Sandalele Sfinților

 Ieri ne-a adus curierul comanda cu săndăluțele noi ale fetelor. Am ales un model simplu, confortabil și practic și la un preț accesibil.

 Le-au plăcut atât de mult încât le-au purtat prin casă tot restul zilei. 

 Astăzi de dimineață, înainte de plecare spre școală, cea mai mică școlăriță ardea de nerăbdare:

- Te rooog, pot să mă încalț în sandalele noi?

- Nu poți, ai sport astăzi și ești îmbrăcată în pantaloni de trening, nu se potrivesc cu săndăluțele…

- Aaa… bine. Dar pot sa le iau mâine ca să îi arăt doamnei de religie ca am sandale ca Sfinții? 

😇

“Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule!”

Pentru burtălău

 

Generalului Berthelot îi spuneau românii noștri “generalul Burtălău”, pentru ca se evidenția prin trăsăturile lui fizice și fiindcă îi plăcea mâncarea românească 😁 

Din categoria “Ce să mai mâncăm?”: 

Niciodată nu am dispoziție să gătesc în zilele de luni. Caut să mă sustrag de la îndatorirea aceasta cat mai ușor cu putință și aleg să pun pe masă mereu preparate rapide.

Astăzi am hrănit familia cu:

-muesli cu fructe uscate și alune de pădure + lapte - doar am fiert laptele și l-am pus în boluri peste cereale 

-sandvișuri cu jambon-a fost la Lidl la un preț foarte bun în weekend și e mai puțin procesat decât alte mezeluri…cred- dar a trebuit sa macin grâu, să cântăresc făina și să pornesc mașina de paine de dimineață.

- salata de piept de pui+cuscus+porumb dulce+castraveți murați+oregano+maioneză sau, pentru cine nu consumă carne, salată de dovlecei cu maioneză și usturoi

- sărățele cu brânză și chimen (rețeta preferată)

- cireșe de la țară 

- ciorbă de conopidă cu iaurt grecesc

- ciocolată de casă 

Chiar și așa, am stat în total 2 ore în bucătărie astăzi, cu tot cu spălat și așezat vasele la loc, și cu întreruperile copiilor. 

Nu am mai planificat de mult timp meniul, de obicei urmăresc noile oferte ale magazinului din apropiere și în funcție de timp și de buget mă organizez pe loc. 

Știu doar că pentru Înălțarea Domnului vom fierbe din nou ouă în foi de ceapă și vom face cheesecake cu căpșuni sau cu zmeură, am fructe congelate dacă nu ajungem la piață 🍓

Tu la ce visezi?

 Omule, care nu visezi decât această viață trecătoare și nu te gândești la viața veșnică și cerească, cugetă! Ce este această viață trecătoare? Trebuie mereu să o alimentezi cu combustibil (cu hrană), pentru ca flacăra vieții să continue să ardă, să nu scadă, pentru ca locuința noastră (trupul) să rămână caldă, iar viața mereu incertă a trupului nostru sa-și refacă forțele, hrănindu-se cu substanța altor ființe vii, pe care le sacrificăm pentru a întreține viața noastră. Într-adevăr, omule, ce derizorie pânză de păianjen este viața ta! Îți trebuie, de două ori pe zi, să-ți hrănești trupul tău (adică ești obligat, de două ori pe zi, să mănânci și să bei), iar noaptea trebuie să-ți zăvorăști sufletul în trup, închizând simțurile trupului, cum închizi obloanele unei case, pentru ca sufletul să nu se răspândească în afara, ci să rămână înăuntru, dând căldura si viața. Ce pânză de păianjen este viața noastră si ce ușor este să o deșiri! Fii smerit si plin de venerație față de viața veșnică! 

