E atât de greu să mă adun pentru a face o treabă bine de la un capăt la altul fără întreruperi!
Am început să parcurg cartea-curs Puterea voinței. Are zece capitole și este indicat să se citească un capitol pe săptămână și să fie făcute temele de la o săptămână la alta pentru a observa efectele. Am citit un pic despre meditație, care este foarte promovată ca element de bază în stimularea voinței. Mi-am spus că pot să înlocuiesc meditația cu rugăciunea, nu vreau să greșesc și să cad în erezii… dar și rugăciunea mi-a devenit așa de grea! Ca să mă smeresc…
LE: în ziua de după noaptea văicărelii, după Liturghie și după ploaie 😇:
…sau rucsacul femeii creștine conține ce are nevoie fiecare, în funcție de rolurile pe care le are în mediul său.
Mi-a atras atenția doamna aceasta și am făcut inventarul rucsacului meu:
Rucsacul meu e supraîncărcat și conține
❇️ în compartimentul principal:
- o jumătate de pachet șervețele umede Huggies pure
- 2 scutece Bebelino natural
- minicremă bottom ointment Lupilu
- minitrusa medicală de urgență (cu pansamente de diferite mărimi și pudra baneocin), 2 fiole ser fiziologic, un pachet comprese sterile și câteva absorbante
- șervețele nazale
- pungi goale de 1 litru
- o sacoșă textila pentru cumpărături împăturită cat mai mic posibil
- portofelul cu acte, carduri și bani
- tricou de schimb bebe + bluză cu mânecă lungă bebe + pălăriuță bebe + un batic, toate împăturite foarte mic
- carnețel și 2 pixuri
- indreptarul de spovedanie al Sf Gheorghe Zăvorâtul care conține și multe rugăciuni la diferite trebuințe
- căștile telefonului
- un pachețel ghimbir confiat (și o sticluță Nausolvit pentru rău de mișcare sau indigestie)
- un pachețel chipsuri de banane și un pachet covrigei cu semințe
- sticle cu apă, una de 250 ml pentru copii și una obișnuită de 500 ml
❇️ într-un buzunar lateral
- perie mică de păr fără mâner, elastice și agrafe
- o mini unghieră
- un portofel mic textil cu fermoar în care am pus niște figurine mici de jucărie- animăluțe, omuleți, mașinuțe
❇️ în alt buzunar lateral
- dezinfectant lichid pentru mâini, mic
- cremă de mâini mică
- un metanier pentru deget
- un roll-on cu uleiuri esențiale împotriva insectelor
Cam atât. Nu este mare, dar e înțesat și mă simt confortabil să am la mine tot ce îmi trebuie, mai ales ca plec tot timpul de acasă însoțită de cel puțin un copil.
Este caniculă. Săptămâna aceasta a părut cea mai lungă din an, cu nopți cu atât de puțină odihnă…! Bebelușul meu a avut somnul foarte agitat, de la dentiție și de la caniculă, dar și din cauza unei reacții la alimente (roșiile i-au lăsat o erupție pe piele, din fericire a trecut repede datorită administrării de calciu gluconic).
În casă…
Este doar puțin mai răcoare decât afară și miroase a aluaturi vanilate coapte.
Mă gândesc…
Cât de multe patimi îmi stăpânesc sufletul! Mă pregătesc de spovedanie, parcurgând îndreptarul, dar cuget și la seria “gândește în roz” (un titlu mai atractiv pentru a invita la metanoia, schimbarea minții).
Sunt recunoscătoare…
Că există analgezice care calmează rapid durerile de cap.🫡
Din bucătărie…
Supă de legume cu tăieței de casă, piure din cartofi și dovlecei cu unt, ostropel de pui și alternativa- pește în sos de roșii, plăcintă cu brânză dulce.
Sunt îmbrăcată…
Port un top alb cu frunze de palmier în nuanțe de gri și negru și o fustă gri, lungă și largă, subțire, de bumbac. Mi se pare amuzant cum la sfârșitul verii am brațele și gâtul bronzate și picioarele albe ca varul, dar nu ne deranjează nici pe mine, nici pe soțul meu 🤭.
Învăț…
Despre vitralii, în cadrul unei teme de proiect.
