul 2) vine  mai multă inspirație ☺️

Însemnări de weekend

 Pentru astăzi, 21 iulie 

Afară… 

Când ploaie, când soare. Sunt 24 de grade Celsius.

În casă… 

Miroase a verdeață spălată, sunt ferestrele larg deschise și adie o briză plăcută.

Din bucătărie…

Spaghetti cu ciuperci, smântână și parmezan. Mai avem pateu de conopidă, supă de roșii și un pic de tartă Tatin rămase de ieri.

Un film…

https://www.dailymotion.com/video/x85vlvo

Este pe lista de așteptare, nu am mai văzut demult un film.

(Re)citesc… de fapt ascult… 🤫

Nu pot insera întregul  playlist, dar se găsesc toate părțile pe YouTube.

Un citat…

Când plouă, uită-te după curcubeu. 

– Oscar Wilde

O fotografie…

Invazia melcilor 

Sfântul Ilie

 M-am născut și am crescut sub purtarea de grijă a Sfântului Ilie. Bunicul meu care a murit când mama mă purta pe mine în pântece (chiar a avut iminenta de avort în acele zile cu înmormântarea din cauza epuizarii) se numea Ilie. A fost un om firav, dar luptător și foarte muncitor, ambițios, cinstit și exigent. A fost vizitiu, responsabil cu trăsura liceului din localitate, o onoare pe vremurile acelea.  

Nașul meu de botez purta numele Sfântului- ai mei m-au botezat Ileana de la Ilie- și întotdeauna îl vizitam de ziua onomastică, îi purtam un sentiment de respect și îi admiram căldura, calmul și aerul de domn pe care le avea. Ne saluta mereu cu “Servus, dragă!”, expresie care pe mine mă impresiona la fiecare întâlnire, era singura persoană pe care o știam salutând asa. Nașul era ca un actor galant, coborât dintr-o piesă de teatru direct în peisajul rural din care făceam parte eu. Tată a trei băieți, ținea la noi, finele lui, ca la fiicele pe care nu le avea. Nașul a trecut la Domnul când aveam eu 15 ani, dar parcă a rămas același om jovial, îl am în minte în aceeași ipostază, alături de nașa, așteptându-ne vizita.

Am avut mai târziu o prietenă- confidentă pe nume Elina, cu o fire sacrificială și atât de caldă! 

Părintele nostru duhovnic s-a născut în ziua prăznuirii Sfântului și îmi pare că  an dupa an îi seamănă tot mai mult, cel puțin fizic. 

Acum nepoțelul meu poartă numele sfântului Ilie, sper să devină  un bărbat puternic și tare în credință, asemeni ocrotitorului său.

Toți cei pe care i-am amintit aici îmi inspiră respectul pe care oamenii simpli de la țară îl au față de Sfântul Ilie, cu care toți se aseamănă, într-un fel sau altul. 

Să ne învețe pe toți Sfântul cum să i ne asemănăm, pentru cinstea pe care i-o purtăm!

Lamentare nocturnă

 

E atât de greu să mă adun pentru a face o treabă bine de la un capăt la altul fără întreruperi! 

Am început să parcurg cartea-curs Puterea voinței. Are zece capitole și este indicat să se citească un capitol pe săptămână și să fie făcute temele de la o săptămână la alta pentru a observa efectele. Am citit un pic despre meditație, care este foarte promovată ca element de bază în stimularea voinței. Mi-am spus că pot să înlocuiesc meditația cu rugăciunea, nu vreau să greșesc și să cad în erezii… dar și rugăciunea mi-a devenit așa de grea! Ca să mă smeresc…

LE: în ziua de după noaptea văicărelii, după Liturghie și după ploaie 😇:

Geanta

 …sau rucsacul femeii creștine conține ce are nevoie fiecare, în funcție de rolurile pe care le are în mediul său. 

