În ultima mea vacanță școlară, după bacalaureat, am mers cu un grup de prieteni la Putna. Drumul a fost cumplit de greu și obositor cu trenul, dar experiența a fost extraordinară. În scurtele treceri prin orașele cu gara, am poposit la mănăstirea Bogdana din Rădăuți și m-am închinat la moaștele Sfântului Leontie. Am plecat cu încredințarea ca îl voi mai întâlni pe Sfânt.
Peste 13 ani a fost târnosită de către episcopul nostru vrednic de pomenire una dintre bisericile parohiei noastre și a primit un nou hram, cel al zilei în care a avut loc târnosirea: 1 iulie- Sfântul Leontie de la Rădăuți. Așa a hotărât episcopul, nici nu ne imaginam ca va deveni parte din viața noastră Sfântul, în fiecare zi. Ne este acum prieten de nădejde, ne învață și ne însoțește…
1 iulie 2018, la sfințirea bisericii “Sfântul Leontie de la Rădăuți”
La noi în parohie astăzi este cruce roșie în calendar. 🙂
Vremea a fost foarte plăcută în ultima săptămână de iunie, caldă, dar cu adieri de vânt, cu după-amieze înnorate și uneori cu ploițe noaptea, ca să se bucure plantele, animalele și copiii de întâlnirea cu partenerii de joacă, ore în șir, fără să facă insolație.
În casă…
Este semiîntuneric, la țară stăm cu draperiile (nu sunt blackout) trase pentru un surplus de umbră.
Tot calc pe jucării și îmi rănesc tălpile. Se impune o selecție majoră a obiectelor, am impresia că jucăriile ne dau afară din casă pentru a o locui doar ele… 🙂↔️ Nu degeaba cea mai mică dintre fete întreba continuu acum ceva timp când voia să mergem mai repede la țară: “Când ajungem la căsuța cu jucălii?”
Mă gândesc…
Cât de multe aniversări am avut în familia extinsă în luna aceasta!
Nepoțelul meu s-a născut pe 2 iunie, apoi pe 13 a fost ziua finuței noastre, pe 16 a tatălui ei, pe 23 a mătușii mele, pe 26 a bunicii soțului meu, dar și a verișoarei mele, pe 28 a cumnatei mele și ieri a fiului meu.
Sunt recunoscătoare…
Pentru toate emoțiile trăite în fiecare zi, și pentru frici, și pentru tristețe, și pentru îngrijorare, și pentru gelozie, dar mai ales pentru cele de bucurie, pentru că atunci apar lacrimile de recunoștință și inevitabil apare și rugăciunea “Mulțumesc, Doamne!”, nu putem trăi doar cu “Iartă-mă, Doamne!” și cu “Dă-mi, Doamne!”.
lectura preferată a copiilor la 3 ani
Din bucătărie…
Ne-a mai rămas pizza quattro formaggi (preferata tuturor) de la sărbătoarea de ieri și jumătate de tort ciocolătos.
Mai avem de ieri și ciorbă de perișoare. Pentru prânzul de azi am pregătit rapid tzatziki, fasole verde întreagă prăjită, cartofi dulci și crispystrips la cuptor și câțiva peștișori prăjiți.
Sunt îmbrăcată…
Într-una dintre rochițele noi de vară, din bumbac, foarte versatile- și pentru alăptat, și cu buzunare adânci 😊, cu bretele detașabile- se pot purta și ca fustă, cumpărate la reduceri (online) cu 34 lei una.
Nu mai știu unde am citit acest sfat, dar este foarte, foarte pertinent:
“Îmbracă-te așa cum ai vrea să fie îmbrăcate femeile din jurul soțului tău.”
Îmi plac rochiile care ascund formele și al căror material cade frumos, acestea le fac pe purtătoare să pară ca nu pășesc, ci plutesc atunci când merg.
Meșteresc…
Doar am desenat tiparele pentru rochițele fetelor din cămășile reciclate. Nu am tăiat, nici cusut săptămâna aceasta.
Mai am de lucru la niște proiecte pe care le-am amânat fiindcă nu am un deadline precis, dar sper să reușesc să le finalizez în săptămâna ce începe.
Citesc…
Am terminat “broșurica” Vorbele pot răni. Am început alta a aceluiași autor, tot așa ușurică și folositoare- “Nu te mai suport”, o citesc în paralel cu volumul lui Jacques Salome pe care l-am menționat duminica trecută.
Sper…
Ca problemele de sănătate cu care ne confruntăm odată cu intrarea în al patrulea deceniu să fie tratabile facil și să nu ne împiedice din a ne împlini îndatoririle.