Viata mea intru Hristos - Sfântul Ioan de Kronstadt 

Cea mai simplă înghețată

Pentru că trecem printr-o perioadă dificilă și nu am întotdeauna timp sau ambele mâini la dispoziție să avem pe masă preparate mai complexe, toată familia se bucură de…

 -1 kg iaurt grecesc

-Coaja răzuită de la o lămâie bio 

-Câteva linguri bune de miere.

Se amestecă și se congelează în mașina de înghețată sau direct în congelator, când ne e dor de răsfățul verilor și vrem ceva simplu și sănătos.

Copilași

 De când facem parte din colectivitățile școlare, se face mare tam-tam pentru 1 iunie. Mă deranjează într-un fel modul în care se pune accent nu pe inocența copilului ce trebuie păstrată, ci pe a-l face să se simtă un mic faraon cu această ocazie. Se promovează tot felul de activități costisitoare (pictat pe față, costume de personaje din poveste- nu întotdeauna pozitive, experiențe pline de adrenalină- ca săriturile cu parașuta de la 12 ani în sus) pentru a sărbători… ce?

La clasa pregătitoare copiii au primit ieri sarcina de a desena ce vor ei, pe tema “Eu sunt special/ă pentru că…” M-am bucurat când am văzut ce a desenat școlărița mea: 7 copii veseli și explicația scrisă ca titlu Eu sunt specială pentru că am șase frați!

Din alta perspectivă, azi facem și o mica introspecție sufletească  🙂

Amintiri aduse de ploaie

 În copilărie îmi plăcea nespus să merg la bunici. Satul bunicilor era vecin cu localitatea mea natală, distanța o puteam parcurge pe jos, pe drumul principal, într-o oră, cu pași de fetiță. Uneori mergeam cu mama pe “scurtătură”, pe un drum agricol, pe unde alegeam vara să ne bucurăm de plimbare culegând buchete imense de flori de câmp pentru bunica. 

Ieri și astăzi au fost zile ploioase și picăturile de ploaie mi-au amintit iar de atmosfera ploilor de acum 30 de ani de la bunici: când nu stătea ploaia, bunica mea își făcea de lucru în casă. Nu era nevoie să o rugăm, îi venea ad hoc dispoziția să ne facă platouri pline de clătite pe care le umplea cu dulceață de vișine și cu gem de căpșuni; făcea așa de multe că, deși eram 4 nepoți mâncăcioși, rămâneau clătite și pentru a doua și a treia zi, iar clătitele reci sunt muuult mai bune decât cele calde. Îmi plouă în gură…

Când deschid larg fereastra atunci când plouă vara mă inundă amintirea clătitelor bunicii și simt cum înlăuntrul meu strigă porunca “Fă clătite!” 😄

Desert foarte rapid

 Ciocolată de casă 

aici doar cu o lingură de cacao, gust puternic de caramel

Este gata în 10 minute, 5 minute prepararea și 5 minute de stat la rece.

2 plicuri lapte praf Malita , adică 260 grame (~6 lei plicul la Penny)

50-80 g cacao (se poate și fără, pentru ciocolată albă)

100 ml apă 

200 g unt gras

150-200 g zahăr brun (dacă o vreți mai puțin dulce puneți cantitatea mai mică)

500 g nuci+semințe+fructe uscate. Eu pun de obicei nuci românești, arahide, migdale, semințe de dovleac, de floarea-soarelui, semințe de cânepă, semințe de in și de susan  (sunt crocante și le rumegăm bine în compoziția dulce caramelizata), stafide, merișoare, curmale mărunțite, papaya confiat, ananas confiat.

Se fierbe apă cu zahărul, se adaugă untul. Se toarnă peste ingredientele uscate, compoziția se amestecă bine, se pune în formă și se dă la rece. 

Asta este tot. Este foarte bună și se consumă în cantități mici, pentru ca e sățioasă și nu simțim nevoie de mai mult dulce.

Examene

 Nu știu cum se întâmplă în alte case cu copii, dar la noi duminicile și zilele de sărbătoare, în general, sunt foarte complicate.