Citesc…
încercând să înțeleg care ar fi atitudinea echilibrată pe care ar trebui să o am, răsfoiesc acum 🧐
Dante (1265-1321) urma tradiția clasică atunci când împărțea viața unui om în perioada de creștere (adolescenzia, până la vârsta de douăzeci şi cinci de ani), o perioadă de maturizare (gioventute, de la 25 la 45, cu perioada de vârf la treizeci şi cinci de ani) și o perioadă finală de decădere (senettute, de la 45 la 70). În această schemă, era evidențiată mai presus de toate o perioadă de superioritate morală a vârstei de mijloc. Tinerețea și bătrâneţea erau evidențiate ca îndepărtări, la modul contrastant, de la ideala justă măsură. Aristotel considera că numai oamenii în floarea vârstei puteau să-i judece just pe ceilalți, întrucât tinerețea dovedea prea multă încredere, iar bătrânețea prea puțină. Conceptul aristotelic al copilului îl privea pe acesta (şi în general era vorba despre un băiat) ca „important nu pentru sine, ci pentru potențialul său“. Pe de altă parte, pentru filosoful german Richter, care scria în 1814, lumea copilăriei conținea viitorul, la care „precum Moise la porțile Tărâmului Făgăduinței, putem doar privi, fără a-l putea pătrunde". Romanticii îl idealizau pe copil ca pe o făptură dăruită de Dumnezeu, iar copilăria ca pe o sursă de inspirație pentru întreaga viață. Ei au deschis calea în secolul al nouăsprezecelea pentru oamenii de ştiinţă şi educatorii care au început studiul la scară largă asupra copilului.
Ascult…
Liniștea. Mai cântă câte un cocoș și mai trece câte o mașină pe stradă, dar la țară e mult mai multă liniște decât în oraș.
Un film…
Un film greu, despre inocență și urât… și speranță.
Unul dintre lucrurile preferate…
Somnul profund, cu vise (nu coșmaruri). Mă visez des în casa părintească sau în cea a bunicilor, recent am visat că bunicul, care nu mai trăiește, ne aducea vesel de la magazinul de lângă casa lui înghețate de căpșuni.
Sper…
Să ajungă cu bine sora mea în țară însoțită de copii. Călătorește timp de 24 de ore cu diferite mijloace de transport.
Un citat…
" Dacă ţi-ai îngropa bulbul inimii în pământ,
ce fel de flori ar răsări: crini sau mătrăgună ? "
-Vasile Voiculescu
(Soțul meu m-a cerut de mireasă chiar în sâmbăta dinainte de duminica grijilor vieții, iar la Liturghia duminicii respective mama plângea în hohote ascultând Evanghelia și predica, cu gândul la grijile ce mă așteptau pe mine odată cu plecarea din casa ei 🤭)
Am observat cât de ușor mă las purtată de valul împrăștierii – de la o sarcină la alta, de la un gând la altul, fără să-mi găsesc cu adevărat liniștea.
Mi-a venit în minte o comparație frumoasă:
„Precum fluturele zboară din floare în floare, așa și omul împrăștiat trece de la o desfătare pământească la alta, de la o grijă deșartă la alta.” — Sfântul Ignatie Briancianinov
Aceste cuvinte m-au făcut să reflectez la cât de importantă este trezvia – acea stare de atenție și prezență în tot ceea ce facem. Am realizat că, pentru a fi cu adevărat eficientă și împăcată, trebuie să-mi coordonez prioritățile cu timpul pe care îl am la dispoziție.
Știu cât de satisfăcător este să bifezi sarcinile de pe lista zilnică, dar uneori, când reușesc să îndeplinesc doar una dintre ele, mă simt dezamăgită. Atunci îmi amintesc că am opțiunea de a „reconfigura traseul”, de a restabili prioritățile într-un mod mai realist, eliminând factorii care îmi distrag atenția: televizorul/calculatorul, telefonul, zgomotele din jur.
În ceea ce privește rugăciunea, am înțeles că trebuie să-i dedic un timp special, în care să fiu complet prezentă. Pentru noi, mamele, poate fi dificil să găsim acel moment de liniște, dar am descoperit că dimineața devreme, înainte ca toți să se trezească, sau chiar în timpul nopții, poate fi acel timp prețios pentru suflet.
Mi-a rămas în inimă exemplul mamei Cuviosului Paisie, care se ruga dimineața, imediat ce copiii plecau la școală, profitând de liniștea casei. Este o încurajare pentru mine să caut și să creez acele momente de pace, în care să mă pot conecta cu Dumnezeu.
Vă doresc tuturor lumină și inspirație în călătoria zilnică!
Astăzi mă gândesc la cârtire și cum pot scoate rădăcina ei din mine, sădind în schimb mulțumirea.
