Tăişul suferinţei pe care, fără să vrei, poate, îl împlânţi într-o inimă străină îţi va străpunge şi ţie inima, după legea dreptei răsplăţi, „Cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura” (Matei 7, 2). Nu vrei să suferi, nu-l face pe altul să sufere.
Sfântul Ioan de Kronstadt- Viața mea în Hristos
 |
| o carte pentru copii, superb ilustrată, ce redă un principiu biblic, prezentat din perspectiva tuturor culturilor lumii |
Simplu și rapid, de pus in pachețel la școala sau la serviciu, ingrediente pentru vreo 40 de bucăți:
4 mere mari
500 g fulgi de ovăz
10 linguri zahăr (brun)
10 linguri ulei (de măsline)
1 linguriță scortisoară măcinată
un praf de sare
1 lingură praf de copt
putin suc de lămâie
2 linguri de faina albă (pentru a lega aluatul, sau 2 ouă dacă nu e post)
Se amesteca toate, se formează biluțe care se aplatizează. In mijloc putem pune fructe confiate, ciocolata, nuci sau gem de fructe.
Se coc aproximativ 30 minute la 160 grade Celsius. Se păstrează intr-o cutie cu capac pentru a nu se întări sau usca excesiv.
În cartea “Cum să gătești cu alimente care combat cancerul”, autorii afirmă:
“Dumnezeu a inventat hrana, iar diavolul a inventat bucătarii.” 😬
Dar mie îmi e atât de ușor să gătesc asta… in plus, are mulți nutrienți: proteine din năut, vitamine B din fulgii de drojdie, omega 3 din in, antioxidanți din verdețurile cu care o putem servi în acest sezon.
2 linguri in măcinat
2 linguri fulgi de drojdie inactivă
200 ml apă
Un praf de sare și unul de piper
Putin praf de copt
2 căței de usturoi
Mărar, pătrunjel
și ce preferă fiecare sa adauge intr-o omletă.🍽️
S-a scris mult despre preoți… Și din neștiință, și din răutate, lumea aderă foarte ușor la a arunca cu pietre în ei, având sau nu vreo noimă. Uităm că preotul ne însoțeste de-a lungul vieții, de la Botez până la îngropare, ca martor al importanței fiecăruia dintre noi.
Trăind lângă un preot și cunoscându-i căderile, slăbiciunile, defectele, se pierde imaginea aceea a sfințeniei și cucerniciei pe care suntem datori să o avem față de el. Însă trebuie să ne străduim să nu îi judecăm, nici pe duhovnic, atunci când nu e de acord cu noi, nici pe cei cu care avem vreo discuție cu vreo ocazie, nici pe ierarhi, fiindcă ei sunt purtători ai lui Hristos și în prima linie luptători ai Săi. Să ii pomenim în rugăciune cât mai des, pe toți, căci nu cunoaștem noi taina lucrării lui Dumnezeu cu fiecare în parte!
Să îl odihnim pe preot, atât cât ne stă în putință și mai ales să facem ascultare, căutându-i binecuvântarea și crezând că ne este “părinte” cu adevărat.
Am primit acest clip mișcător:
În urma cu 5 ani, cu o fetiță de 1 an și 7 luni la piept și cu un băiețel de 7 luni în pântece, ascultam această melodie, privind împăcată cerul bleu-rozaliu de aprilie în ciripit de vrăbiuțe, neputându-mi imagina vreo umbră de tristețe ce urma să vină într-o lună, la nașterea și moartea băiețelului. Nu știu de ce, dar asociez mereu luna aceasta cu melodia, simțind ușoară melancolie, dar și multă pace, din dorința de a fi înțeles rostul întâmplărilor.
O prețioasă rază de lumină apare acolo unde era nevoie
Strălucind în cea mai întunecată noapte,Închisă în vizuina nedreptății.Și în ochii timpului, nimeni nu pierde.Chipurile se amestecă și se schimbăDar fața ta rămâne aceeași.
Vrăbiile vor apărea până în zori;
Când ne vom trezi ele iarăși vor pleca.
Copacii vor înflori și gheața se va topi…
Ne vom aminti mereu acest sentiment.
Cel mai bun vin pentru slujire este Nama Byzantino, pentru că are alcoolemie scăzută, este roșu și dulce, îi face pe copii să primească cu încântare Sfânta Împărtășanie.
Cele mai gustoase și dulci prescuri sunt făcute din făină integrală, cu maia și este important să se vadă pecetea pe ele pentru a putea fi folosite la Proscomidie.