 De pildă, sâmbătă am dat stingerea după miezul nopții, că așa se întâmplă mereu în ajunul sărbătorilor, când încercăm să le așezăm cât de cât pe toate la locul lor și să recuperăm ce n-am reușit să facem în zilele obișnuite, apoi de-obicei cel mai mic năzdrăvan ne face noaptea albă… spre dimineață adoarme profund si apoi se trezește cu primele raze de lumină ce străbat printre draperii. La țară copiii cei mici dorm foarte puțin, parcă nu ar vrea să piardă nicio oră de joacă din timpul petrecut acolo, și cum stăm 9 suflete în două camere (în nopțile reci), somnul este un chin. Apoi pregătește-te de slujbă după cuviință, dacă poți! 

Pe de-o parte sunt adolescenții, care întârzie cat de mult pot momentul plecării spre biserică, fiecare din propriile motive- unul ar dormi mai mult, altul s-ar sustrage de la îndatorirea ce i-a fost încredințată la strană sau la cădelniță.

Pe de altă parte, este aproape imposibil să treacă o săptămână și când pornim spre biserică să nu fie nevoie să mă întorc din drum cu cei mici să schimbăm hăinuțele ce tocmai au pățit un accident într-o cădere, sau să spălăm un funduleț abia murdărit… dar ieri năzdrăvanul mic a considerat ca e momentul optim - când mama pregătea căruciorul- să deschidă ușița de la sobă și să scoată cu mânuțele lui albe și moi cenușa pe covor, era plin până la cot… surorile mai mari erau prinse în visarea lor duminicală, nu puteau avea grijă continuu de bebeluș.

Duminica Mironosițelor, în drum spre Sfânta Liturghie 

Știu ca voi uita cândva de toate acestea și îmi vor părea amuzante, sunt examenele pe care trebuie să le trec cu răbdare.

Nu am niciun răgaz de odihnă nici după slujbă, tot după cei mici trebuie să mă țin. Slavă Domnului, în zilele cele mai bune reușesc să citesc canonul de rugăciune, iar în rest, plec fruntea rostind cu durere “Doamne, Iisuse…”, mai mult nu mai pot. Dar adorm împăcată la sfârșitul zilei, că ne-am străduit să nu lipsim nici astăzi de la Euharistie, cu toate neputințele noastre pe care le acoperă Hristos!

Țara arde și baba se piaptănă

…Adică alții nu au ce pune pe masă, iar eu mă tot gândesc ce să mai pregătesc de mâncare 🫡

 Cum este sezonul în care vin multe ouă și brânză de la țară, acestea sunt nelipsite din meniul săptămânal. Le punem pe masă în multe forme, cu speranța ca le plac tuturor și nu le refuză (am destui mofturoși).

Nu agreez deloc peștele, dar sotul meu nu consumă carne, doar pește, așa ca sunt nevoită să îl fac oricum.

Nu am dispoziție să gătesc în fiecare zi, deși e nevoie, dar mă adaptez și încerc să nu risipesc nimic, cu toate că mă simt depășită de situație și tânjesc după ajutor adesea.

Așadar tortul aniversar de sâmbătă a fost cu brânză, am făcut de mai multe ori până acum covrigei cu brânză și chimen, langoși cu brânză și mărar, plăcintă cu brânză și stafide… supa minestrone am servit-o cu… ați ghicit: brânză!

Zilnic am avut la masă pește- salate cu pește, pește prăjit, pește la grătar, musaca de pește. 

Ouăle sunt baza deserturilor- chocoflan, chec, brioșe cu afine (am ajuns la ultimul pachet de afine congelate). 

Mi-am amintit cum “mulgeam” mănuși sterile în copilărie, în joaca de-a ferma, și cum adunatul ouălor din cuibare în șortul mamei sau al bunicii era aidoma mersului la vânătoare în mintea copilului de atunci. 😏

În concluzie: abia aștept postul următor!!!