Nu știu dacă li se întâmplă și altora, dar mie da: să fiu iritată fără motiv, să mă simt nedreptățită, să-mi pară că alții au mai mult, mai bine, mai ușor. Și într-o astfel de stare, am dat peste acest verset care m-a cutremurat puțin prin claritatea lui:
„Toate să le faceți fără de cârtire și fără de îndoială, ca să fiți fără de prihană și curați, fii ai lui Dumnezeu neîntinați în mijlocul unui neam rău și stricat…” (Filipeni 2, 14-16)
M-am întrebat: oare câte binecuvântări trec pe lângă mine doar pentru că sunt prea ocupată să le văd? Câtă pace pierd când mă las pradă gândurilor de nemulțumire? Și de unde vine, de fapt, cârtirea asta care pare atât de măruntă, dar care ne sapă înăuntru încet și sigur? Răspunsul nu e simplu, dar m-am regăsit în cuvintele astea:
Cârtirea apare atunci când omul se vede pe sine altfel decât este în realitate. Ochiul minții se întunecă. Se înalță prin mândrie și nesupunere, își pierde pacea și dă vina pe tot ce e în jur.
E greu, știu. Când ești obosită, când nu mai vezi sensul, când ți se pare că totul e împotriva ta. Dar poate că tocmai atunci avem mai multă nevoie să ne ancorăm în mulțumire. În răbdare. În acea liniște interioară pe care Dumnezeu o așază în inimile care nu mai vor să lupte cu tot ce nu pot controla.
Mi-a plăcut mult și cuvântul Cuviosului Nikon Vorobiov, care parcă mi-a fost scris mie: „Rabdă, draga mea; când te vei liniști, atunci vei putea să te vezi în lumina corectă pe tine însăți și pe cei din jur.”
Știu că nu putem să înlocuim toate oftaturile cu zâmbete peste noapte. Dar putem începe de undeva. Cu o rugăciune șoptită. Cu un „mulțumesc” sincer rostit înainte de culcare. Cu alegerea conștientă de a nu lăsa nemulțumirea să ne înghită gândurile.
Poate, în loc să ne întrebăm „de ce?”, am putea să începem să spunem „și totuși, mulțumesc.”
Trăim într-o lume grăbită, în care curiozitatea a devenit o normă socială, iar discreția – o floare rară. Însă sufletul nu înflorește în lumina reflectoarelor, ci în liniștea discretă a iubirii smerite.
Sfântul Porfirie Kavsokalivitul ne amintește: „Să nu încercăm să ne cunoaștem între noi prin curiozitate, ci prin dragoste.”
Curiozitatea nedelicată îmbracă uneori haina grijii: „Câți copii ai?”, „Cum te descurci?”, „Mai vrei alții?” – întrebări aparent inocente, dar care pot răni. Nu pentru că sunt lipsite de logică, ci pentru că ignoră spațiul tainic al celuilalt.
Sfântul Paisie Aghioritul spune limpede: „Discreția este cea mai mare dragoste. Pentru că cel discret se jertfește pe sine ca să nu-l rănească pe celălalt.”
Există o frumusețe aparte în acei oameni care nu întreabă, dar care simt. Nu iscodesc, dar se roagă. Nu compară, dar binecuvântează. Discreția este oglinda delicateții inimii.
Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază: „Cel ce iubește cu adevărat, acoperă păcatele și slăbiciunile fratelui său.” Nu expune, nu răscolește, nu întreabă fără rost.
A gândi în roz nu înseamnă a trăi în naivitate, ci în lumină. A alege să vezi frumosul, să nu intri cu bocancii în grădina celuilalt, ci să-i respecți ritmul, tăcerea, lupta. Discreția este o formă de asceză a limbii și o rugăciune mută a inimii.
Sfântul Isaac Sirul ne învață: „Cuvântul spus la vremea lui este ca un măr de aur într-un coș de argint; iar tăcerea păstrată la vremea ei e mai scumpă decât o mie de cuvinte.”
Să învățăm, deci, să întrebăm doar ceea ce iubirea ne îngăduie și să păstrăm tăcerea atunci când smerenia ne-o cere.
Așa vom începe, cu adevărat, să gândim în roz.
Să ne ținem în frâu curiozitatea netrebuincioasă care este menționată în îndreptarul de spovedanie la păcatul mândriei…
Mi-am setat o imagine nouă de fundal pe telefon în nuanțe calde de roz. Această alegere simbolizează dorința mea de a privi viața cu mai multă seninătate și speranță.