Mi-a atras atenția doamna aceasta și am făcut inventarul rucsacului meu:

Rucsacul meu e supraîncărcat și  conține 

❇️ în compartimentul principal:

- o jumătate de pachet șervețele umede Huggies pure

- 2 scutece Bebelino natural

- minicremă bottom ointment Lupilu

- minitrusa medicală de urgență (cu pansamente de diferite mărimi și pudra baneocin), 2 fiole ser fiziologic, un pachet comprese sterile și câteva absorbante

- șervețele nazale

- pungi goale de 1 litru

- o sacoșă textila pentru cumpărături împăturită cat mai mic posibil

- portofelul cu acte, carduri și bani 

- tricou de schimb bebe + bluză cu mânecă lungă bebe + pălăriuță bebe + un batic, toate împăturite foarte mic

- carnețel și 2 pixuri

- indreptarul de spovedanie al Sf Gheorghe Zăvorâtul care conține și multe rugăciuni la diferite trebuințe 

- căștile telefonului

- un pachețel ghimbir confiat (și o sticluță Nausolvit pentru rău de mișcare sau indigestie)

- un pachețel chipsuri de banane și un pachet covrigei cu semințe

- sticle cu apă, una de 250 ml pentru copii și una obișnuită de 500 ml 

❇️ într-un buzunar lateral

- perie mică de păr fără mâner, elastice și agrafe

- o mini unghieră 

- un portofel mic textil cu fermoar în care am pus niște figurine mici de jucărie- animăluțe, omuleți, mașinuțe 

❇️ în alt buzunar lateral

- dezinfectant lichid pentru mâini, mic

- cremă de mâini mică

- un metanier pentru deget

- un roll-on cu uleiuri esențiale împotriva insectelor 

Cam atât. Nu este mare, dar e înțesat și mă simt confortabil să am la mine tot ce îmi trebuie, mai ales ca plec tot timpul de acasă însoțită de cel puțin un copil. 

Însemnări de weekend

 🌞 Pentru astăzi, 13 iulie

Afară…

Este caniculă. Săptămâna aceasta a părut cea mai lungă din an, cu nopți cu atât de puțină odihnă…! Bebelușul meu a avut somnul foarte agitat, de la dentiție și de la caniculă, dar și din cauza unei reacții la alimente (roșiile i-au lăsat o erupție pe piele, din fericire a trecut repede datorită administrării de calciu gluconic).

În casă…

Este doar puțin mai răcoare decât afară și miroase a aluaturi vanilate coapte.

Mă gândesc…

Cât de multe patimi îmi stăpânesc sufletul! Mă pregătesc de spovedanie, parcurgând îndreptarul, dar cuget și la seria “gândește în roz” (un titlu mai atractiv pentru a invita la metanoia, schimbarea minții).

Sunt recunoscătoare…

Că există analgezice care calmează rapid durerile de cap.🫡

Din bucătărie…

Supă de legume cu tăieței de casă, piure din cartofi și dovlecei cu unt, ostropel de pui și alternativa- pește în sos de roșii, plăcintă cu brânză dulce.

Sunt îmbrăcată…

Port un top alb cu frunze de palmier în nuanțe de gri și negru și o fustă gri, lungă și largă, subțire, de bumbac. Mi se pare amuzant cum la sfârșitul verii am brațele și gâtul bronzate și picioarele albe ca varul, dar nu ne deranjează nici pe mine, nici pe soțul meu 🤭.

Învăț…

Despre vitralii, în cadrul unei teme de proiect.