Cele mai bune lumânări sunt cele din ceară curată, care sunt flexibile, se îndoaie chiar la 90 de grade fără să se rupă, miros foarte frumos și nu fumegă.
Cea mai bună tămâie este cea naturala, de la Vatoped. Aroma de nucă și de floarea-pustiei sunt extraordinare.
Cel mai bun ulei pentru candele este cel de măsline pomace (nu extravirgin!), preferabil din Grecia. Arde lin, nu fumegă și nu miroase chimic ca cel de floarea-soarelui.
Pe toate acestea e bine să le ducem la Sfântul Altar înainte de Utrenie și de Liturghie cât de des putem, însoțite de un pomelnic și de un bănuț. Este importantă dragostea cu care o facem și calitatea lucrurilor dăruite, pentru că acestea stârnesc mulțumirea și dispoziția bună pentru rugăciune a preoților slujitori.
Când fratele tău va gresi în vreun fel față de tine, de pildă te va vorbi de rău, te va bârfi față de cineva, relatându-i aceluia spusele tale într-o forma denaturata, nu te supara pe el, nu-l urî. Cauta sa vezi în el partile bune, atâtea câte vor fi existând. Ca în fiecare om, tine seama de ele cu dragoste, neluând în seama raul ce ti l-a facut bârfindu-te, ca pe o murdarie care nu merita atentie, ca orice plasmuire diavoleasca. Asa cum cautatorii de aur nu iau în seama multimea nisipului si a impuritatilor în nisipul aurifer, oprindu-se numai asupra firisoarelor de aur, desi acestea sunt foarte putine, le pazesc cu grija, le spala, extragându-le din masa nisipului netrebnic, întocmai face si Domnul cu noi, culegându-ne si curatându-ne cu îndelunga rabdare.
Nu ai cum sa nu te gândești la Maica Domnului privind aceasta planta cu multiple proprietăți sanogene…
Știați ca versurile cântării Agni Parthene aparțin Sfântului Nectarie?
Postul îi este necesar creştinului deoarece, de la înomenirea Fiului lui Dumnezeu, firea omenească a fost înduhovnicită, îndumnezeită şi noi tindem acum spre Împărăţia de Sus, care „nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 17). „Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte” (1 Corinteni 6, 13). A mânca şi a bea înseamnă a face o patimă pentru plăceri trupeşti şi aceasta este o caracteristică a păgânilor, care, necunoscând desfătări spirituale, cereşti, îşi irosesc viaţa în plăcerile pântecelui, mâncând şi bând în exces. De aceea Domnul osândeşte, nu o dată, în Evanghelie această păgubitoare patimă. Este oare raţional ca omul să trăiască mereu într-un delir al pântecelui, într-un râgâit de mâncare? Poate fi redus omul la o bucătărie ambulantă, sau la un coş în continuă fumegare, cu care i-am putea compara, pe bună dreptate, pe cei ce fumează continuu? Ce plăcere poate fi aceea să trăieşti mereu în aburi de mâncare şi în fum de tutun? Cu ce ar putea semăna casele noastre? De ce să viciem aerul cu miasme, pe care să le şi respirăm şi, mai presus de aceasta, de ce să ne întunecăm şi să ne asfixiem sufletul, să ucidem în el cele din urmă potenţe?
Sfântul Ioan de Kronstadt - Viata mea in Hristos
 |
| mărgean (coral roșu) |
Din Pildele lui Solomon, capitolul 31, 10-31:
Meniuri preferate de copiii mari și mici:
-diverse supe-cremă cu smântână și crutoane, supa minestrone cu parmezan, supa de legume cu găluște, ciorba de perișoare din peste
- crochete de cartofi cu brânza și chimen; chiftele din dovlecei+cașcaval; dovlecei pane; conopida pane; vinete pane; ciuperci la cuptor umplute cu cascaval
-tzatziki; salata boeuf fara boeuf; salate verzi cu năut, castraveți, roșiuțe, măsline kalamata, ceapa roșie, pește, oregano, sare roz, ulei de măsline, zeama de lămâie ± cubulețe de brânza
-placinta cu spanac; gogoșele umplute cu brânza sărată și chimen sau cu brânza dulce și lămâie; pizza cu 4 feluri de branza
- mămăliga + ciulama de ciuperci cu smantana, mărar si usturoi; chiftele de pește cu sos de roșii+cuisoare; piure de cartofi servit cu piure de spanac cu smântână și ouă; legume mexicane gătite in unt servite lângă cus cus cu parmezan.