Astăzi, aș dori să reflectez asupra unei trăiri amare care, din păcate, se strecoară adesea în sufletele noastre: invidia.
Nu am cunoscut până acum nicio femeie care să nu fi simțit, măcar o dată, această emoție. Poate că am învățat-o de la mamele noastre, poate că școala, cu accentul ei pe competiție, a sădit-o în noi. Îmi amintesc cum, în copilărie, plângeam de ciudă când primeam un 9, în timp ce colega mea de bancă lua 10. Nu o uram, dar mă durea imperfecțiunea mea.
Invidia este o patimă subtilă, dar periculoasă. Sfântul Vasile cel Mare avertizează:
„Nu se naște în sufletele oamenilor o patimă mai pierzătoare decât invidia; supără foarte puțin pe cei din jur, dar pricinuiește în primul rând un rău personal celui stăpânit de această pornire nestăpânită. După cum rugina mănâncă fierul, tot așa și invidia roade sufletul invidiosului.”
— Sfântul Vasile cel Mare
Această patimă nu doar că ne rănește pe noi înșine, dar poate afecta și relațiile cu cei din jur. Sfântul Porfirie Kafsokalivitul spune:
„Deochiul este influența rea ce se lucrează atunci când cineva invidiază sau râvnește ceva sau pe cineva. Invidia face mult rău celuilalt. Celui ce deoache nici nu-i trece prin minte că face rău.”
— Sfântul Porfirie Kafsokalivitul
În fața acestei realități, cum putem să ne păzim inimile? Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă:
„Împărat adevărat, acela-i împărat care este stăpân pe mânie, pe invidie, pe plăcere.”
— Sfântul Ioan Gură de Aur
Așadar, să ne străduim să fim stăpâni pe emoțiile noastre, să le recunoaștem și să le transformăm. Să ne bucurăm sincer de realizările celor din jur și să cultivăm recunoștința pentru darurile pe care le avem.
În încheiere, vă propun un exercițiu simplu:
💠 Gândiți-vă la o persoană pe care ați invidiat-o recent.
💠 Rugați-vă pentru ea, cerând lui Dumnezeu să o binecuvânteze și să îi dăruiască cele de folos.
💠 Apoi, mulțumiți lui Dumnezeu pentru darurile pe care vi le-a oferit vouă.
Prin acest exercițiu, ne putem elibera de povara invidiei și putem învăța să „gândim în roz”, adică să privim viața cu bucurie, recunoștință și iubire.
Sunt cele mai prezente pe masă în timpul verii, mâncate crude sau preparate în fel și chip:
- roșii, crude: în salate, în supa gazpacho, umplute cu salată de vinete sau cu cremă de brânză; gătite: în supă, în sosuri, în tocănițe și mâncăruri scăzute, umplute cu diferite compoziții la cuptor, coapte pe pizza.
- castraveți, cruzi sau murați, în salate.
- dovlecei albi sau zucchini - cei din urmă se pot consuma cruzi, având coaja moale, preferabil răzuiți sub formă de spaghetti+ topping, dar i-am folosit și feliați sub formă de tartine, cu salată de icre, guacamole, cremă de brânză, pastă de măsline, humus; gătiți : în panadă, în salate cu maioneză, în ciorbă, în chiftele, în brioșe sau gaufres sărate, umpluți cu orez și carne.
- pepenii de diferite soiuri, cruzi sau murați.
desert: lubeniță și pepene galben cu zeamă de lămâie și o lingură de ulei de măsline pentru a asimila licopenul
Lubeniță cu miez galben⬆️, identică la gust cu cea obișnuită
A plouat vreo 3 zile săptămâna asta, s-a și răcorit încât am scos păturile de lână să ne învelim în timpul nopții. Acum e iarăși foarte cald, dar e firesc.
În casă…
Miroase a lavandă. Am picurat ulei de lavandă pe multe discuri din lemn de chiparos și le-am băgat prin toate dulapurile pentru ca am zărit niște molii. Sperând să nu atace covoarele de lână, le-am stropit pe toate cu apă de lavandă, dar am pus și în vaze, pe rafturi, printre icoane și cărți…
…buchețele proaspete din grădinuța cu lavandă a unei fete istețe de la noi din sat, chiar de lângă biserică
Mă gândesc…
Ce daruri să pregătesc nepoțeilor mei din Kenya care vor veni peste o săptămână în vacanță în România… Sora mea le aduce în fiecare an copiilor mei lucruri handmade făcute acolo- accesorii, jucării, dar și dulciuri nemaivăzute din țările prin care trec. Până acum noi le-am dăruit cărți (dar nu mai au loc în biblioteca lor) și hăinuțe făcute în România de Daninaline (care din păcate a dat faliment anul acesta). Cred ca ne vom limita la experiențe și fotografii adunate într-un album- excursii locale împreună: la castelul huniazilor și la Dino World Transylvania.