Citesc…

încercând să înțeleg care ar fi atitudinea echilibrată pe care ar trebui să o am, răsfoiesc acum 🧐 

Dante (1265-1321) urma tradiția clasică atunci când împărțea viața unui om în perioada de creștere (adolescenzia, până la vârsta de douăzeci şi cinci de ani), o perioadă de maturizare (gioventute, de la 25 la 45, cu perioada de vârf la treizeci şi cinci de ani) și o perioadă finală de decădere (senettute, de la 45 la 70). În această schemă, era evidențiată mai presus de toate o perioadă de superioritate morală a vârstei de mijloc. Tinerețea și bătrâneţea erau evidențiate ca îndepărtări, la modul contrastant, de la ideala justă măsură. Aristotel considera că numai oamenii în floarea vârstei puteau să-i judece just pe ceilalți, întrucât tinerețea dovedea prea multă încredere, iar bătrânețea prea puțină. Conceptul aristotelic al copilului îl privea pe acesta (şi în general era vorba despre un băiat) ca „important nu pentru sine, ci pentru potențialul său“. Pe de altă parte, pentru filosoful german Richter, care scria în 1814, lumea copilăriei conținea viitorul, la care „precum Moise la porțile Tărâmului Făgăduinței, putem doar privi, fără a-l putea pătrunde". Romanticii îl idealizau pe copil ca pe o făptură dăruită de Dumnezeu, iar copilăria ca pe o sursă de inspirație pentru întreaga viață. Ei au deschis calea în secolul al nouăsprezecelea pentru oamenii de ştiinţă şi educatorii care au început studiul la scară largă asupra copilului.

Ascult…

Liniștea. Mai cântă câte un cocoș și mai trece câte o mașină pe stradă, dar la țară e mult mai multă liniște decât în oraș.

Un film…

Un film greu, despre inocență și urât… și speranță.

Unul dintre lucrurile preferate…

Somnul profund, cu vise (nu coșmaruri). Mă visez des în casa părintească sau în cea a bunicilor, recent am visat că bunicul, care nu mai trăiește, ne aducea vesel de la magazinul de lângă casa lui înghețate de căpșuni.

Sper…

Să ajungă cu bine sora mea în țară însoțită de copii. Călătorește timp de 24 de ore cu diferite mijloace de transport.

Un citat…

" Dacă ţi-ai îngropa bulbul inimii în pământ,

 ce fel de flori ar răsări: crini sau mătrăgună ? "

-Vasile Voiculescu

(Soțul meu m-a cerut de mireasă chiar în sâmbăta dinainte de duminica grijilor vieții, iar la Liturghia duminicii respective mama plângea în hohote ascultând Evanghelia și predica, cu gândul la grijile ce mă așteptau pe mine odată cu plecarea din casa ei 🤭)

Un loc unde mi-ar plăcea să fiu…

La Milesi, acasă la bunelul sfânt.

O fotografie…

Crinii deșertului Namib 

Să aveți o nouă săptămână bună, fiindcă săptămâna începe cu duminică, prima și a opta zi 😇!

Gândește în roz #4

 Împrăștierea 

Am observat cât de ușor mă las purtată de valul împrăștierii – de la o sarcină la alta, de la un gând la altul, fără să-mi găsesc cu adevărat liniștea.

Mi-a venit în minte o comparație frumoasă:

„Precum fluturele zboară din floare în floare, așa și omul împrăștiat trece de la o desfătare pământească la alta, de la o grijă deșartă la alta.”
— Sfântul Ignatie Briancianinov

Aceste cuvinte m-au făcut să reflectez la cât de importantă este trezvia – acea stare de atenție și prezență în tot ceea ce facem. Am realizat că, pentru a fi cu adevărat eficientă și împăcată, trebuie să-mi coordonez prioritățile cu timpul pe care îl am la dispoziție.

Știu cât de satisfăcător este să bifezi sarcinile de pe lista zilnică, dar uneori, când reușesc să îndeplinesc doar una dintre ele, mă simt dezamăgită. Atunci îmi amintesc că am opțiunea de a „reconfigura traseul”, de a restabili prioritățile într-un mod mai realist, eliminând factorii care îmi distrag atenția: televizorul/calculatorul, telefonul, zgomotele din jur.