Cioburile, cioturile

 Sus, deasupra lumilor,
În locul minunilor,
Domnul Iisus a stat
Cu Măicuța Lui la sfat:

Mamă bună, orice-aș face,
Mila, Mamă, nu-mi dă pace.
Strigă-n ceruri cioburile,
Cioburile, cioturile.

Jos în zarea tulbure
Printre pietre-n pulbere
Dintre spini și mătrăgună
Du-te, Mamă și le-adună.

De sub roțile zimțate,
Suflete ies sfărmate,
Și rămân doar cioburile,
Cioburile, cioturile…

Risipite-s de furtună.
Du-Te, Mamă, și le-adună.
Cioburile te-or tăia,
Mâinile ți-or sfâșia.

Tu de milă plânge-le
Și în poală strânge-le.
Strânge-Mi, Mamă, cioburile,
Cioburile, cioturile…

Eu, atunci, cu sfântul har,
Mamă, face-M-aș olar.
Lutul vechi, topi-l-aș tot,
Să lipesc iar ciot cu ciot.

Lutul vechi, cu sfântul har,
Mamă, face-l-aș cleștar
Să păstrez în el mereu,
Trupul Meu, Sângele Meu.

Pleacă, Mamă, zările,
Tinde-ți îndurările,
Du-te, strânge-Mi cioburile
Cioburile, cioturile…

(Zorica Latcu- Sfat)

Femeia cu copil mic nu e bună de nimic

 Așa îmi spunea mamaie Mărioara, o bunică adoptivă, când primul meu bebe împlinea un an, abia începuse aventura mersului și explora toate cotloanele casei… eram tot timpul după el, nu puteam fi de niciun ajutor în casă. 

La fel mă simt și acum, de fiecare dată când încep să fac ceva prin bucătărie, mezinul mi se agață de fustă și plânge “Maaaamaaa”, nimeni și nimic nu-l poate potoli, decât brațele mele și laptele matern… din 30 în 30 de minute dacă vrea el… uneori îmi vine să îl bat, dar e prea drăgălaș și nevinovat și îmi taie rapid orice gând de acest fel.

cum se cos pantalonii cu tot cu copil în ei

Trag singură această concluzie la sfârșitul fiecărei zile în care nu reușesc să realizez mai nimic din ce îmi propun în seara precedentă. Totul se face cu copilul în brațe, sau șușotind cu cei mari când doarme el… improvizez mult.

Observ o dată la câteva zile o șuviță albă în plus de care nu știam, am uitat ca nu mai am douăzeci de ani, nici entuziasmul de atunci, dragostea se răcește mai repede, obosesc mult mai ușor. Indispoziția este cea care mă definește și cârtesc mult.

Dar sunt conștientă ca altceva mai bun nu mă poate împlini și ca sunt datoare să îmi împlinesc sarcinile casnice chiar și așa, printre plânsete și vaiete de copilași. În curând voi împlini 16 ani de maternitate. La 22 de ani am născut prima dată. Eram la rândul meu un copil, dar ardeam de nerăbdare atunci să am copilul meu. Ne spuneam atunci unul altuia cat de minunat este ca prin noi să se nască o nouă fapturița pe pământ. 

-Nici tu, nici eu, dar și tu și eu, în același timp!

Totul a venit cu anii firesc, fără a simți ca eu fac vreun efort deosebit și astăzi primii copii sunt ca brazii, mai înalți ca mine. Mă mir de ei, mi se pare ca nu sunt ai mei, deși regăsesc in comportamentul lor apucături mai bune sau mai urate preluate de la noi… rămân - pentru ca îmi place cel mai mult, căci mai târziu e mult mai stresant - în ipostaza mamei de copilaș de un an, care nu e bună de nimic, căreia nu îi poți cere altceva decât să își vegheze zi și noapte copilașul.