Sunt recunoscătoare…
Pentru răbdarea soțului meu cu mine. Am aniversat săptămâna aceasta 18 ani de când ne ținem de mână, m-am reîndrăgostit de el, an după an.
Din bucătărie…
Avem ciorbă de fasole verde lată cu smântână, orez integral și novac la cuptor, dovlecei pane și piept de pui la grătar, pepenoaică 🍉 și aș vrea să fac o plăcintă simplă pentru mâine (“Plăcintă 18 linguri” îi spun eu, e foarte ușoară și rapidă) cu mere de vară din curte.
Sunt îmbrăcată…
Intr-o fusta cloche roșie cu floricele albe (e preferata bebelușului, când o zărește mi-o scoate din coșul cu rufe murdare sau din cel cu rufe spălate și mi-o dă să o îmbrac, indiferent de oră, chiar și în loc de pijama înainte de culcare 😅) și un tricou alb.
Meșteresc…
Nici gând de cusut ceva în ultima săptămână. Alte planuri au prioritate acum.
Învăț…
Cum să împac 🐺 , 🐐 și 🥬 , pentru a supraveghea copiii, a-mi îndeplini datoriile casnice și a acorda atenție și formării continue, toate în același timp.
Citesc…
Cum nu am ieșit din casă fiindcă a plouat vreo 3 zile, copiii au desenat zeci de foi. Încercând să le deslușesc trăirile, din curiozitate am răsfoit această carte:
Ascult…
Albumul “Just another diamond day” al lui Vashti Bunyan, în surdină, fiindcă doarme bebelușul și acoperă chițăielile celorlalți copii din casă sau din curte. Ea cântă liniștit și delicat, ca pentru somnul copiilor (și al adulților😄).
Un film…
Îmi plac filmele biografice, acesta este din categoria “povești cu zâne”, care ne ancorează mai bine în realitate și ne ajută să ne dăm seama că idealurile pământești nu aduc împlinire.
Unul dintre lucrurile preferate…
Să mă pieptăn pe îndelete și să-mi împletesc părul într-o coadă lejeră înainte de culcare, în semiîntuneric, în liniște deplină. E momentul meu de pace, semnul că toate sunt în sfârșit la locul lor, obiectivele zilnice atinse și pot adormi liniștită.
Sper…
Ca cei care ne-au promis ca anumite lucrări vor fi gata la o anumită dată să se țină de cuvânt. Nu îmi place când cineva nu își dă silința să își respecte termenele prestabilite. Eu mă zbat să le respect când sunt în ipostaza de executor al unor sarcini și să nu dezamăgesc prin lipsa de punctualitate și am aceleași așteptări de la oameni.
Un citat…
Un loc unde mi-ar plăcea să fiu…
Mi-ar plăcea să mă plimb desculță pe nisip, ținând de mână copiii cei mai mici, care nu au văzut niciodată marea. Dar o vor vedea când va rândui Dumnezeu.
O fotografie…
un curcubeu ciudat, fix deasupra locului de joacă, fără legătură cu pământul
Închei aici, așteptând cu nădejde o nouă săptămână.
În ultima mea vacanță școlară, după bacalaureat, am mers cu un grup de prieteni la Putna. Drumul a fost cumplit de greu și obositor cu trenul, dar experiența a fost extraordinară. În scurtele treceri prin orașele cu gara, am poposit la mănăstirea Bogdana din Rădăuți și m-am închinat la moaștele Sfântului Leontie. Am plecat cu încredințarea ca îl voi mai întâlni pe Sfânt.
Peste 13 ani a fost târnosită de către episcopul nostru vrednic de pomenire una dintre bisericile parohiei noastre și a primit un nou hram, cel al zilei în care a avut loc târnosirea: 1 iulie- Sfântul Leontie de la Rădăuți. Așa a hotărât episcopul, nici nu ne imaginam ca va deveni parte din viața noastră Sfântul, în fiecare zi. Ne este acum prieten de nădejde, ne învață și ne însoțește…
1 iulie 2018, la sfințirea bisericii “Sfântul Leontie de la Rădăuți”
La noi în parohie astăzi este cruce roșie în calendar. 🙂