În ceea ce privește rugăciunea, am înțeles că trebuie să-i dedic un timp special, în care să fiu complet prezentă. Pentru noi, mamele, poate fi dificil să găsim acel moment de liniște, dar am descoperit că dimineața devreme, înainte ca toți să se trezească, sau chiar în timpul nopții, poate fi acel timp prețios pentru suflet.

Mi-a rămas în inimă exemplul mamei Cuviosului Paisie, care se ruga dimineața, imediat ce copiii plecau la școală, profitând de liniștea casei. Este o încurajare pentru mine să caut și să creez acele momente de pace, în care să mă pot conecta cu Dumnezeu.

Vă doresc tuturor lumină și inspirație în călătoria zilnică!

Gândește în roz #3

 Astăzi mă gândesc la cârtire și cum pot scoate rădăcina ei din mine, sădind în schimb mulțumirea.

 Nu știu dacă li se întâmplă și altora, dar mie da: să fiu iritată fără motiv, să mă simt nedreptățită, să-mi pară că alții au mai mult, mai bine, mai ușor. Și într-o astfel de stare, am dat peste acest verset care m-a cutremurat puțin prin claritatea lui:

„Toate să le faceți fără de cârtire și fără de îndoială, ca să fiți fără de prihană și curați, fii ai lui Dumnezeu neîntinați în mijlocul unui neam rău și stricat…” (Filipeni 2, 14-16)

M-am întrebat: oare câte binecuvântări trec pe lângă mine doar pentru că sunt prea ocupată să le văd? Câtă pace pierd când mă las pradă gândurilor de nemulțumire? Și de unde vine, de fapt, cârtirea asta care pare atât de măruntă, dar care ne sapă înăuntru încet și sigur?
Răspunsul nu e simplu, dar m-am regăsit în cuvintele astea:

Cârtirea apare atunci când omul se vede pe sine altfel decât este în realitate. Ochiul minții se întunecă. Se înalță prin mândrie și nesupunere, își pierde pacea și dă vina pe tot ce e în jur.

E greu, știu. Când ești obosită, când nu mai vezi sensul, când ți se pare că totul e împotriva ta. Dar poate că tocmai atunci avem mai multă nevoie să ne ancorăm în mulțumire. În răbdare. În acea liniște interioară pe care Dumnezeu o așază în inimile care nu mai vor să lupte cu tot ce nu pot controla.

Mi-a plăcut mult și cuvântul Cuviosului Nikon Vorobiov, care parcă mi-a fost scris mie:
„Rabdă, draga mea; când te vei liniști, atunci vei putea să te vezi în lumina corectă pe tine însăți și pe cei din jur.”

Știu că nu putem să înlocuim toate oftaturile cu zâmbete peste noapte. Dar putem începe de undeva. Cu o rugăciune șoptită. Cu un „mulțumesc” sincer rostit înainte de culcare. Cu alegerea conștientă de a nu lăsa nemulțumirea să ne înghită gândurile.

Poate, în loc să ne întrebăm „de ce?”, am putea să începem să spunem „și totuși, mulțumesc.”

Gândește în roz #2

Despre discreție, dragoste și frumusețea tăcerii 

Trăim într-o lume grăbită, în care curiozitatea a devenit o normă socială, iar discreția – o floare rară. Însă sufletul nu înflorește în lumina reflectoarelor, ci în liniștea discretă a iubirii smerite.

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul ne amintește:
„Să nu încercăm să ne cunoaștem între noi prin curiozitate, ci prin dragoste.”

Curiozitatea nedelicată îmbracă uneori haina grijii: „Câți copii ai?”, „Cum te descurci?”, „Mai vrei alții?” – întrebări aparent inocente, dar care pot răni. Nu pentru că sunt lipsite de logică, ci pentru că ignoră spațiul tainic al celuilalt.

Sfântul Paisie Aghioritul spune limpede:
„Discreția este cea mai mare dragoste. Pentru că cel discret se jertfește pe sine ca să nu-l rănească pe celălalt.”