Învăț…
Că suntem foarte diferiți și la fel de diferite sunt perspectivele noastre, până nici cu mama nu am aceeași viziune asupra unei situații, deși toți îmi spun ca îi semăn și fizic, și la caracter. De aceea e motiv de bucurie când observ ca sunt într-un gând cu altcineva.
Ascult…
Au pus fetele la combina audio cd-ul “Diligența cu păpuși” al lui Tudor Gheorghe și răsună acum în casă când mai tare, când mai încet- se joacă bebe cu rotița volumului, bucuros că acum ajunge cu mânuța până la ea dacă se ridică pe vârfuri… copiii au crescut toți ascultând aceste cântecele sau simple versuri ale marilor poeți, ca Grigore Vieru, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Otilia Cazimir, St O Iosif, Constanța Buzea, Ana Blandiana, Marin Sorescu. Poeziile recitate de artist sunt mai nostalgice, dar cântecele sunt unele mai duioase decât altele. Vă invit să îl ascultați, redevenind copii pentru o clipă.
Un film…
Pe care sa îl recomand… săpând un pic în memorie îmi amintesc acum de Bakhita- sfânta africană. Dacă vreți să plângeți, nu îl evitați.
Unul dintre lucrurile preferate…
Sunt scrisorile, scrise de mână, pe hârtie personalizată și parfumată și expediate prin poștă. În vacanțele de la liceu expediam și primeam multe scrisori, în general colegelor de clasă, fiindcă eu părăseam orașul pentru a le petrece la țară, dar și altor tineri întâlniți la diferite olimpiade, concursuri, excursii… Inclusiv soțului meu i-am trimis zeci de scrisori după ce ne-am cunoscut, până la nuntă, fiindcă eram în județe diferite și abonamentele la telefonia mobilă includeau prea puține minute naționale pe bani mulți pe vremea aceea.
Un citat…
,,la o ramură de copac, rupe-i frunzele şi pune-le
una peste alta. Înţelepciunea cu care sunt aşezate în
copac, în ciuda diversității lor, le face să strălucească
şi face şi copacul să strălucească, fiindcă sunt prinse
în trunchiul numit Dumnezeu. Nu putem deveni ca
Procust, care i-a pus pe toți într-un pat şi tot ceea ce
prisosea tǎia". (Monahia Gavrilia Papaiannis)
Un loc unde mi-ar plăcea să fiu…
Mi-e dor să intru în casa bunicilor mei, unde ne așteptau mereu la sfârșit de săptămână să luăm prânzul împreună. Pe vremea asta bunica făcea mereu pandișpan cu cireșe sau înghețată de ciocolată, din cartea de bucate iscălită Sanda Marin.
Ultima dată când am călcat pragul casei lor a fost la înmormântarea bunicului meu și odată cu plecarea lui am simțit ca s-a isprăvit povestea cea mai frumoasă și gata! - am închis cartea aceea. A rămas o amintire frumoasă…
Desi acest post a fost stabilit anul acesta dintre toate Patriarhiile Ortodoxe numai de Patriarhia Română, fiindcă dpdv canonic până la Odovania Pogorârii Sfântului Duh nu se postește, facem ascultare și îl respectăm. În aceasta saptamana am gătit și mai gătim…
Fel principal:
🧅 ardei și dovlecei umpluți cu hrișcă, morcovi, ciuperci, semințe de dovleac măcinate și multă ceapă
🍆 ghiveci călugăresc
🥗 pilaf cu năut și porumb dulce+ salată de roșii românești și castraveți
🥬 varză călită cu usturoi si chimen + mămăligă
🥔 cartofi copți cu rozmarin și salată de roșii cu ceapă verde
🧄 plăcintuțe cu ciuperci și mărar
🧆 chiftele de dovlecei și falafel
Gustări rapide (după-amiază), mereu la îndemână:
▫️sărățele cu chimen și sare (de la magazin)
▫️crackers cu semințe sau cu rozmarin/oregano
▫️pâine cu magiun (cei mai mici se servesc cu felii din pâinea noastră neagră de casă, goală, dacă îi roade foamea)
▫️piersici, nectarine, cireșe, mere de vară, lubeniță
În primăvară am plantat pe lângă casă câteva semințe, cu slabe speranțe să răsară ceva, pliculețele au fost foarte ieftine și de obicei nu ne răsar semințele cumpărate la reducere.
În trei luni nu am putut să îmi dau seama dacă a germinat sau nu vreo plăntuță semănată printre alte plante apărute spontan. Abia săptămâna trecută am observat ca au înflorit niște floricele parfumate, portocalii, încercând să se cațere pe ceva… tulpinile firave sunt încărcate de bobocei. 🙂
Sper să nu se ofilească toate până sâmbătă, când îl aniversăm pe unul dintre băieți, ca să îi ornăm tortul de ciocolată cu flori comestibile de condurul doamnei.