Există o frumusețe aparte în acei oameni care nu întreabă, dar care simt. Nu iscodesc, dar se roagă. Nu compară, dar binecuvântează. Discreția este oglinda delicateții inimii.

Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază:
„Cel ce iubește cu adevărat, acoperă păcatele și slăbiciunile fratelui său.”
Nu expune, nu răscolește, nu întreabă fără rost.

A gândi în roz nu înseamnă a trăi în naivitate, ci în lumină. A alege să vezi frumosul, să nu intri cu bocancii în grădina celuilalt, ci să-i respecți ritmul, tăcerea, lupta. Discreția este o formă de asceză a limbii și o rugăciune mută a inimii.

Sfântul Isaac Sirul ne învață:
„Cuvântul spus la vremea lui este ca un măr de aur într-un coș de argint; iar tăcerea păstrată la vremea ei e mai scumpă decât o mie de cuvinte.”

Să învățăm, deci, să întrebăm doar ceea ce iubirea ne îngăduie și să păstrăm tăcerea atunci când smerenia ne-o cere.

Așa vom începe, cu adevărat, să gândim în roz.

Să ne ținem în frâu curiozitatea netrebuincioasă care este menționată în îndreptarul de spovedanie la păcatul mândriei…

Gândește în roz #1

 

mi-am setat imagine nouă de fundal pe telefon :)

Mi-am setat o imagine nouă de fundal pe telefon în nuanțe calde de roz. Această alegere simbolizează dorința mea de a privi viața cu mai multă seninătate și speranță.

Astăzi, aș dori să reflectez asupra unei trăiri amare care, din păcate, se strecoară adesea în sufletele noastre: invidia.

Nu am cunoscut până acum nicio femeie care să nu fi simțit, măcar o dată, această emoție. Poate că am învățat-o de la mamele noastre, poate că școala, cu accentul ei pe competiție, a sădit-o în noi. Îmi amintesc cum, în copilărie, plângeam de ciudă când primeam un 9, în timp ce colega mea de bancă lua 10. Nu o uram, dar mă durea imperfecțiunea mea.

Invidia este o patimă subtilă, dar periculoasă. Sfântul Vasile cel Mare avertizează:

„Nu se naște în sufletele oamenilor o patimă mai pierzătoare decât invidia; supără foarte puțin pe cei din jur, dar pricinuiește în primul rând un rău personal celui stăpânit de această pornire nestăpânită. După cum rugina mănâncă fierul, tot așa și invidia roade sufletul invidiosului.”

— Sfântul Vasile cel Mare 

Această patimă nu doar că ne rănește pe noi înșine, dar poate afecta și relațiile cu cei din jur. Sfântul Porfirie Kafsokalivitul spune:

„Deochiul este influența rea ce se lucrează atunci când cineva invidiază sau râvnește ceva sau pe cineva. Invidia face mult rău celuilalt. Celui ce deoache nici nu-i trece prin minte că face rău.”

— Sfântul Porfirie Kafsokalivitul 

În fața acestei realități, cum putem să ne păzim inimile? Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă:

„Împărat adevărat, acela-i împărat care este stăpân pe mânie, pe invidie, pe plăcere.”

— Sfântul Ioan Gură de Aur 

Așadar, să ne străduim să fim stăpâni pe emoțiile noastre, să le recunoaștem și să le transformăm. Să ne bucurăm sincer de realizările celor din jur și să cultivăm recunoștința pentru darurile pe care le avem.

În încheiere, vă propun un exercițiu simplu:

💠 Gândiți-vă la o persoană pe care ați invidiat-o recent.

💠 Rugați-vă pentru ea, cerând lui Dumnezeu să o binecuvânteze și să îi dăruiască cele de folos.

💠 Apoi, mulțumiți lui Dumnezeu pentru darurile pe care vi le-a oferit vouă.

Prin acest exercițiu, ne putem elibera de povara invidiei și putem învăța să „gândim în roz”, adică să privim viața cu bucurie, recunoștință și iubire.